În 2024, potențialul neexploatat al forței de muncă din România a fost de 762.000 de persoane, dintre care 87.500 erau subocupați (lucrau part time deși își doreau să lucreze full time), 451.000 erau șomeri și 223.700 de persoane făceau parte din forța de muncă adițională potențială (adică își căutau activ un loc de muncă, dar nu erau disponibili imediat sau invers: erau disponibili, dar nu își căutau).

Cauzele subocupării

Subocuparea poate fi cauzată de mai mulți factori. Perioada din timpul și de după o recesiune, când companiile își reduc personalul și concediază lucrători calificați, este caracterizată de subocuparea forței de muncă.

O altă cauză a subocupării sunt schimbările de pe piața muncii cauzate de schimbările tehnologice. Pe măsură ce fișele posturilor se schimbă sau locurile de muncă sunt automatizate, lucrătorii concediați pot fi recalificați sau pensionați. Cei care nu au resursele sau mijloacele de a se recalifica sunt, în general, susceptibili la subocupare.

Puncte slabe ale ratei șomajului

Rata șomajului ia în considerare pe acei lucrători care fac parte din forța de muncă și caută în mod activ un loc de muncă, dar care în prezent nu au un job. Rata șomajului este cea mai importantă, dar cifra poate fi înșelătoare, deoarece nu ia în considerare întregul potențial al forței de muncă.

Doamna Ionescu a lucrat la o pensiune ca bucătăreasă din zona Ialomița. Din păcate pentru ea, afacerea nu a mers, iar în vara trecuta pensiunea a fost închisă. De atunci, doamna Ionescu își caută de lucru, dar ceea ce i se oferă nu este la nivelul așteptărilor. Fie i se oferă un post de îngrijitoare la un cămin pentru seniori, fie, dacă vrea să-și mențină specializarea de bucătăreasă, poate lucra la 30 de km de casă, dar cu jumătate de normă și deci cu o jumătate de salariu. Doamna Ionescu este unul din cei circa 90.000 de romani care făceau parte în 2023 din categoria „subocupaților”- oameni care ar fi fost disponibili să lucreze mai mult.

Subocuparea este noul șomaj, după cum scriu și economiștii Bloomberg. Problema esențială la noi, este că numărul de locuri de muncă generate de economie – mai ales cele bine plătite și cu perspective de carieră – sunt reduse. Potrivit unor specialiști pe piața muncii, numărul absolvenților români având studii superioare crește foarte mult, în timp ce numărul de locuri de muncă care solicită studii superioare nu crește atât de mult. Cu alte cuvinte apare un decalaj foarte puternic între ceea ce oferă economia reală și ceea ce vin să ofere generațiile care intră pe piață muncii și care au calificări tot mai înalte.

Pe langa „subocupați”, Statistica mai spune că avem peste un sfert de milion de oameni care formează forța de muncă potențială adițională.

Persoanele subocupate nu sunt însă doar cele aflate în situația doamnei Ionescu. Subocupat este și Sergiu, un inginer care și-a găsit de lucru la un call-center. Adica mult sub calificarea pe care acesta o are.

Schimbările tehnologice duc și ele la o creștere a subocupării. Ca sa dau un exemplu banal și la îndemână, instalarea de bancomate bancare au înlocuit unele casierii bancare care deserveau clienții.

Un alt motiv îl reprezinta școala românească. Aflată într-un recul nedorit, Educația generează cohorte de tineri pregătiți pentru cu totul alte specializări decât cele cerute de nevoile angajatorilor. Prin urmare, mulți absolvenți de facultate ajung să se mulțumească cu joburi mult sub calificarea lor- agenți de vanzari, merchandiseri sau șoferi.

Forţa de muncă potenţială adiţională reprezintă suma a două categorii de persoane: „persoane inactive care caută un loc de muncă, dar nu sunt disponibile să înceapă lucrul” şi „persoane inactive care nu caută un loc de muncă, dar sunt disponibile să înceapă lucrul”.

Efectele subocupării sunt similare cu cele ale șomajului

În primul rând, ambele (si subocuparea si somajul) provoacă niveluri mai ridicate ale sărăciei. Fără venituri adecvate, familiile nu mai consumă atât de mult. Asta reduce cererea consumatorilor, încetinind creșterea afacerilor. Ca rezultat, la nivel agregat, produsul intern brut este mai mic, la fel ca și rata de creștere a locurilor de muncă. Este o spirală vicioasă și descendentă.

În cazul în care sub-ocuparea continuă, lucrătorii își pierd capacitatea de a-și actualiza abilitățile si devine tot mai plauzibil faptul că le va fi tot mai greu sa se întoarcă pe jobul inițial, corespunzător calificării. Alții își reduc stilul de viață și acceptă sub-ocuparea pe termen lung. Asa se formeaza șomajul structural.

Ce ne facem cu „descurajatii”?

Între persoanele inactive se contureaza segmentul populatiei descurajate. Sunt circa 150.000 (în toamna anului trecut). Descurajații sunt oamenii care au declarat ca în ultimele 4 săptămâni (inclusiv saptamana de referinta) au cautat un loc de munca folosind metode pasive sau ca nu cauta un loc de munca din urmatoarele motive: au crezut ca nu exista locuri libere sau nu au stiut unde sa caute; nu se simt pregatite profesional; cred ca nu vor gasi de lucru din cauza varstei; au cautat altadata si nu au gasit.

Dintre „descurajați”, cei mai mulți au între 35-49 de ani, urmați de cei cu vârsta de 50+ (ambele însumează două treimi din totalul descurajaților).

Articol preluat de pe: Hotnews Economie