RADIO ROMÂNIA CULTURAL (17 iulie) – „Ediție specială” – Realizator: Bun găsit, domnilor și domnilor! Ne întâlnim din nou astăzi cu ministrul culturii, proaspătul ministru al culturii, domnul András Demeter. Bună ziua, domnule ministru!
András Demeter: Bună ziua!
Realizator: Vă mulțumesc că ați ales să veniți la noi și la o zi după preluarea mandatului și la câteva săptămâni după ce ați fost numit ministru al culturii. De altfel, dumneavoastră sunteți obișnuit cu realitățile din Ministerul Culturii, ați fost secretar de stat. Am hotărât să vorbim mai des, și vă mulțumim că ne-ați ales pe noi pentru asta, cultura în vreme de criză sună aproape pleonastic. Cultura n-a fost niciodată foarte fericită, dar acum suntem într-un moment pe care toată lumea îl definește ca fiind un moment de criză; prin urmare, și cultura este afectată. Spuneți-mi, vă rog, să începem pe rând, așa, cu câteva dintre problemele majore semnalate mai ales în industrie, și nu numai: majorarea TVA-ului pentru cultură. Era oportună, era necesară, era necesară ca una dintre primele măsuri pe care guvernul Bolojan trebuia să le adopte în această perioadă de austeritate? Ajută cu ceva bugetul statului mai mult decât alte tăieri care sunt pe lista guvernului?
András Demeter: Înainte de orice, hai să facem o precizare, am mai spus-o de câteva sute de ori, dar cred că niciodată nu e destul: criza poate fi definită, în același timp, ca risc și oportunitate. Deci, dacă admitem, și trebuie să admitem că fenomenul cultural, viața culturală, în general, este sau trece dintr-o criză în alta, atunci cred că trebuie să admitem și faptul că ea, de fapt, trece de la o succesiune de riscuri, întotdeauna către o succesiune de oportunități. Asta ca să dăm tonul la cântec, să spun așa. Ceea ce, până la urmă, ne face pe toți, indiferent că suntem consumatori de cultură sau că suntem creatori de valori cultural-artistice, ne face pe toți să fim întotdeauna concentrați, să fim, cum se cheamă, cum se spune în sport, de exemplu, cu mintea în corp, să fim concentrați și să putem răspunde tuturor provocărilor, pe măsura acestora. Acum, referitor la această problematică a TVA-ului, trebuie să privim în primul și în primul rând lucrurile în totalitatea lor, cum ar fi în ansamblul acestora. Este nevoie, în situația dată, de o uniformizare a TVA-ului la două praguri, 11 și respectiv 21%. Fără excepții. Pentru că, fiind măsură determinată în timp, și sperăm cu toții ca să nu depășească finalul anului 2026, timp în care să putem să obținem efectele dorite și calculate de către specialiști, concluzia a fost că cele două praguri sunt aplicabile tuturor. Da, se putea fi împărțit lucrurile puțin altfel. Am avut și eu amendament, am avut și eu negocieri, am spus în guvern, am susținut, am argumentat, doar că întotdeauna, nu doar politica, și administrația de stat se face prin compromisuri, uneori dureroase, alteori doar necesare. De data asta am înfrânt. Am înfrânt, pe de o parte, am obținut acordul colegilor pentru, de exemplu, cartea sau accesul la muzee să nu fie încadrate la nivelul maxim sau superior de TVA, dar, din păcate, n-am reușit să obțin încă diferențierea atât de necesară între actul cultural propriu-zis, care se bazează pe creație, pe plusvaloare culturală sau artistică, și între distracția, ceea ce cunoaștem din antichități, ca o dorință atât a maselor mari, cât și a politicului, dintotdeauna, prin definiția circenses et panem. Da, deci, din păcate, această distincție, această diferențiere se mai lasă așteptată, dar nu mult, pentru că în noua sesiune parlamentară voi încerca să obțin o modificare legislativă care este pregătită, este sub forma unui amendament depus de câți ani, trebuie doar să obțină votul final al Camerei decizionale, iată, va fi și atunci făcut deja un pas pentru această atât de necesară diferențiere. Acum, după această poate un pic prea lungită introducere, răspunsul. Răspunsul este pe din două: ne afectează pe toți, cca oameni…
Realizator: Și producătorii, și consumatorii…
András Demeter: /…/, ca consumatori, ca tot, dar creează niște oportunități.
