Prețul aurului a stabilit un nou record de 3.500 de dolari pentru o uncie troy, în timp ce dolarul s-a depreciat din nou pe fondul noilor atacuri ale președintelui american Donald Trump la adresa șefului Rezervei Federale (Fed) a SUA, banca centrală de la Washington, relatează Reuters, CNBC și Financial Times.

Prețul aurului a crescut cu 2,2%, iar yenul japonez s-a întărit peste pragul de 140 yeni pentru un dolar, pentru prima dată din septembrie, investitorii orientându-se către așa-zisele active „de refugiu”.

Bursa de la New York a scăzut brusc luni, după ce Trump l-a descris pe Jerome Powell, președintele Fed, drept „domnul prea târziu” și „un mare ratat”, cerând totodată băncii centrale a SUA să reducă dobânzile de referință „ACUM”.

Criticile lansate de Trump pe rețeaua de socializare Truth Social pe care o deține au venit după ce Powell a avertizat săptămâna trecută că taxele vamale extinse impuse de administrația republicană de la Casa Albă vor duce la o creștere mai lentă a economiei SUA și o inflație mai ridicată pentru americani.

Tensiunile dintre președintele SUA și banca centrală reprezintă o nouă provocare pentru investitorii care deja se confruntă cu efectele politicii comerciale agresive a administrației de la Washington.

„Titlurile despre presiunea exercitată de Trump asupra Rezervei Federale, întrebările legate de independența acesteia și despre posibilitatea ca el să-l demită pe Powell – indiferent de rezultat – au adăugat incertitudine într-o piață deja saturată de incertitudini”, au notat analiștii de la RBC.

Atacul lui Trump de luni a dus la scăderea S&P 500, indicele de referință al Bursei de la New York, cu 2,4%, în timp ce indicele Nasdaq, dominat de sectorul tehnologic, a scăzut cu 2,6%.

Dolarul a scăzut marți cu 0,2% față de o serie de valute majore, ajungând la un declin de aproape 10% de la începutul anului.

Comentariile lui Trump stârnesc noi îngrijorări despre independența Fed

În prezent, președintele Fed și ceilalți 6 membri care alcătuiesc Consiliul de Guvernatori al instituției sunt nominalizați de președintele SUA, iar apoi sunt audiați de Senat pentru confirmare.

Însă Fed se bucură de o independență operațională substanțială în ceea ce privește luarea deciziilor care exercită o influență uriașă asupra direcției economiei americane și a piețelor financiare din întreaga lume.

De exemplu, unul dintre lucrurile care susțin statutul dolarului ca valută de rezervă a lumii este abilitatea Fed de a stabili politica monetară fără niciun fel de ingerințe politice.

Acest statut în schimb este cheie pentru capacitatea aproape nelimitată a guvernului american de a se putea împrumuta pe piețele financiare internaționale la dobânzi mici, în pofida datoriei publice uriașe a SUA, în prezent de 35 de trilioane de dolari.

Investitorii și economiștii au avertizat încă de anul trecut că o eventuală tentativă a lui Trump de a-l demite pe Powell înainte de încheierea mandatului său în mai 2026 ar putea dăuna economiei americane.

„Orice diminuare a independenței Fed ar crește riscurile în sus pentru perspectivele inflației, care deja sunt afectate de presiuni ascendente venite dinspre tarife și de așteptările inflaționiste ridicate”, a declarat în august Michael Feroli, economist-șef pentru SUA la JPMorgan Chase.

El a lansat avertismentul în condițiile în care Trump afirmase la momentul respectiv că dorește „măcar un cuvânt de spus” în ceea ce privește anumite politici ale Fed, precum nivelul dobânzilor de referință.

Trump l-a numit pe Jerome Powell președinte al Rezervei Federale

Powell, actualul președinte al Fed, a fost numit de fostul președinte democrat Barack Obama în Consiliul de Guvernatori al Băncii Centrale.

Trump l-a promovat pe Powell în funcția de președinte al Fed în 2018, însă a intrat în conflict cu acesta la scurt timp după ce l-a numit în funcție din cauza deciziei de a majora dobânzile în timpul mandatului său la Casa Albă.

Printre altele, fostul președinte a declarat despre Powell, în timpul campaniei electorale de anul trecut, că încearcă să deraieze economia americană și l-a numit la un moment dat un „dușman al poporului”.

În februarie anul trecut candidatul republican la președinție a declarat că nu îl va nominaliza pe Powell pentru un nou mandat dacă redevine președinte.

La sfârșitul lunii aprilie a anului trecut, The Wall Street Journal a scris în premieră că aliați ai lui Trump redactează un plan al cărui obiectiv este erodarea independenței Rezervei Federale pentru a oferi mai multă autoritate președintelui în influențarea deciziilor de politică monetară.

La momentul respectiv echipa de campanie a lui Donald Trump s-a distanțat de planul apărut în presă.

Economiștii amintesc de un precedent îngrijorător

Una dintre modalitățile prin care administrația prezidențială ar submina independența Fed ar fi nominalizarea unui candidat pentru funcția de președinte al instituției care să implementeze deciziile dorite de președinte.

O astfel de mutare ar avea nevoie de confirmarea Senatului, însă ea nu ar necesita și schimbarea actualei legislații.

Economiștii amintesc de un exemplu faimos în acest sens. La începutul anilor 1970 fostul președinte american Richard Nixon l-a presat pe președintele de atunci al Fed, Arthur Burns, pe care el îl numise în funcție, să mențină o politică monetară expansionistă înaintea alegerilor din 1972 pentru a nu descuraja consumul.

Burns s-a conformat, în pofida indiciilor privind creșterea presiunilor inflaționiste. La doi ani după alegeri inflația în SUA ajunsese la peste 12% și avea să rămână o problemă persistentă pentru restul deceniului.

Situația a fost adusă sub control doar după ce Paul Volcker, următorul președinte al Fed, a crescut dobânzile de referință până la niveluri zdrobitoare pentru economie, ce au provocat două recesiuni separate la începutul anilor 1980.

Articol preluat de pe: Hotnews Economie