A început campania electorală, iar România – țara eternului „mai vedem” și „lasă că merge și așa” – își aduce brusc aminte că are viitor. Nu infrastructură, nu spitale, nu justiție funcțională, dar un viitor! Acel viitor vine, desigur, înfășurat în slogane și declarații care ar face până și un papagal de colivie să roșească de jenă. Deocamdată, nu avem pâinea, dar circul este din belșug. Și cum altfel să înceapă prima săptămână dacă nu cu artificii politice și baloane umflate cu promisiuni?
Crin Antonescu – revenit din vacanța de 10 ani, direct în promisiuni eterne
Crin Antonescu, proaspăt reactivat din hibernarea politică de un deceniu, a apărut ca o hologramă liberal-socialistă cu misiunea sacră de a elimina pensiile speciale și de a ridica vârsta de pensionare a magistraților. „E nevoie de echitate!”, a spus el. Între timp, 230 de milioane de euro din PNRR zac blocați în așteptarea unei reforme, bătând din picior și întrebând dacă mai are rost să spere. Crin Antonescu promite „România înainte”, timpul trece. Important e că avem direcție, cel puțin pe hârtie.
Elena Lasconi – singură pe trotinetă
Elena Lasconi pare candidatul desemnat din greșeală, lăsată de trotineta USR într-o intersecție aglomerată fără hartă și fără cască. A primit o candidatură ca un pachet rătăcit de curier și încearcă acum să convingă electoratul că „altfelul” mai înseamnă ceva. Deocamdată, acel „altfel” arată mai degrabă ca o candidatură solo, susținută doar de voință și niște idealuri rămase pe masă din 2024. Cât despre partid, USR pare mai interesat să-și facă selfie-uri cu Nicușor Dan decât să-și susțină propriul candidat. Elena Lasconi promite plângeri și acțiuni legale, pentru că atunci când nu ai echipă te bazezi pe cruciulița de la gât și pe „Justiția Divină”.
Victor Ponta – martir balcanic în căutarea propriei patrii
Victor Ponta, eternul personaj care se reinventează mai des decât își schimbă profilul de Facebook, ne explică cum a devenit cetățean sârb: o inundație din 2014, resuscitată cu patosul unui actor ratat care încă speră la Oscar. A salvat vieți, a spus el, a fost om, nu politician, de parcă cele două ar fi incompatibile. Între timp, românii încă încearcă să înțeleagă cum a ajuns un fost premier, pe care unii îl credeau istorie, să se transforme într-o legendă vie. Ponta nu cere voturi, cere să fie înțeles că nu mai este la fel.
Nicușor Dan – logica pătratelor și haosul vorbelor
Nicușor Dan se prezintă în campanie cu aerul unui matematician convins că ecuațiile îl vor duce la Cotroceni. Cu sprijinul unei soacre, al unui prieten misterios și al unei armate invizibile, își clamează poziția de candidat logic. Logic, dar greu de înțeles. Se laudă cu trei întâlniri în patru ani cu controversatul Matei Păun, în timp ce pozele din spațiul public dovedesc că s-au întâlnit de trei ori doar în 2025. Și totuși, Dan crește în sondaje pentru că, în comparație cu restul, pare măcar inofensiv. Pentru restul țării, rămâne dilema dacă să-l ia în serios sau să-l lase cu geometria lui existențială.
George Simion și-a început campania în stil apocaliptic. Asaltat de ambasadori, acuzat de glorificări și negări istorice, liderul AUR se autoproclamă simbolul curăției morale într-o țară în care adevărul e mai volatil decât prețul la ouă înainte de Paște. În fața criticilor a doi ambasadori români (Andrei Muraru și Radu Ioanid) în presa internațională, Simion se declară creștin, conservator și curat ca lacrima. Dacă am crede tot ce spune, ar trebui să-l canonizăm, nu să-l votăm.
*
Potrivit CURS, după prima săptămână de campanie, George Simion este în scădere – dar tot lider, cu 26%. Crin Antonescu îl urmează cu 23%, visând la justiție socială și pensii decente. Nicușor Dan urcă la 19%, probabil alimentat de gândirea pozitivă. Victor Ponta vine tare din urmă cu 16%, semn că nostalgia e încă o forță, iar Elena Lasconi se prăbușește la 8%, victima perfectă a unei campanii pe care partidul ei a uitat să o pornească.
Campania a început de o săptămână, promisiunile curg. Rămâne de văzut dacă cineva va aduce și pâinea la final sau măcar sarea. Căci românul se pricepe să înghită multe, dar cu minciuna în sec… totul e mai greu de digerat.
Articol preluat de pe: Stiri pe Surse Politica
