Sistemul de sănătate are 17 milioane de asigurați și doar puțin peste 6,6 milioane de contributori, ceea ce îl face să aibă o „problemă de sustenabilitate”, potrivit studiului „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, realizat de Academia de Studii Economice (ASE), cu sprijinul Rețelei de Sănătate Regina Maria.

Cei peste 10 milioane de asigurați neplătitori reprezintă categorii sociale scutite de la plata contribuției.

Banii din contribuția la asigurările de sănătate „acoperă 40% din cheltuielile totale de sănătate din România și aproximativ 60% din cheltuielile publice de sănătate”, spune, într-un dialog cu HotNews, Radu Comșa, consultant în politici de sănătate și unul dintre autorii studiului „Transparența banilor din sistemul medical românesc”. Dar, adaugă el, „Nu te aștepți, în niciun sistem de sănătate, ca veniturile din contribuții să acopere cheltuielile totale.”

Despre categoriile exceptate, Radu Comșa afirmă că majoritatea lor „nu sunt relevante (pentru o eventuală impozitare – n.red.), deoarece nu realizează venituri”.

Dar, cu excepția Bulgariei și Ungariei, „toți din jurul nostru impozitează pensionarii”, adaugă el.

Categoriile sociale scutite de la plata contribuției la asigurarea de sănătate:

• Copii, copii în plasament, elevi, studenți (<26 ani>
• Co-asigurați (soțul, soția, părinții fără venituri aflați în întreținerea unei persoane asigurate) – 654.244 de persoane.
• Persecutați politic, deportați, veterani, revoluționari – 149.221 de persoane.
• Persoane cu handicap – 171.460 de persoane.
• Persoane incluse în Programe naționale curative, fără venituri – 60.682 de persoane.
• Femei însărcinate și lăuze fără venituri – 24.623 de persoane.
• Persoane aflate în concediu pentru creșterea copilului – 133.362.
• Șomeri beneficiari de indemnizație – 38.612 persoane.
• Persoane cu pedeapsă privativă de libertate – 19.567.
• Persoane beneficiare de ajutor social – venit minim garantat – 239.309.
• Personal monahal – 2.515.
• Pensionari (inclusiv 430.786 pensii de invaliditate și 15.161 persoane instituționalizate) – 4.287.274.
• Cetățeni străini și alte categorii de asigurați exceptați de plata CASS – 25.739.

Rafila: „Nu ne putem apuca să punem elevi să plătească”

Prezent la lansarea studiului „Transparența banilor din sistemul medical românesc”, ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, a spus, despre categoriile scutite de la plata contribuției, că „nu ne putem apuca să punem elevi să plătească”.

Ministrul Sănătății a pus, de asemenea, scutirea de la plată a pensionarilor din România pe seama pensiilor mici.

Rafila consideră că soluția pentru a putea fi alocați mai mulți bani către sistemul de sănătate ar fi „să îmbunătățim performanța colectării fondurilor la bugetul de stat”. În caz contrar, potrivit ministrului Sănătății, creșterea bugetului pentru sănătate „va fi în continuare lentă sau nu va fi”.

Două soluții

Ca să crești sumele venite din contribuție, sunt două soluții, spune expertul în politici de sănătate Radu Comșa, în dialogul cu HotNews: să lucrezi la baza de impozitare – cine plătește și cât plătește.

„La baza de impozitare acum, singura soluție pentru o modificare benefică majoră este să impozitezi pensiile sau suma din pensii care depășește 2.000 – 3.000 de lei – cum este acum plafonul la impozitul pe venit”, arată Radu Comșa.

„Alte categorii semnificative pe care să le poți aduce în baza de impozitare nu ai, pentru că ele nu realizează venituri”, adaugă expertul. „Nu te apuci să percepi contribuție de la persoane care nu realizează venituri. Nu cred că celelalte categorii sunt relevante.”

În plus, se pune și problema „dacă în momentul de față încă mai avem o economie gri substanțială în care oamenii nu plătesc contribuții de asigurări de sănătate. Pe măsură ce o astfel de politică va produce rezultate, vor mai apărea contribuabili și la Fondul de Asigurări de Sănătate”.

