Conform pachetului de consolidare fiscală dezvăluit miercuri, sectorul bancar va depune un efort fiscal suplimentar datorită ipoteticelor sale profituri extraordinare, se arată într-un raport transmis investitorilor de BRD, raport consultat de HotNews.
Măsura reflectă probabil simpla dorință de a strânge o sumă țintită de bani mai degrabă decât o încercare reală de a evalua randamentul justificat economic al capitalului bancar, notează autorii raportului.
Dealtfel, chiar și Banca Națională, în cel mai recent Raport asupra stabilității financiare, publicat în această săptămână, a analizat rentabilitatea economică ale diferitelor industrii din România, iar sectorul bancar este departe de a fi cel mai profitabil.
Raportul, intitulat „Bănci- de la profituri excesive la taxare excesivă” consideră că intenția Guvernului de a impune o povară fiscală mai mare asupra băncilor se va întoarce împotriva lui prin mai multe canale:
i) scăderea capacității de generare de capital a instituțiilor de credit și sprijinirea creditării economiei reale,
ii) reducerea rezervelor, slăbind capacitatea băncilor de a rezista șocurilor în cazu materializării scenariilor de stres,
iii) instabilitate sistemică,
iv) descurajarea investițiilor pe termen lung în servicii financiare și inovare fintech,
v) contestarea ideii unui cadru fiscal stabil, bazat pe reguli și transmiterea de semnale negative către piață, deoarece se sugerează că statul se bazează mai degrabă pe o represiune cvasi-financiară, decât pe o politică fiscală solidă, notează autorii raportului.
Bancherii mai spun că nu e foarte clar cum definești care e diferența dintre un profit „normal” și unul „excedentar”, mai ales că profiturile sunt ciclice, iar sectorul bancar trece prin schimbări care îi afectează profitabilitatea structurală.
Chiar și Banca Centrală Europeană a recomandat în mod constant ca impozitele asupra instituțiilor financiare să fie luate în considerare în raport cu două obiective:
i) asigurare a unei distribuții mai echitabile a costurilor care decurg din potențialul faliment al instituțiilor financiare între contribuabili și sectorul financiar; și
ii) abordarea riscurilor pe care le-ar prezenta falimentul instituțiilor financiare.
Impunerea oricăror taxe sau cotizații asupra instituțiilor de credit în scopuri bugetare generale ar trebui precedată de o analiză amănunțită pentru a se asigura că beneficiile măsurii fiscale depășesc costurile acesteia, notează autorii Raportului BRD.
Mecanismul prin care supra- taxarea s-ar putea întoarce împotriva Guvernului
Mai exact, spun aceștia, trebuia evaluat impactul acesteia asupra profitabilității instituțiilor financiare afectate, a rezistenței la șocuri adverse dar și asupra stabilității financiare, a creșterii creditului și a economiei.
Această condiție prealabilă este deosebit de relevantă în mediul economic și financiar actual, caracterizat de un grad ridicat de incertitudine, iar câștigurile peste normal ale instituțiilor de credit vor scădea ca urmare a încetinirii semnificative a activității economice, mai spun bancherii.
Utilizarea taxelor colectate în scopuri care nu au legătură cu stabilitatea financiară ar slăbi robustețea generală a sectorului financiar dacă nu sunt implementate garanții concomitente, se mai spune în raport. Mai exact, ar reduce oferta de credite (în special în segmentele de piață cu marjă redusă sau mai riscante) și rezistența băncilor în caz de recesiune economică.
În plus, având în vedere rolul esențial pe care îl joacă băncile în finanțarea datoriei suverane, impozitarea excesivă a profiturilor acestora poate duce la o spirală a legăturii dintre bănci și obligațiunile suverane, care se auto-întreține:
1) guvernul impozitează profiturile băncilor pentru a genera venituri, 2) băncile, confruntându-se cu marje mai mici și eroziune a capitalului, reduc cererea de obligațiuni guvernamentale,
3) randamentele obligațiunilor suverane cresc → costurile de servire a datoriei publice cresc,
4) guvernul se confruntă cu noi presiuni fiscale → poate impozita în continuare băncile sau poate elimina creditul privat,
5) bilanțurile băncilor slăbesc și mai mult din cauza pierderilor din evaluarea la piață a deținerilor de obligațiuni guvernamentale. Această dinamică, adesea denumită „bucla amenințării”, amenință atât sustenabilitatea fiscală, cât și stabilitatea financiară.
Taxa ar putea declanșa potențiale distorsiuni nedorite în ceea ce privește modelele de afaceri bancare și ar putea pune în pericol o transmitere lină a măsurilor de politică monetară în economie.
Nu în ultimul rând, un mozaic de taxe naționale duce la sarcini asimetrice, ceea ce face ca unele sisteme bancare să fie mai puțin competitive. Acest lucru intră în conflict cu obiectivul cheie al Uniunii Bancare: crearea unui sistem bancar unificat și rezistent la nivelul UE.
Alături de stabilitatea cursului de schimb, un sector bancar solid și bine capitalizat a fost o ancoră importantă pentru economia românească, în special pe parcursul crizelor interconectate ale acestui deceniu.
Factorii de decizie politică ar trebui să fie atenți să nu taie stâlpii de susținere ai locuințelor, în timp ce încearcă să repare acoperișul fiscal, conchid autorii raportului
Articol preluat de pe: Hotnews Economie