Realizator: Care ar fi oportunitățile?
András Demeter: Oportunitatea este alegerea, pentru că hai să vedem câteva exemple. Industriile își fac calcule; își fac calcule, dacă, de exemplu, un bilet până acum costa 50 de euro, acum, cu această mărire, creșterea pragului de TVA, va costa 60. Dacă costa 70, o să coste 90 de euro. Lumea întotdeauna se va gândi, sunt unii care nu se vor gândi, pentru că sunt oferte targetate pentru ei, sunt interesați, nu se gândesc /…/…
Realizator: Se duc oricum, asta spuneți?
András Demeter: Unii.
Realizator: Unii, da.
András Demeter: Dar cei care până acum ezitau, într-adevăr, își vor pune întrebarea mult mai acâtării dacă din această ezitare vor ieși cumpărând biletul sau vor renunța. Ce are de făcut sau ce poate să facă cel care ofertează? Ca din multitudinea de oferte posibile să aleagă acele oferte și să-și reconsidere prioritățile, chiar dacă a avut un plan pentru anul 2026, de exemplu, că aceste lucruri se planifică cu multe înainte…
Realizator: Depinde cine este cel care ofertează, pentru că, dacă e din sectorul public, mai are niște soluții, dacă e din sectorul independent…
András Demeter: Da și nu. Foarte bună, mulțumesc frumos la această…
Realizator: …dacă e din sectorul independent, are probleme foarte mari, pentru că abia supraviețuiesc din /…/…
András Demeter: Mulțumesc frumos pentru această diferențiere și hai să dezbatem un pic, vă rog. Este foarte interesant. Când spuneam că industriile își fac calcule, mă refeream în primul rând la sectorul independent, pentru că ei sunt cei care s-au trezit și fac calcule. Sectorul public doarme în papuci, iertați-mi metafora. Și, de când sunt ministru, dar chiar și dinainte, din poziția de secretar de stat, fiind, din păcate, martor constrâns la pasivitate la momentul negocierii unui nou contract colectiv de muncă, sectorial, la nivelul culturii, am semnalat și semnalez mai acătării de când sunt ministru, pentru că această perioadă coincide, perioada numirii mele coincide cu publicarea în Monitorului Oficial a acestui nou contract colectiv de muncă, și trag semnale și comunic pe toate căile, cu toată cultura instituționalizată, cea guvernată de dreptul public, să ia în serios, pentru că este un contract colectiv de muncă aplicabil, în vigoare, cum se spune într-un termen impropriu, și lumea ar trebui să-și facă calcule, pentru că, conform clauzelor acceptate de părți în acest contract colectiv de muncă, în mod normal există riscul ca niciun eveniment cultural în sectorul public în zilele de sâmbătă, duminică sau sărbători legale să nu mai poată avea loc din toamnă.
Realizator: Asta e o știre.
András Demeter: Mai mult decât atât, acest contract colectiv de muncă creează obligații mai degrabă în ograda autorităților publice locale, deoarece majoritatea covârșitoare a instituțiilor publice de cultură, fie ele biblioteci sau muzee județene, fie ele teatre municipale sau filarmonici, se află sub autoritatea acestor APL-uri, acestor comunități locale, fiind ele consilii județene sau consilii locale și primării. Doar câteva sunt în ograda Ministerului Culturii. Deci toată lumea, autorități publice care au în subordine instituții sau finanțează instituții de cultură și conducerea acestor instituții, pe durata acestei veri ar trebui să-și facă niște calcule mult mai aprofundate sau mai nuanțate decât le face sectorul privat.
