Ioana suferă de trei afecțiuni autoimune, diabet, hipertensiune, apnee în somn și astm, iar această patologie complexă o aduce frecvent la ușile medicilor, de la mai multe specializări. Mutată de 8 ani în Marea Britanie, femeia descrie, pentru HotNews, experiențele ei în cele două sisteme medicale, complet diferite. 

• Românca a găsit în Marea Britanie un sistem complet digitalizat, unde pacienții își pot face cu mare ușurință programări la consultații și analize direct din aplicație. Iar dosarele medicale sunt în sistem și pot fi accesate de fiecare medic cu care intri în contact.
• Medicii de familie au competențe extinse, inclusiv analize, iar asta îi scapă de pacienți de drumurile după trimiteri și între cabinetele de specialitate. 
• Femeia povestește însă că în sistemul britanic nu poți alege doctorul la care să mergi, nu ai acces la rezultatele analizelor decât la cerere și cu acordul medicului, și, cel mai important, dacă nu ai o urgență, timpii de așteptare pentru consultații ajung și la unu sau chiar doi ani. 
• Britanicii s-au obișnuit cu asta și nu protestează, spune Ioana. „Maximul lucru pe care îl face un britanic supărat este să scrie o scrisoare la „The Times”. 

„Plimbatul de hârtii. Asta îmi amintesc, în primul rând, din România. Foarte mult timp pierdut, și de medic și de pacient, cu plimbatul hârtiilor. Merge sistemul informatic, nu mai merge. Ia cardul de sănătate, dă cardul de sănătate”, povestește Ioana despre interacțiunea cu sistemul de sănătate din România.

În Marea Britanie, însă, Ioana a găsit un sistem medical complet digitalizat. 

„Totul se petrece fără prea mult plimbat al pacientului dintr-o parte în alta, fizic. Totul trece prin medicul de familie, care are foarte multe competențe. Este, mai degrabă, ceea ce noi numim în România un medic de medicină internă. Tratează foarte multă patologie, investighează, cabinetele medicale au laboratoarele lor”.

Pacienții nu sunt trimiși cu un bilet de trimitere să își facă analize. „Tot ce pot face fac ei, medicii de familie. Se pun inclusiv holtere de monitorizare a tensiunii și a frecvenței cardiace, nu te trimit la cardiolog. Au aparat de radiografie, pot face analize de sânge. Partea de diagnostic ei o pot face fără să trimită cu diagnostic prezumtiv la specialist”, explică ea.

Programări și rețete direct în aplicație

Pentru că sistemul de sănătate este complet digitalizat, poți să îți faci programare la medic printr-o aplicație, explică Ioana. 

„Acolo poți să îți faci programare la medicul de familie, dar și programare la fizioterapie, care este parte integrată la medicina de familie. Nu trebuie să te duci tot timpul la medicul de familie să îi spui că ai o durere articulară sau musculo-scheletală și să te trimită el mai departe la specialist. Poți să te «trimiți» singur”.

În România, pentru a ajunge la un medic specialist, trebuie ca mai întâi să te programezi la medicul de familie și apoi să te duci fizic la cabinetul lui, pentru a primi un bilet de trimitere. Cu biletul de trimitere, te programezi la specialist.

La fel se întâmplă și dacă ai nevoie de o rețetă pentru medicamente: te programezi și mergi la medicul de familie. Uneori nu ți-o poate scrie medicul de familie și îți dă trimitere la medicul specialist.

Pacientul își generează rețeta nouă din aplicație

În Marea Britanie „dacă ai rețetă pentru medicamente, fiind pacient cronic, intri pe aplicație, cu câteva zile înainte să ți se termine medicamentele, și îți generezi singur acea rețetă, care din aplicație se trimite direct în farmacia pe care o alegi. Apoi, te duci și ridici medicamentele din farmacie.”

Pacientul primește medicamentele de la farmacie gata compartimentate în casete. „Asta trebuie să iau luni dimineața, asta iau luni la prânz. Tot datorită faptului că sistemul este complet digitalizat.”

Limitele telemedicinei

Ioana spune că a remarcat faptul că în Marea Britanie, față de România, pacientul nu este plimbat, iar telemedicina funcționează foarte bine. „Asta e o chestie și bună, și rea”.