„O cârpeală continuă”

Dintre țările din jur, doar Bulgaria și Ungaria exceptează pensionarii de la plata contribuției la sănătate, spune Comșa. „În schimb, ce făceau bulgarii și ungurii? Dădeau subvenții la fond care erau cuantificate în funcție de numărul pensionarilor și pensia medie sau minimă.”

„Noi nu facem chestia asta. Noi dăm la Fond atât cât consideră Ministerul Finanțelor că poate să îi dea. Iar la începutul anului, de obicei consideră că poate să îi dea foarte puțin, iar la sfârșitul anului ajunge să îi dea semnificativ – de ordinul mai multor miliarde de lei, între 5 și 10 miliarde. Acest lucru se întâmplă din cauză că bugetul inițial al CNAS este subdimensionat, pe parcursul anului toată lumea ajunge să accepte că nu este acoperit trimestrul IV, așa că se alocă subvenții majorate pentru a se putea acoperi trimestrul IV. Toată această poveste duce Fondul de asigurări de sănătate la o impredictibilitate groaznică. Casa de Asigurări de Sănătate nu poate să planifice multi-anual aproape nimic”, explică el.

Practic, în România, Casa de Asigurări de Sănătate „lucrează ad-hoc. Nu ai cum să ai sistem de asigurări de sănătate care livrează calitate în aceste condiții. La noi este o cârpeală continuă”, subliniază Radu Comșa.

Creșterea contribuției, puțin probabilă

O a doua soluție ar fi creșterea cotei de contribuție la asigurările de sănătate. Dar este o variantă puțin probabilă în acest moment, spune Radu Comșa: „În momentul de față, nu cred că este recomandat. Nu ar face decât să crească costurile companiilor și să descurajeze sau să gâtuie și mai mult creșterea economică. Să crești impozitele într-o perioadă de incertitudine economică nu ar fi prea bine.”

„Prin urmare, extinzi baza cât este social și politic acceptabil – iar acest lucru poate fi făcut. Poți să mai adaugi contribuabili din aducerea la suprafață a economiei gri. Iar în rest, te bazezi pe creșterea economică să îți aducă venituri suplimentare”, este viziunea expertului.

Radu Comșa mai spune că „Deocamdată, este suficient pentru noi. Dacă facem aceste lucruri, vă asigur că Fondul de Asigurări de Sănătate va arăta altfel, în următorii ani.”

Asigurări complementare?

Autoritățile din domeniul sănătății din România au vorbit timid, în ultimii ani, și despre introducerea unor asigurări complementare de sănătate, care să includă o serie de servicii neacoperite de CNAS. Intenția nu a fost însă dusă niciodată până la capăt.

Radu Comșa spune că aceste asigurări complementare sunt reglementate și astăzi în Legea Sănătății. „Și, într-adevăr, ele ar viza servicii și produse care nu sunt în pachetele de bază – au această natură complementară. Acel pachet trebuia reglementat prin Hotărâre de Guvern și n-a apărut – de vreo 10 ani este întârzierea aceasta. Nu a existat acest demers, această mobilizare în rândul autorităților din sănătate pentru a creiona acest pachet.”

În momentul de față „sunt servicii consistente care sunt excluse din pachetul de servicii e bază, care ar putea fi incluse în acel pachet”, mai spune expertul.

În plus, o astfel de discuție ar putea viza și transferul unor servicii acoperite în acest moment în pachetul de bază al CNAS către asigurările complementare: „Dar nu aș face un transfer consistent din pachetul de servicii de bază în cel de asigurare complementară. Mai degrabă aș începe cu un pachet mai suplu de servicii complementare, pe care să îl actualizez sau dezvolt, pe măsură ce trece timpul, văzând cum prind asigurările complementare la populație. Fiindcă este foarte important ca asigurările complementare să nu reducă accesul la servicii medicale importante.”

„În timp, acest lucru ar duce la o deteriorare a stării de sănătate. Ar fi o politică utilă, dar care ar trebui făcută cu mare grijă – planificată și treptat”, este opinia lui Radu Comșa.