Realizator: E o știre, tocmai ați enunțat o știre: în toamnă s-ar putea să nu mai avem evenimente culturale în weekend. Asta e cauzată, știrea asta, de costuri? De costurile…
András Demeter: Nu, evident, de faptul că sindicatele care de 20 ceva de ani încearcă, în pofida legislației aplicabile… sunt o multitudine de legi speciale, unele le-am scris, le-am lucrat chiar eu, în acești ani de experiență în Ministerul Culturii, care prevăd faptul că meseriile vocaționale, adică cele din cultură cu precădere, sunt prin natura lor, prin specificul lor, destinate publicului larg, în perioada în care acest public consumator are liber, are timp. Printr-o analogie adesea spusă, nu doar de mine, atunci când cineva decide să devină chelner este conștient că revelionul său…
Realizator: Nu mai există, da.
András Demeter: …aproape niciodată nu se va suprapune cu revelionul celorlalți, de aceea există și „revelionul chelnerilor”. Eu când m-am făcut actor sau tu când te-ai făcut instrumentist știi că, de regulă, atunci când ceilalți se distrează, tu muncești.
Realizator: Ce sugerați, că ei ar trebui să lucreze în weekend fără să fie plătiti suplimentar?
András Demeter: Nu, n-a zis nimeni că trebuie să fie plătiți suplimentar, dar nu e un supliment. Instituțiile și practica milenară, pentru că vorbim, indiferent de forma de organizare, și-a cristalizat metodele, modalitățile. Vă dau un exemplu foarte concret: regula în muzee este că lunea și marțea este liber, da? Tocmai pentru a fi compensat sâmbăta și duminica. Acum, printr-o presiune exponențial crescută a sindicatelor și o deschidere nemaiîntâlnită în 25 de ani din partea Ministerului Culturii, s-a obținut faptul că, pe lângă aceste realități, s-a instituit obligația de a plăti, cu un spor foarte, foarte ridicat, acele zile de sâmbete, duminici sau de sărbători legale lucrate, în pofida recompensării acestora cu timp liber efectiv. Dacă nu există patru zile pe săptămână, luni, marți, miercuri și joi, ca să se ofere liber în aceste instituții, atunci trebuie plătită o sumă de care aceste instituții nu au dispus și nu vor dispune, mai ales în condițiile de austeritate despre care vorbim.
Realizator: Ultimele discuții cu acești actori au dus spre ce variantă?
András Demeter: Deci, Ministerul Culturii, în pofida faptului că noi am semnalat, toți cei din minister, de la secretarul general, de la departamente, inclusiv subsemnatul în calitate de secretar de stat și de președinte al Comisiei Paritare de Negociere a Contractului Colectiv de Muncă, am semnalat efectele și efectele care se nasc mai degrabă în sarcina autorităților publice locale decât a noastră, a Ministerului Culturii. Contrar acestor aspecte, ministrul interimar al culturii, doamna Natalia Intotero, a considerat că dorința sindicatelor este sfântă și că acest lucru trebuie acceptat așa cum o solicită ei.
Realizator: Și iată că TVA-ul devine o chestiune minoră față de ce enunțați dumneavoastră acum că s-ar putea întâmpla în toamnă în industria culturală publică.
András Demeter: Se va întâmpla în toamnă și de aceea eu am făcut apel în nenumărate rânduri, atât în comunicările mele oficiale, cât și în cele de pe rețelele sociale, către toți colegii, indiferent de subordonare, să se aplice, să convoace consiliile administrative, să aibă ședințe, /vara asta/ /…/ să o folosească pentru reconsiderarea oricăror planificări pe care ar fi avut-o în prealabil. Și le-am recomandat și le recomand în continuare tuturor colegilor instituția dialogului cu sindicatele, pentru că, dacă nu vor preîntâmpina efectele acestor măsuri, atunci, pe de o parte, publicul va fi afectat, pe de altă parte, se vor naște niște focare de conflicte, care, iarăși, vor dăuna culturii în general.