„La un moment dat, am avut consult ginecologic prin telemedicină. Eu l-am considerat timp și resurse irosite, pentru că nu ai cum să faci un consult ginecologic la distanța. Ei îți impun într-o manieră politicoasă: ți se spune că medicul nu are loc în următoarele două săptămâni decât prin telemedicină, iar dacă dorești față în față, trebuie să aștepți.”

Nu îți alegi nici măcar medicul de familie

Atunci când ești trimis de medicul de familie la un medic specialist, nu poți să îți alegi medicul. De obicei, e vorba despre primul medic care e disponibil.

„Pentru că totul este într-un sistem online, digitalizat, la ei nu există că vrei la medicul X, iar acel medic să spună: «Eu mi-am făcut astăzi norma permisă de sistem, să zicem de 10 pacienți, dar hai că mai văd încă unul sau doi». Aici sistemul nu te lasă să vezi pacienți peste. Consideră că e periculos să te obosești ca medic și ei preferă să te pună pe o listă de așteptare”. 

Pacienții pot merge oricând la clinicile private, unde își pot alege medicul, însă costurile sunt foarte mari. „În România, sistemul medical privat este mai accesibil”, spune Ioana.

În Marea Britanie, nici măcar medicul de familie nu poți să ți-l alegi. 

„Ei funcționează ca niște policlinici, ca un centru de medicină de familie, și ești arondat automat la cel din zona în care stai. La aceste centre de medicină de familie lucrează mai mulți medici și au inclusiv medici de gardă care asigură, prin rotație, urgențele. Așadar, dacă ai o urgență, mai întâi te prezinți aici”.

Programare și la urgență

Dacă vrei să te duci la spital la urgență, e de preferat să te duci cu programare, mai explică românca. 

„Trebuie să suni la Serviciul de urgență și ei fac un triaj: pot să trimită să fie luat pacientul și să fie adus la spital, dar ei anunță serviciul de urgență de la spitalul respectiv. Dacă te duci tu pur și simplu la serviciul de urgență și dacă nu există circuitul de la medicul de familie sau de la serviciul de urgență telefonic, riști să nu te vadă sau să aștepti foarte mult. Nu figurezi în sistem ca urgență”.

Analizele ajung direct la medic, pacientul nu le vede

Ioana povestește că atunci când a ajuns în Marea Britanie, medicii erau șocați când o vedeau că „se plimbă cu toate actele medicale în brațe”. 

„Nu înțelegeau acest concept. Și nici nu voiau să se uite pe dosar. Mi-a spus unul dintre medici că el nu se uită pe dosarul meu medical, pe motiv că este dosar din lumea a treia și el nu se uită pe așa ceva”, povestește ea.

În timp, a înțeles cum funcționează acolo dosarul electronic și cum acesta poate fi accesat de orice cadru medical cu care interacționează. 

„Tu nu trebuie să stai cu frica că trebuie să te duci să îți faci analizele, să le iei de acolo sau să intri pe site-ul laboratorului care a făcut analize, să le descarci, să le printezi, să le duci la medicul specialist care a recomandat analizele. Totul este în dosarul electronic al pacientului.”

Dar, în Marea Britanie, pacientul nu are acces la acest dosar. Îl poate obține doar la cerere. „Este un lucru pe care ei spun că îl fac pentru protecția pacientului.”

„Dacă ai fost la medicul de familie, ai făcut analize și vrei să știi rezultatele, el îți spune dacă au ieșit bine sau nu, dar dacă insiști că vrei să vezi valorile și el știe că tu înțelegi cum să procesezi acea informație, îți spune”, adaugă Ioana.

Medicul se uită singur pe analize, în sistem

Britanicii nu suna la medic să întrebe dacă a venit rezultatul analizelor sau dacă acesta a apucat să se uite pe ele. 

„Ei le primesc și te sună ei, dacă există o problemă. Ești sunat de la recepție și ești invitat să vii la medic să discutați despre rezultatele analizelor. Poți să suni și pro-activ, să întrebi dacă au venit rezultatele. Dar sistemul digitalizat îi obligă să se uite pe analize, atunci când vin rezultatele. Medicul de familie are foarte multă responsabilitate și larghețe să trateze pacientul. Bineînțeles că au limitările lor, sunt cazuri când te trimit la specialist”. 