Programele Naționale de Sănătate, deschise tuturor pacienților – asigurați și neasigurați

Expertul în politici de sănătate Radu Comșa amintește, în discuția cu HotNews, că în România există, pe lângă serviciile din pachetul de bază asigurat de CNAS și de pachetul minimal (adresat neasiguraților) și un alt pachet de servicii medicale finanțat tot de CNAS, din contribuții: Programele naționale de Sănătate curative – Oncologie, Diabet, Cardiologie, Ortopedie, Neurologie, Boli Rare, Hemofilie.

Acestea asigură medicamente, servicii – radioterapie, investigații, mai ales imagistice și de profil genetic și dispozitive medicale. „Separat de pachetul de servicii de bază”, arată Radu Comșa.

Un alt tip de Programe, de sănătate publică, sunt gestionate de Ministerul Sănătății: Programul național de Vaccinare, HIV, Transplant, Screening, deschise, de asemenea, tuturor cetățenilor țării.

„Aceste Programe naționale de sănătate noi le avem disponibile oricui are diagnosticele eligibile pentru ele. Ele sunt pachete disponibile întregii populații – asigurate sau neasigurate. Spre exemplu, cineva care are un diagnostic de cancer și intră în program devine asigurat în tot sistemul de asigurări de sănătate – are acces la pachetul de bază + Programul național”, explică expertul.

„Care dintre ele sunt atât de importante încât trebuie să rămână deschise tuturor cetățenilor?”

Radu Comșa consideră că sistemul de sănătate „ar avea nevoie și de o discuție despre aceste Programe naționale de sănătate: care dintre ele sunt atât de importante încât trebuie să rămână deschise tuturor cetățenilor? Care pot fi integrate în pachetul de servicii de bază și care pot ceda anumite servicii în pachetul de asigurare complementară?”

„Dimensiunea lor este undeva la 15 miliarde lei. Cam 20% din cheltuielile Fondului de Asigurări de Sănătate sunt pe aceste programe”, mai spune expertul.

În plus, „nu toate bolile cronice fac obiectul programelor naționale, ci numai unele. Iar în interiorul lor, numai unele dintre soluțiile terapeutice. 

Un pacient cu cancer primește din Programul național de oncologie medicație, radioterapie, testare PET-CT și niște testări genetice ca să se vadă care dintre medicamente e potrivit. Este în regulă. Dar, în același timp, din pachetul de servicii de bază primește servicii de spitalizare continuă, servicii de spitalizare de zi, are monitorizarea bolii prin analize de laborator și imagistică ce fac parte din pachetul de bază.”

„Este o fragmentare a acestor servicii care face corelarea și urmărirea rezultatelor lor imposibilă”, consideră Comșa.

„De ce Diabetul este în Programele Naționale de Sănătate și nu sunt bolile cardiovasculare, boala cronică de rinichi sau bolile respiratorii?  Această discuție ar trebui avută, pentru că ar trebui să punem puțină ordine în pachetul de bază și în programele naționale, să vedem cine acoperă și cine beneficiază. Dar subiectul nu este de ce au apărut unele și nu au apărut altele, ci pentru ce ai cu adevărat nevoie de program național de sănătate?”, mai spune expertul.

„Să creezi mecanisme inovative de plată, în afara pachetului de bază, ar fi un motiv să ții Programe naționale de sănătate. Ca să dai neasiguraților? Nu neapărat”, arată el.

„Poți să extinzi pachetul minimal, care este pentru neasigurați, cu aceleași produse și servicii care sunt în programele naționale de sănătate. Ele au un sens pentru medicamentele care sunt cumpărate și eliberate în spitalele publice, pentru că ele vin pe deasupra tarifelor pe servicii. Dar trebuie avută o discuție, dacă să ții aceste programe separat de pachetul de bază: Da? Nu? Pentru ce? Alături de discuția despre asigurarea complementară de sănătate”, a mai spus Radu Comșa.

Articol preluat de pe: Sanatate Hotnews