Realizator: Dumneavoastră ați discutat cu sindicatele subiectul acesta?
András Demeter: Eu eram în comisia de negociere, eram președintele acestei comisii, dar ori de câte ori am luat o poziție, cum să spun, consecventă și pro-activități și fenomen cultural în general, din păcate, am fost eliminat de la masa negocierilor.
Realizator: Haideți să revenim puțin la TVA – biletele, cărțile, biletele la spectacole nu erau nici până acum ieftine, acum sunt ceva mai scumpe. Ce intenționați să faceți ca să combateți impactul acestei măsuri asupra… pentru accesul echitabil la cultură al oamenilor? Ce poate să facă Ministerul Culturii?
András Demeter: Ministerul Culturii nu poate să se substituie în inițiativele niciunui actor cultural sau creativ, dar poate să conlucreze cu ei pentru a identifica, prin intermediul politicilor culturale sau unor măsuri de susținere, acele instrumente prin care efectele să fie atenuate. Dialogul cu acești actori, dialog succesiv organizat pe diverse sectoare în ultima perioadă, aceasta este și explicația dispariției mele din peisajul public, pentru că am avut dialoguri și dialoguri, întâlniri și întâlniri, dezbateri și dezbateri, va conduce la niște propuneri pe care am să le fac, unele sunt de natură legislativă și fie vor fi implementate pe parcursul acestei veri, prin pachetul de ordonanțe aprobate de parlament ca principiu, prin legea de abilitare, altele vor fi, vor face obiectul unor alte măsuri legislative, începând cu luna septembrie, odată cu revenirea parlamentului în sesiunea de toamnă.
Realizator: Puteți să ne dați un exemplu, două?
András Demeter: Da, vă dau câteva exemple, dar trebuie să facem diferențiere, iarăși, între cultura publică și cea privată.
Realizator: Sigur.
András Demeter: Hai să începem cu cea privată. Ar trebui să lucrăm la Codul de procedură fiscală, pentru că, de ani de zile, discutăm despre anumite aspecte care reprezintă o frână foarte mare, anume neacceptarea de către Ministerul de Finanțe a plății TVA-ului la încasare. Foarte concret, practica curentă încă, din păcate, prevede așa: în momentul în care biletele se înregistrează, sau e aplicabilă /…/ și la edituri și la carte sau la librării, atunci se creează obligația plății TVA-ului. Doar că, de exemplu, la carte, vânzarea efectivă a cărții are loc peste luni sau poate ani de zile, da? Dar obligația de plată și termenul de plată a TVA-ului este imediată. La biletele de spectacol, indiferent despre care spectacol sau ce tip de spectacol vorbim, iarăși, la înregistrarea la circumscripția financiară teritorială a biletelor se naște această obligație, dar evenimentul poate să se amâne, dar numărul de bilete vândute poate să fie mai scăzut decât capacitatea sălii. Or, obligația este per total număr de bilete. Din momentul acesta, atât statul, cât și organizatorii au o problemă, pentru că se calculează, se plătește TVA-ul, după care se fac tot felul de proceduri, procese și întârzieri în recuperarea sau în regularizarea acestor plăți. Până la urmă, toată lumea muncește de trei ori. Practic, dacă s-ar accepta exceptarea acestui domeniu și introducerea lui în categoria celor care plătesc TVA-ul la încasare, cred că, per total, câștigul pentru toate părțile ar fi mult mai palpabil, mult mai concret. La fel, dacă vorbim de importul de cărți, și este un obiectiv foarte important, atât în relația cu Republica Moldova, dacă vorbim de cultura și pe limba română, cât și în relația cu lumea editorială din Ungaria, ceea ce este un izvor important de cunoaștere și de protejare a limbii maghiare, de exemplu, pentru noi, deci dacă vorbim în relația cu Germania…
Realizator: Franța…
