Tom Gallagher, cunoscut istoric și analist politic, oferă o analiză detaliată și critică a mandatului lui Klaus Iohannis ca președinte al României. Gallagher argumentează că, deși există o tendință de a exagera afirmațiile privind disprețul lui Iohannis față de poporul român, realitatea este că, din 2014, el a adoptat o atitudine de neglijență și egocentrism, concentrându-se pe beneficiile funcției în detrimentul consolidării unei democrații fragile.
„Cât de mare este exagerarea atunci când spunem că Klaus Iohannis și-a aruncat țara într-o situație periculoasă din cauză că nu și-a putut ascunde plictiseala sau chiar disprețul față de poporul român? Desigur, acest dispreț a mers mult mai departe, extinzându-se și asupra îndatoririlor de serviciu pe care și le-a asumat în slujba națiunii la preluarea mandatului prezidențial pe 21 decembrie 2014.
Poate că există o doză de hiperbolă aici, dar cei care, chiar și în prezent, încearcă să umfle artificial imaginea lui Iohannis vor avea dificultăți în a construi o contra-narațiune plină de detalii despre vigilența și hărnicia sa. În realitate, acolo unde aceste trăsături pot fi identificate, ele au fost cu adevărat mobilizate doar în slujba intereselor sale personale de-a lungul ultimului deceniu.”, arată Tom Gallagher, într-o analiză publicată pe contributors.ro.
Gallagher subliniază cum Iohannis a subminat instituțiile care funcționaseră eficient în timpul predecesorului său, Traian Băsescu, și cum a permis ca o țară deja fragilă să se alinieze tot mai mult unui sistem politizat și corupt. De exemplu, justiția și armata, două piloni fundamentali, au suferit sub mandatul lui Iohannis.
„A doua instituție la care mă refer este armata. După aderarea României la NATO în 2003, aceasta și-a dobândit rapid o reputație solidă, dar până în anii 2020 a început să fie percepută ca o instituție nepotistă și ineficientă, profund implicată în jocurile politice machiavelice. Aceasta este o alunecare periculoasă, mai ales într-o parte a lumii în care armatele politizate au făcut puțin bine și mult rău. Responsabilitatea poate fi plasată fără îndoială la ușa comandantului său suprem.”
“Își imagina că va juca rolul unui arhiduce baroc”
Pe măsură ce al doilea mandat al lui Iohannis s-a desfășurat, Gallagher notează că disfuncționalitatea guvernului și creșterea corupției au amplificat sentimentul de neîncredere al cetățenilor față de conducerea țării.
„Încrederea sa s-a văzut în decizia de a-și construi (cu ajutor generos din partea statului) o reședință de lux pe Strada Aviatorilor, în nordul Bucureștiului, unde, probabil, își imagina că va juca rolul unui arhiduce baroc, chemat ocazional să medieze disputele politice.”
Gallagher se concentrează și pe lipsa de acțiune a lui Iohannis în fața crizelor majore, precum pandemia de Covid-19 și războiul din Ucraina, unde președintele nu a reușit să ofere un răspuns adecvat la problemele interne ale României.
„Sistemul de sănătate a rămas un dezastru, cu spitale în flăcări în timpul pandemiei de Covid gestionate defectuos, standardele educaționale au continuat să scadă, corupția a rămas necontrolată, iar răspunsul statului la războiul de la graniță din Ucraina a fost unul de incoerență și suficiență.”
În final, Gallagher afirmă că Iohannis a demonstrat o aroganță care a lăsat impresia că țara poate fi condusă fără a lua în considerare voința și nevoile populației:
„În orice epocă, o asemenea aroganță orbitoare ar fi fost probabil sancționată, dar într-o eră a comunicațiilor instantanee, în care tehnologia informației a transformat războiul politic într-un instrument de o forță inimaginabilă, era aproape garantat că Iohannis își va face dușmani periculoși.”
Gallagher mai arată că: “Datorită unui cameleon politic care s-a dovedit un șef de stat aproape inutil, Occidentul va trebui acum să acorde României mult mai multă atenție decât a făcut-o în ultimii ani. Multe mistere rămân în jurul modului său de guvernare, iar în lunile de criză ce vor urma, probabil, se vor adăuga și altele, pe măsură ce va încerca să orchestreze evenimentele în avantajul său, sprijinit de o presă cumpărată în totalitate de guvernarea 2021-2024.”
Tom Gallagher este un istoric și analist politic britanic, bine cunoscut pentru expertiza sa asupra Europei de Est, în special a României. A scris pe larg despre evoluția politică a regiunii, naționalism și transformările post-comuniste. Gallagher este profesor emerit de științe politice la Universitatea din Bradford. A publicat mai multe cărți axate pe transformările politice, sociale și istorice ale României, printre care: Romania After Ceausescu: The Politics of Intolerance (1996), Theft of a Nation: Romania Since Communism (2005), Romania and the European Union: How the Weak Vanquished the Strong (2013)
Ți-a plăcut articolul?
Vrem să producem mai multe, însă avem nevoie de susținerea ta. Orice donație contează pentru jurnalismul independent
Articol preluat de pe: Actualitate Ziare.com
