Maria Cozac, o femeie din România, a trăit un adevărat coșmar birocratic înainte de a-și încheia cariera cu o pensie mult așteptată. După ce a muncit mai mult de 31 de ani în trei țări europene, România, Germania și Italia, ea a depus cererea de pensionare în 2022, la vârsta de 67 de ani. În ciuda așteptărilor, pensia nu a venit decât după aproape doi ani din cauza unor probleme legate de colaborarea între instituțiile din cele trei state.
În 2004, Maria s-a stabilit în Italia, unde a lucrat zece ani la o fermă din provincia Arezzo, cotizând la sistemul de pensii italian. Înainte de acest lucru, a lucrat și în Germania și România. Însă, atunci când a solicitat pensia, a aflat că nu era suficientă doar perioada lucrată în Italia pentru a atinge pragul minim al pensiei. Autoritățile italiene au trebuit să colaboreze cu cele din Germania și România pentru a calcula totalul anilor de muncă.
În ianuarie 2022, Maria a aplicat pentru pensie și aștepta să primească banii în septembrie. Însă, când acest termen a trecut, a descoperit că dosarul său nu era complet din cauza necesității acordurilor internaționale. După mai multe luni de amânări și confuzii, în 2023, Maria a aflat că pensia ei urma să fie calculată pe baza unei proceduri care implica trei țări și că banii vor ajunge în curând. În ciuda promisiunilor, comunicarea a întârziat din nou, iar stresul și frustrarea au fost tot mai mari, conform Ziare.com.
În final, abia în octombrie 2023, Maria a început să primească pensia lunară de 363 de euro, sumă pe care a așteptat-o cu răbdare timp de aproape doi ani. De-a lungul acestei perioade, Maria a fost susținută financiar de soțul ei, ale cărui venituri nu depășeau 500 de euro lunar, dar și de ajutorul fiicei și ginerelui.
Povestea Mariei este un exemplu clar al dificultăților birocratice care pot apărea atunci când este vorba de drepturile internaționale de pensionare, iar aceasta a demonstrat cât de mult pot influența aceste proceduri viața de zi cu zi a unui pensionar.
Articol preluat de pe: Stiri pe Surse Diaspora