András Demeter: … cu Franța… Dar hai să vorbim doar de comunitățile istorice, sau putem vorbi și de italieni sau de chinezi, de ce nu, pentru că și comunitățile acestea contemporane, noi, moderne, minoritățile acestea generate în aceste ultime decenii sau mai cu precădere în acest secol în care am început să trăim, XXI…
Realizator: Deci importul de carte străină…
Realizator: Aici, TVA-ul se plătește, iarăși, la import. Or, cărțile se vând sau nu se vând în totalitate la final, iarăși, aceeași problemă – de regularizări, de muncă, de negocieri, mai păstrăm TVA-ul, mai returnăm, mai nu returnăm și așa mai departe. Toată lumea suferă. Mai sunt alte exemple din sfera privată, dar hai să trecem un pic și la zona instituționalizată a culturii. Este o tradiție, rămasă cumva din socialism, această oblăduire a statului tătuc, care trebuie să aprobe tot. Doar că atâta timp cât privatul, de exemplu, face fine-tuningul și adaptează prețul biletelor la liber într-un raport direct dintre cerere și ofertă…
Realizator: Economie de piață, da, economie liberă…/asalar
András Demeter: …în cazul instituțiilor publice guvernate de dreptul public, acest lucru este anevoios, deoarece se interpune autoritatea.
Realizator: Care…?
András Demeter: Care trebuie să aprobe aceste tarife. Păi, vă dați seama, dacă la mine, director de teatru sau director de muzeu, gestionarul unei expoziții de mare interes, la început, după ce publicul virusat și motivat se consumă și se trece la curioși, la alte categorii de public mai puțin identificabile, eu trebuie să fac, firesc, o adaptare a politicii de preţuri la această realitate a cererii.
Realizator: Iar această politică nu e liberă în sectorul public…
András Demeter: Nu e liberă, pentru că trebuie să faci demersuri, trebuie să faci aprobări. Recent a fost o situație în care Biblioteca Națională a dorit să-și adapteze tarifele la condiția financiară în care se află instituția. Au fost pornite aprobările, s-a pregătit ordinul de ministru pentru a se aproba noile tarife propuse, după care cineva a dat un telefon, două, și imediat ministrul s-a răzgândit și a spus: nu mai aprob acestea, rămâneţi la tariful vechi.
Realizator: Din nou, e nevoie de schimbare legislativă.
András Demeter: Este nevoie de schimbare legislativă, pentru că aceste obligații de aprobare sau drepturi și obligații sunt presărate într-un număr foarte mare de legi sau de hotărâri de guvern, sau de ordine de ministru, sau decizii ale diverselor autorități publice locale, sau regulamente ale respectivelor instituții. Nemaivorbind de faptul că asta creează și un paravan fals pentru un management. Adică, în raport cu autoritatea, managementul poate să jongleze, să invoce imposibilitatea adaptării tarifelor și, ca atare, rezultatele dezastruoase ale politicii de ticketing, ori de câte ori acest lucru îi convine.
Realizator: Domnule ministru, domnul Bolojan, prim-ministrul și miniștrii guvernului Bolojan vorbesc foarte mult și foarte des în ultima perioadă despre eficientizarea managementului instituțiilor publice, în cazul discuției noastre, de cultură. Ce înseamnă această eficientizare, în condițiile în care foarte mulți manageri ai teatrelor, operelor, instituțiilor de cultură sunt în perioade de interimat, ce înseamnă punerea pe același plan în economia liberă de piață a unei instituții publice, a unui teatru public și a unui teatru privat?
András Demeter: Managementul este o artă.
Realizator: Managementul este o artă, este…
András Demeter: Indiferent că acest management se face de către o întreprindere guvernată de dreptul privat sau de către o întrerindere guvernată de dreptul public. Problema este că cei din dreptul privat nu au nevoie de teorii, pentru că ei sunt constrânși….
Realizator: Ei trebuie să supraviețuiască.
