Sunt câteva locuri din lume care, numai datorită geografiei apar în mod repetat în istorie. Unul dintre ele este Bosforul, calea navigabilă îngustă care străbate centrul Istanbulului și marchează granița dintre Europa și Asia, scrie Edward Fishman, un fost oficial al Departamentului de Stat al SUA în cartea „Chokepoints: American Power in the Age of Economic Warfare”. Bosforul este calea de trecere de la Marea Neagră bogată în resurse către porturile Mediteranei și oceanele de dincolo. Este o răscruce vitală, un loc în care civilizațiile se bat pentru putere, unde imperiile cresc sau se prăbușesc.
În epoca sa de aur, în secolul al V-lea î.Hr., Atena, principalul oraș-stat al Greciei antice, depindea de navigația liberă prin Bosfor pentru accesul la hrană. Navele sale încărcau cereale din câmpiile fertile ale Ucrainei sau pește din Crimeea și navigau spre sud prin Bosfor spre Atena, protejate de un șir de avanposturi imperiale și de înfricoșătoarea marină ateniană.
Acest lucru i-a dat idei celui mai mare rival al Atenei, Sparta. Războiul Peloponezian de douăzeci și șapte de ani s-a încheiat când marina spartană a distrus flota ateniană la Aegospotami și a preluat controlul asupra Bosforului, întrerupând proviziile de hrană ale Atenei și supunând-o prin înfometare.
Bosforul este simbolul unui punct de sufocare (choke point): o poartă esențială pentru comerțul internațional
Șapte secole mai târziu, pe malurile aceleiași strâmtori, împăratul roman Constantin a fondat orașul Constantinopol, cunoscut astăzi sub numele de Istanbul. Constantinopolul a devenit cea mai mare și mai bogată metropolă din Europa și a servit drept capitală a Imperiului Roman până când s-a prăbușit sub atacurile otomane în secolul al XV-lea. Otomanii, ca și predecesorii lor, s-au luptat din greu pentru a respinge alte puteri care râvneau la controlul strâmtorii Bosfor.
Bosforul este simbolul unui punct de sufocare (choke point): o poartă esențială pentru comerțul internațional, astfel încât controlul acestuia conferă o putere imensă – iar blocarea lui poate îngenunchia orice inamic.
Astăzi, sunt utilizate și alte „puncte de sufocare”: tranzacțiile financiare sau chiar dolarul SUA. „Dar acum, ca urmare a globalizării, există puncte de sufocare în economia globală care nu sunt geografice – dintre care cel mai critic este dolarul American”, spune Fishman într-un interviu
La mare distanță în timp, pe 5 decembrie 2022, după ce Rusia a invadat Ucraina, o altă scenă similar se desfășura la gura Bosforului. Cât vedeai cu ochii, o coloană de petroliere colosale, unele de aproape o mie de metri lungime, blocau traficul maritim în zonă. Tranzitul prin strâmtoare era blocat. Vestea s-a raspandit rapid. Bosforul este una dintre cele mai aglomerate căi maritime din lume și o arteră esențială pentru comerțul cu energie și alimente. Închiderea acestuia pentru orice perioadă prelungită poate dezlănțui haosul în economia globală.
Ce a cauzat acest blocaj?
Nu exista vreo amenințare armată, nici vreun accident de transport maritim – un risc mereu prezent în Bosfor, ale cărui curbe și curenți aprigi îl fac una dintre căile navigabile cele mai dificile. În acea zi de decembrie intrau în vigoare plafoanele de preț privind vânzările de petrol rusesc, menite să reducă veniturile petroliere ale Kremlinului și, prin urmare, să submineze efortul de război în Ucraina. Rușii vindeau petrolul, asigurat de firme britanice și plătit în dolari SUA. Asigurătorii occidentali acopereau mai mult de 95% din toate încărcăturile de petrol. Acum, guvernele occidentale exploatau această dominație pentru a opri fluxul de petrodolari către Kremlin.
