Prețul aurului aproape s-a triplat în ultimul deceniu. Strălucitor (la propriu) ca obiect, dar și (metaforic) ca paradis al investițiilor, aurul a rămas valoros de-a lungul secolelor, în ciuda fluctuațiilor geopolitice, a schimbărilor de frontieră și a numeroaselor schimbări de paradigmă.
În 2025, aurul își continuă traiectoria ascendentă, doborând recorduri unul după altul, valoarea sa depășind praguri istorice.
Când lumea este „în flăcări”, aurul strălucește și mai tare, fiind considerat unul din cele mai sigure refugii financiare.
Unde ar putea duce această așa-numită „raliu al aurului”? Există un plafon și, dacă da, care ar fi acela? Poate la 4.000 de dolari pe uncie, așa cum a estimat recent Goldman Sachs ?
Băncile centrale, la rândul lor, continuă să stocheze lingouri, care au totalizat peste 1.000 de tone în fiecare an în ultimii ani, în timp ce turnătoriile din Elveția lucrează zi și noapte, iar seifurile bursei Comex din New York se umplu, provocând penurii la Londra. Și toate acestea pentru că aurul este singurul activ cu adevărat sigur rămas, un activ a cărui ofertă nu este suficientă pentru a satisface cererea.
În spatele acestei „străluciri” se ascunde însă un „întuneric” profund. „În fiecare an, peste 30 de miliarde de dolari în aur ilicit este traficat în întreaga lume”, scriu Sasha Lezhnev și John Prendergast în revista Foreign Affairs. După cum se scriu cei doi autori, „se poate acum introduce ilegal, într-o servietă, aur în valoare de peste 1 milion de dolari”.
În ceea ce privește ruta mărfurilor de contrabandă, acestea tind să pornească din zone de conflict, înainte de a ajunge în centre comerciale „strălucitoare” ale aurului, cum ar fi Hong Kong și Dubai, printre altele, și de acolo pe piața globală. Conform celor relatate de Lezhnev și Prendergast, o poziție cheie în procesul de legalizare (vezi spălare) a aurului ilegal este deținută, printre altele, de Turcia, China, India, Emiratele Arabe Unite (care importă, de exemplu, cantități mari de aur din țările sfâșiate de război), Sudan, dar și din Rusia lui Putin și Elveția, scriu grecii de la Kathimerini.
Cine beneficiază de pe urma acestei contrabande? Părțile beligerante ale războiului civil care face ravagii în Sudanul (extrem de bogat în aur), rețele de crimă organizată precum organizația Tren de Aragua cu sediul în Venezuela, grupări paramilitare din Congo, mercenari (ruși și nu numai), regimuri autoritare etc. În timpul mandatului său de senator, actualul secretar de stat american Marco Rubio a descris contrabanda drept o amenințare la adresa securității naționale a SUA, pe motiv că alimentează regimuri precum cel al lui Nicolas Maduro din Venezuela.
„În ciuda conflictului armat în desfășurare, Sudanul a stabilit un record pentru producția de aur în 2024, cu un total de 64,4 tone și aproximativ 1,6 miliarde de dolari, scria agenția de știri chineză Xinhua anul trecut.
Căutătorii de aur moderni din Siria
Războiul, aurul și instabilitatea „tind” să completeze același puzzle ca niște piese ale aceluiași tablou.
Dincolo de rețelele de contrabandă din Africa, cazul Siriei prezintă un interes deosebit în 2025, unde căutătorii moderni de aur caută acum comori înarmați cu detectoare de metale, lucru interzis sub Assad, dar care acum este tolerat.
„După prăbușirea regimului despotic al lui Bashar al-Assad în decembrie anul trecut, locuitorii din Damasc au început să observe noi prezențe pe străzi noaptea: siluete întunecate cu detectoare de metale intermitente”, în timp ce în mediul rural sirian au început să sosească „bărbați cu lopeți și hărți”, care se presupune că „dezvăluie locațiile comorilor ascunse”, scrie Sarah Dadoush (necesită abonament) în FT.
Sub Assad, vânzarea de detectoare de metale nu era permisă în Siria. Încă din ianuarie anul trecut, însă, în Damasc au apărut magazine, nu unul, ci mai multe, care vând exclusiv aceste tipuri de dispozitive, a căror valoare poate ajunge până la 10.000 de dolari.
În același timp, aveau să înceapă să circule zvonuri despre grupuri de bărbați care au dezgropat comori ascunse și s-au îmbogățit peste noapte, precum și alte povești despre comori care se presupune că ar fi fost îngropate în zonele din jurul liniei de cale ferată Hejaz care lega Damasc de Medina în timpul Imperiului Otoman.
Sub Assad, săpăturile au fost interzise pe motive de protejare a bogăției arheologice a țării și a patrimoniului sirian. Totuși, toate acestea încep acum, într-o oarecare măsură, să fie tolerate, deoarece autoritățile închid ochii la ceea ce nu pot controla, în timp ce, în același timp, apar alte întrebări legate de multitudinea de comori arheologice furate din muzeele siriene după 2011 și vândute ilegal în străinătate.
Articol preluat de pe: Hotnews Economie
