EkoNews
Românii care investesc pe pieţele de capital din afara ţării, folosind brokeri străini, pot ajunge să fie impozitaţi de două ori, existând riscul să ajungă pe pierdere, chiar dacă au obţinut randamente ridicate, conform unui comunicat transmis redacţiei.
Asta pentru că beneficiile convenţiilor de evitare a dublei impuneri nu se aplică automat.
Deşi, teoretic, în Declaraţia unică poţi bifa metoda de evitare a dublei impuneri pentru veniturile realizate în străinătate, în practică lucrurile sunt mai complexe, aplicarea acesteia fiind condiţionată de îndeplinirea anumitor condiţii.
“De mai bine de un an ne străduim să facem formalităţile de evitare a dublei impuneri pentru unul dintre clienţii noştri, care a investit masiv în acţiuni pe bursele din străinătate. În acest caz, a folosit un broker renumit din Elveţia, dar a plătit impozit atât în statele străine, prin reţinere la sursă, cât şi în România, în urma depunerii Declaraţiei unice, neîndeplinind condiţiile pentru acordarea creditului fiscal”, a declarat Anamaria Chiru, tax partner în cadrul Dobrinescu Dobrev SCA.
Practic, nu a transmis certificatul de rezidenţă fiscală anterior reţinerii la sursă a impozitului în străinătate, deci nu au fost aplicate prevederile din convenţia de evitare a dublei impuneri, iar acum, pentru restituirea impozitului peste cota din convenţie şi pentru a beneficia de credit fiscal în România, are nevoie de un document emis de ţara în care a realizat veniturile, potrivit comunicatului.
De ce anume ai nevoie pentru a evita dubla impunere
Să luăm exemplul obţinerii unor dividende din statul A, unde cota naţională de impozitare a dividendelor este de 25%. Presupunem că între statul A şi România există o convenţie de evitare a dublei impuneri care prevede aplicarea metodei creditului fiscal şi stabileşte o cotă de 10% pentru impozitul pe dividende.
“În această situaţie, dividendele sunt impozitate prin reţinere la sursă în statul A şi trebuie ulterior declarate în România prin Declaraţia Unică. Pentru a evita dubla impunere, impozitul plătit în statul A poate fi dedus din cel datorat în România, dar numai în limita impozitului românesc aferent acelui venit. Astfel, beneficiarul va ajunge să plătească întotdeauna cota mai mare dintre cea prevăzută de convenţie şi cea din legislaţia naţională (convenţiile pot să prevadă atât cote mai mici, cât şi mai mari decât cele din Codul fiscal)”, explică Anamaria Chiru.
Totuşi, pentru ca impozitarea în statul A să se facă la cota redusă de 10% stabilită prin convenţie, şi nu la 25%, persoana fizică trebuie să furnizeze plătitorului de venit sau entităţii care face reţinerea un certificat de rezidenţă fiscală valabil pentru anul în care se efectuează plata.
În lipsa acestui certificat, nu se poate aplica nici cota favorabilă, nici mecanismul de evitare a dublei impuneri. În consecinţă, s-ar plăti integral 25% impozit în statul A şi, suplimentar, 8% impozit în România (presupunând că dividendele sunt primite în anul 2024), se precizează în comunicat.
“Dacă beneficiarul transmite certificatul de rezidenţă fiscală şi se aplică convenţia de evitare a dublei impuneri, în continuare există obligaţia declarării în România a dividendelor obţinute din statul A. Pentru a beneficia de credit fiscal în România (adică pentru a scădea impozitul deja reţinut în A), trebuie dovedită plata efectivă a impozitului în statul A printr-un document justificativ eliberat de autorităţile statului A sau, în cazul în care acestea nu eliberează un astfel de document, de plătitorul de venit/ agentul care a reţinut la sursă impozitul. Această dovadă trebuie păstrată de contribuabil şi prezentată organelor fiscale la cerere, în situaţia unui control”, a mai afirmat Anamaria Chiru.
Deşi teoretic procedura pare simplă, în practică, mai ales când operaţiunile sunt intermediate prin brokeri străini, obţinerea dovezilor de plată a impozitului reţinut poate fi extrem de dificilă.
Astfel, nu există garanţia că documentele necesare pentru obţinerea creditului fiscal vor fi disponibile. Mai mult, dacă se ajunge la demararea procedurilor de recuperare a impozitului reţinut peste cota din convenţie (de exemplu, din cauza transmiterii certificatului de rezidenţă fiscală cu întârziere), costurile administrative (traduceri, legalizări, asistenţă juridică, reprezentare) pot depăşi valoarea impozitului solicitat spre rambursare.
În plus, în cazul veniturilor obţinute din mai multe state, creditul fiscal se calculează separat pentru fiecare stat şi pentru fiecare categorie de venit. Astfel, o pierdere din vânzarea unor acţiuni deţinute în Franţa nu poate compensa un venit din dividende tot din Franţa sau un câştig din vânzarea de acţiuni în Germania. Prin urmare, chiar dacă investiţia per ansamblu a adus pierdere, se poate datora totuşi impozit în România.
O recomandare pentru a putea evita dubla impunere
Luisiana Dobrinescu, avocat, managing partner Dobrinescu Dobrev SCA. recomandă investitorilor să se asigure că brokerii lor se ocupă şi de partea fiscală a investiţiei lor, nu doar de cea financiară.
Brokerii trebuie să solicite investitorului român certificatul său de rezidenţă fiscală emis de ANAF, pentru ca acesta să poată beneficia de cota mai favorabilă de impozit prevăzută de conventia de evitare a dublei impuneri, se menţionează în comunicat.
“Este esenţial ca tot brokerul să pună la dispoziţia investitorului, la sfârşitul anului fiscal, certificatele prin care se atestă plata impozitului în statele de rezidenţă ale societăţilor ale căror acţiuni au generat dividende ori s-au tranzacţionat. În lipsa serviciilor mai sus menţionate, impozitele cumulate vor diminua considerabil câştigul realizat din investiţie”, conchide Luisiana Dobrinescu.
Articol preluat de pe: Economie: Bursa Piata Capital