András Demeter: …prin definiţie a supravieţui. Ei au un scop. Eficientizarea pentru ei este un scop în sine, este un must, nu este o dorință, nu este o politică, nu este o obligație. Ei trebuie să armonizeze oferta cu cererea, astfel încât, după ce își deduc toate cheltuielile, să le rămână și un mic câştig.
Realizator: Profit.
András Demeter: Un mic profit, care poate fi, la rândul lui, reinvestit în proiectele următoare. Pe partea cealaltă…
Realizator: Susţineţi că trebuie să existe şi un profit şi la stat, asta vreţi să spuneţi?
András Demeter: Pe partea cealaltă… profitul nu este, nu vorbim de un profit care se împarte ca sub formă de dividende. Principiul la stat a fost și rămâne întotdeauna acela că, dacă ești pe plus, tu trebuie să reinvestești acel plus în proiectele următoare sau să asiguri diverse facilități pentru a deveni mult mai atractiv decât ai fost, pe zi ce trece, pentru că se presupune, și e o presupunere firească și logică, cu orice bun cultural care ajunge să devină un bun de larg consum, tu ai schimbat obiceiurile comunității căreia te adresezi, și ei, așteptările lor cresc.
Realizator: Sunt din ce în ce mai mari, natural, da.
András Demeter: Deci, întotdeauna trebuie să te duci înainte, înainte, înainte, nu există altă cale. Deci, pentru asta, tu, din poziția ta de administrator, care nu face altceva decât echilibrează cheltuielile cu veniturile, trebuie să devii artist al artei managementului și să creezi plusvaloare, inclusiv economic.
Realizator: Suntem deficitari la capitolul artişti ai managementului public în instituțiile de cultură?
András Demeter: Suntem deficitari pentru că legea pe care am elaborat-o în 2008 a îmbătrămit, pe de o parte, pentru că a fost lăsată să îmbătrânească. Modificările care au intervenit pe parcurs, inclusiv ultima care a suscitat atât de multe discuții în primăvara acestui an, erau niște modificări care mai mult stricau decât ajutau./rpatulea/asalar/ Pentru că, în mod normal, legea managementului trebuie să clarifice dialogul dintre autoritate și instituție, finanțată de această autoritate, indiferent în ce măsură și sub ce proporții, astfel încât beneficiarul, comunitatea să aibă de câștigat exact în sensul spus adineauri…
Realizator: Da, da, da.
András Demeter: …de continuă creștere. Or, din păcate, dialogul acesta a rămas între literele, paragrafele, articolele, alineatele și literele acestei legi, dar ea nu se regăsește în practică. În loc ca legiuitorul, din 2008 încoace să se apuce de problema de fond, a schimbat ba câte o virgulă, ba a introdus câte un adjectiv, ba a mai schimbat un predicat, ba a mai înlocuit câte ceva, ajungând astfel să se îndepărteze de scopul de bază a legii, darăminte să se apropie de rezolvarea problemelor de care vorbim.
Realizator: Ce aveți în intenție la acest capitol?
András Demeter: La acest capitol, intenția mea a fost și este declarată, este menționată, subliniată și în programul de guvernare: această lege trebuie updatată și upgradată. Trebuie să ne reîntoarcem, când vorbesc de upgradare și updatare, trebuie, pe de o parte, să considerăm schimbările sociale și ale fenomenului cultural în general intervenite în ultimii aproape 20 de ani. Asta înseamnă updatare. Upgradare înseamnă reașezarea accentelor în acest dialog instituțional dintre autoritate și management. Hai să vă dau exemplu concret. Vreți o știre? Hai că vă dau o știre, da?
Realizator: Neapărat. Neapărat, un exemplu concret, pentru că…
András Demeter: Un exemplu concret este cel mai la îndemână. Dumnezeu să-l odihnească, domnul Caramitru, în anii ’93-94′ a început, eu deja eram director de teatru, și a inventat un instrument extraordinar în perioada aceea, perioadă în care bugetul de stat se aproba întotdeauna în ultima zi a anului pentru exercițiul care tocmai se încheia. Deci era, de fapt, o punere în… Nu era un instrument proactiv, era, de fapt, un fel de bilanț, da?
