Ziarul italian Il Fatto Quotidiano scrie că puterea economică din Italia se află în mâinile unui grup de puțin peste 330 de oameni, dintre care 89% sunt bărbați, cu o vârstă medie de aproape 60 de ani. Surprinzător, Statele Unite întrec Peninsula în ceea ce privește gerontocrația: acolo, vârsta medie a managerilor de top, a oamenilor superbogați, a politicienilor și a birocraților care trag sforile economiei ajunge la 62 de ani.
Din punctul de vedere al diferenţelor de gen, în Franța, dar și în Germania şi China – ponderea femeilor care fac parte din elita economică este mai mică decât în Italia, mai notează în articolul publicat marți Il Fatto Quotidiano, citat de Rador Radio România.
Multe confirmări, dar și date inedite provin din rezultatele preliminare ale World Elite Database, în care 70 de cercetători conduși de sociologul Mike Savage de la London School of Economics au strâns pentru prima dată informații comparabile despre elitele economice din 16 țări mari care produc 54% din PIB-ul global și în care trăiesc 74% dintre miliardarii lumii. Scopul final este de a deschide cutia neagră a unei puteri care afectează viețile multor lucrători, modelează piața și mută resurse uriașe.
Cine sunt „elitele economice” incluse în studiu
Primele concluzii la care au ajuns cercetătorii au fost prezentate într-o lucrare (Varieties of Economic Elites? Preliminary Results From the World Elite Database) care oferă o perspectivă fără precedent asupra identităţii membrilor clasei economice dominante și a locului de unde provin.
Pentru a-și defini limitele, cercetarea adoptă trei criterii: grupul include președinții și directorii executivi ai celor mai mari companii listate și nelistate, cele mai bogate persoane fizice din fiecare țară (în special cei cu active care depășesc jumătate din capitalizarea medie a celor mai mici trei companii din principalul indice bursier al țării) și cei care dețin poziții de vârf în organele de reglementare ale economiei naționale. Prin încrucișarea cerințelor, apare o listă de 3.543 de persoane. În Italia trăiesc 336 dintre ei, inclusiv 239 de supermanageri și 33 de „super miliardari”.
Procent mic de femei
Nu este suprinzător pentru nimeni că în cabina de comandă se află mai mulţi bărbați, relativ în vârstă. „Italia nu face excepție în ceea ce privește vârsta și sexul, dar nu se plasează pe ultimul loc, sau cel puțin este într-o companie bună”, explică Joselle Dagnes, profesor asociat la Departamentul de Culturi, Politică și Societate de la Universitatea din Torino, care este unul dintre autorii lucrării.
De fapt, Peninsula are un procent de femei de 11% în grupul de elită, iar Statele Unite, Danemarca, Portugalia și Elveția au cote similare.
Doar în Europa de Nord se văd rate mai mari, dar chiar și Norvegia, liderul clasei, se oprește la un procent cu puţin peste 20%. Un rezultat slab într-un context considerat deosebit de atent la responsabilizarea femeilor și echilibrul dintre viața profesională și viața privată.
Vârsta medie a elitelor
În ceea ce privește vârsta medie a elitei italiene – 59 de ani – este similară cu cea din Franța, Germania și Argentina. Gerontocrația americană spune că „țările pentru tineri” sunt în schimb cele „cu o deschidere mai recentă către economia de piață”, continuă Dagnes, unul dintre cei trei italieni care contribuie la baza de date împreună cu Paola Arrigoni, cercetător în sociologie politică la Universitatea din Bologna, și Bruno Cousin, profesor asociat de sociologie economică la Sciences Po.
„În Polonia (55,5 ani) și China (55 de ani), 7% dintre membrii elitei au chiar sub 40 de ani”. Cele două țări sunt şi singurele în care autoritățile de reglementare economice tind să fie mai vârstnice decât proprietarii și managerii de afaceri.
De unde provin
De unde provine clasa economică dominantă? În majoritatea țărilor incluse în baza de date, aceasta provine în principal din metropole mari și centre politice sau economice importante.
Situația este diferită în Italia, care se confirmă ca o țară „a districtelor industriale și a IMM-urilor larg răspândite”, spune Dagnes. „De fapt, majoritatea elitelor noastre economice (55%) provin din aceste zone, fapt care ne diferențiază de alte țări. Și există o pondere semnificativă a celor născuți în zone extraurbane (24%)”.
În timp ce Marea Britanie, Chile și Elveția se remarcă pentru cel mai mare număr de membri ai elitei născuți în străinătate, în jur de 30%, „în Italia elita economică este hotărât indigenă: străinii sunt mai puțin de 10%”.
Nivelul de studii
Din punctul de vedere al calificărilor educaționale, „comparația nu este întotdeauna ușoară din cauza diferențelor dintre ciclurile școlare din diferite țări”. De exemplu, Italia se numără, alături de Marea Britanie și Argentina, printre țările în care o diplomă de trei ani pare să fie mai răspândită în rândul elitei decât o diplomă de master (cu durată de cinci ani), „însă acest lucru derivă de fapt din faptul că procesele de egalizare a calificărilor au echivalat „vechile” diplome de patru ani cu o diplomă de trei ani (de licență) și nu cu o diplomă (de licență) de cinci ani”.
În orice caz, așa cum era de așteptat, învățământul universitar predomină în rândul elitei globale. Italia, unde ponderea absolvenților este foarte scăzută în comparație cu restul UE, „se numără printre țările cu cea mai mare pondere a elitelor fără o licenţă (12%) și printre cele cu cea mai mică pondere cu un doctorat (doar 7%)”.
Concluzii
În ansamblu, lucrarea arată că modelele de „recrutare” ale elitei economice sunt foarte diferite între state, dar în același timp este complicată identificarea tendințelor univoce.
Norvegia este țara în care plafonul de sticlă care penalizează femeile pare să funcționeze cel mai puțin, dar „este și printre cele mai închise față de străini și cea mai puțin orientată către cei care au obținut un doctorat”, notează Dagnes.
Un alt exemplu este China: „Elita sa economică este de departe cea mai tânără, însă este cea mai dominată de bărbați și autohtoni”.
Articol preluat de pe: Hotnews Economie