Pacientul poate cere inclusiv second opinion, dar nu de unul singur. Ci trebuie să se adreseze tot medicului: „Specialistul face un referat către celălalt medic specialist, la care vrei să ceri second opinion. Nu refuză, dar aceste lucruri durează”. 

Timpi de așteptare și de doi ani

Ioana vorbește și despre limitările sistemului de sănătate digitalizat: „Sistemul de asigurări de sănătate spune că anul acesta poate să deconteze un anumit număr de intervenții de proteză de șold, spre exemplu, și acel număr este introdus acolo, în sistemul digitalizat. Doar atâtea se fac. Chiar dacă ar avea nevoie mai mulți pacienți. Dar nu se mai pot băga pacienți peste. Iar asta funcționează pe toate patologiile: ai un număr limitat de pacienți cu patologia respectivă pe care poți să îi vezi pe an. Aici intervine lista de așteptare pentru pacienți. Dacă sunt pe listă 30 și ești al 31-lea, aștepți până anul viitor.”

Britanicii sunt obișnuiți cu aceste reguli: nu se revoltă, nu protestează: „Maximul lucru pe care îl face un britanic supărat este să scrie o scrisoare la The Times”, spune Ioana.

„Timpii de așteptare au ajuns în Marea Britanie la 2 ani – 2 ani și ceva. Iar aceasta este o regulă. Nu mai este o excepție. Aici, dacă sângerează, e urgență. Dacă are cancer nu mai e urgență. NHS (Sistemul britanic de Sănătate) spune că trebuie să te vadă medicul în câteva săptămâni, dacă ai cancer. Dar lista de așteptare e cam de 8 luni. Aceasta este o limitare a sistemului digital. Sistemul nu îți permite să faci nimic pe lângă”.

De altfel, anul trecut, un raport guvernamental oficial concluziona că sistemul de sănătate britanic este „în stare critică”, din cauza politicilor de austeritate din anii 2010, care au redus drastic cheltuielile publice pentru a reduce deficitul bugetar.

Una dintre probleme este și criza personalului medical. „Asistentele au mult mai multă autonomie decât în România – sunt situații când nici măcar nu te vede medicul, te vede asistenta. În plus, la ei ești pacientul clinicii, nu ești al unui medic. Este un lucru definitoriu pentru sistemul de aici”.

Sistemul te poate trimite într-o altă regiune pentru RMN, unde e loc mai devreme

Ioana povestește însă o situație când sistemul digitalizat a ajutat-o să facă un RMN fără să aștepte un an până îi vinea rândul.  

„Acest sistem digitalizat îți spune că în zona ta timpul de așteptare este de un an, dar dacă ești dispus să călătorești în altă regiune, acolo îl poți face în câteva săptămâni. Asta dacă optezi tu, în sistem, că ești de acord să mergi acolo unde este primul loc disponibil”.

Și programările pentru vaccinare se fac automat și vin direct acasă, prin poștă: „Îți vine acasă programarea: în data de, la ora de, sunteți programat la vaccinul X. Îți vine automat, în funcție de categoria de vârstă, patologie, în funcție de criteriile de vaccinare.”

La fel, primești notificare sau ești sunat pentru analize de prevenție, analize de monitorizare: „Totul este pus în sistem. Eu spre exemplu am de făcut anumite analize din 6 în 6 săptămâni iar ele sunt acolo, în sistem. Doctorul trebuie doar să spună că ai nevoie de acele analize din 6 în 6 săptămâni și te introduce în sistem. Iar atunci când le faci, te duci direct la recoltare, nu mai umbli să stai la ușa medicului să iei bilet de trimitere. Apoi, rezultatele analizelor sunt trimise direct medicului.”

Și programele de screening funcționează similar: „Primești acasă plic pentru programare. Te cheamă ei, nu trebuie să umbli tu să cauți să îți faci screening. Iar dacă nu te duci din prima, îți mai trimit reminder.”

Cu ajutorul sistemului digital, sunt selectate grupele de pacienți pentru fiecare program în parte, spune Ioana.

• Material realizat în proiectul „DigITup” derulat de Centrul pentru Jurnalism Independent (CJI), cu susținerea EDGE Institute.

Articol preluat de pe: Sanatate Hotnews