Turcia nu a susținut în mod oficial plafonarea prețului, dar oficialii turci care monitorizează traficul prin Bosfor erau conștienți de implicațiile acestuia: dacă un petrolier ar încălca politica, își va pierde asigurarea, lăsând guvernul turc vulnerabil în cazul unei scurgeri de petrol sau al oricărui alt accident. În consecință, oficialii turci cereau dovezi suplimentare că fiecare petrolier avea asigurarea în regulă înainte de a putea tranzita strâmtoarea, o cerință care a dus la creșterea aglomerației.
Cum a ajuns petrolul să fie tranzacționat în dolari americani?
Rolul dolarului în tranzacționarea petrolului este, fără îndoială, cel mai important punct de sufocare pentru o serie de campanii cheie de sancțiuni ale secolului 21, mai spune autorul cărții.
După al Doilea Război Mondial, SUA au fost un mare producător de petrol și un mare exportator. Embargoul arab al petrolului din 1973 a schimbat total perspectiva, iar SUA și-au dat seama cât de vulnerabile sunt.
Reamintim că Egiptul și Siria, cu sprijinul altor țări arabe au lansat un atac surpriză împotriva Israelului, declanșând Războiul de Iom Kipur. Israel a fost copleșit numeric de trupele arabe, astfel că SUA au decis să trimită armament pentru a-i ajuta pe israelieni. Cu ajutorul SUA, armata israeliană a reușit să oprească ofensiva țărilor arabe și să stabilizeze situația.
Ca răspuns, membrii OPEC s-au reunit la o ședință în Kuweit (în 16 și 17 octombrie 1973) și au decis să „pedepsească” SUA instituind embargo asupra livrărilor de petrol țărilor care au susținut Israelul.
În 1974, Richard Nixon – care era sub presiunea politică a scandalului Watergate și a deficitelor masive pe care nu le putea acoperi – și-a trimis secretarul de trezorerie, pe Bill Simon, să facă o înțelegere cu arabii. Simon, o figură cu adevărat colorată, se gândea cum să-și folosească experiența lui de trader pentru a gestiona aceste deficite. El le-a propus saudiților încheierea unui acord, astfel încât nu numai că ei să-și vândă petrolul pe dolari SUA, iar dolarii obținuți să-i reinvestească în datoria guvernamentală a SUA – practic, acopereau deficitul cu banii pe care SUA îi plătea pentru petrol.
Simon, spune Fishman, a luat un avion spre Jeddah în vara anului 1974 – îmbătându-se copios pe drum.
Dar, a obținut acordul, ceea ce e cel mai important. A încheiat un acord cu saudiții prin care aceștia sunt de acord să-și recicleze petrodolarii în trezoreriile SUA. Acest acord în mare parte există și astăzi. Prețul petrolului, în general, este în dolari, indiferent cine îl cumpără sau îl vinde.
Cartea lui Fishman este o istorie nespusă a ultimelor două decenii de politică externă a SUA, în care America a renunțat la Evanghelia globalizării și a purtat un nou tip de război economic.
Războiul economic a fost dus uneori cu succes, alteori a fost însoțit de un eșec amar
Autorul s-a ocupat în Departamentul de Stat al SUA chiar de sectorul sancțiunilor, astfel încât e printre cei mai în măsură să vorbească despre ele.
Pe măsură ce Vladimir Putin, Xi Jinping și Ayatollahul Khamenei făceau ravagii pe scena mondială, nonconformiștii din cadrul guvernului SUA au construit un nou arsenal de arme economice, exploatând dominația Americii în finanțele și tehnologia globală. Președinții SUA s-au bazat pe aceste arme neconvenționale pentru a aborda cele mai presante amenințări la adresa securității naționale, în bine și în rău.
Chokepoints demistifică strategiile complexe pe care guvernul SUA le folosește pentru a valorifica puterea Wall Street, Silicon Valley și Big Oil împotriva dușmanilor Americii. În centrul narațiunii se află un grup eclectic de inovatori politici: diplomații, avocații și expertii financiari care au condus la escaladarea războaielor economice ale Americii împotriva Rusiei, Chinei și Iranului.
Războiul economic a fost dus uneori cu succes, alteori a fost însoțit de un eșec amar. Rezultatul cu care trăim astăzi este o nouă ordine mondială: o cursă economică a înarmărilor între marile puteri și o economie globală fracturată.
Articol preluat de pe: Hotnews Economie