Realizator: Retroactiv, da.
András Demeter: Adică, domnule, cam așa le-am aranjat, să fie, să puște cele două capitole, cheltuielile cu veniturile. Deci, atunci, domnul Caramitru a inventat și a implementat ceva care a fost singura noastră ieșire a culturii instituționalizate, că în perioada aceea nu vorbeam de cultură privată, da?
Realizator: De privați, da.
András Demeter: A inventat instituția programului minimal, da, care se traduce astfel: din visele pe care le are un conducător de instituție, el își taie, începe cu mânurile, pe urmă cu picioarele, rămâne cu juma’ de cap, cu un pic de inimă și poate un sfert de ficat.
Realizator: Dar funcționează.
András Demeter: Dar funcționează. Ei, și aceste – și cu ce rămâne – se traduce în programul minimal care devine un fel de convenție, un fel de înțelegere între autoritate și instituție, astfel încât programul minimal să fie finanțat pentru a ieși din capcana de a plăti doar salarii și utilități, fără a avea bani pentru a crea valoare. Astfel s-a creat un compromis. Plătim fondul de salarii, plătim utilitățile și rămâne un pic pentru un program minimal. Suntem după 35 de ani și programul minimal este singurul instrument constant. Este clar: nu poți face cultură, nu poți crea valoare atunci când tu ești guvernat de un instrument care a fost inventat pentru o situație depășită la nivel social, politic și economic în urmă cu 35 de ani.
Realizatror: Cum se poate schimba acest pattern?
András Demeter: Despre asta vorbeam, prin eliminarea instituției programului minimal și instituirea unui dialog real între autoritate finanțatoare și instituție cu obiectivul unic, singular, principal, care este comunitatea beneficiară a acestei oferte.
Realizator: Obiective pentru fiecare instituție, pentru fiecare om care conduce instituția.
András Demeter: Exact! Priorități în funcție de cerere și de așteptările pentru care nu există instrument de măsurare, și nici unitate de măsură, pentru că aici începe arta în management./abranescu/asalar/ Trebuie să-ți dezvolți, pe lângă instrumente empirice, pe lângă studii, cercetări și așa mai departe, trebuie să-ți dezvolți ceva, un al nouălea simț prin care să reușești să conturezi oferta pe baza acelor aspecte foarte fine, acelor semnale care nu sunt formulate concret niciodată.
Realizator: Dar evaluarea managementului nu poate fi una empirică, nu?
András Demeter: Ei, asta este… După aceea, trebuie să translatezi totul în program sau în cifre, și așa mai departe, și să asiguri că aceste vise pot deveni realitate, dar acum deja am intrat în niște nuanțe foarte…
Realizator: Suntem în perioada de reluare a evaluărilor anuale, nu? Și organizarea concursurilor.
András Demeter: Evaluările se cam termină deja. Deci suntem în perioada în care intrăm în deplinătatea respectării legii aplicabile, în forma în care ea este funcțională, și trecem la organizarea concursurilor la fiecare dintre instituțiile care au interimate de mult prea… nepermis de prea mulți ani, cu excepția acelor două sau trei instituții la care managementul în sine face obiectul unor litigii.
Realizator: Aici întotdeauna au fost discuții la aceste concursuri. Care sunt pașii concreți pe care Ministerul Culturii îi întreprinde ca să asigure acea transparență a concursurilor, competitivitatea și eficiența procedurilor de numire a noilor manageri a instituțiilor de cultură?
András Demeter: Forma actuală a legii, aplicabilă din 2008 încoace, a creat un mecanism care ar putea să asigure această transparență. Problema e că la aplicare, din diverse motive, chipurile că nu sunt bani destui pentru a crea comisii suficient de bine proporționate, sau echidistante, sau echilibrate, s-a ajuns, de exemplu, la a crea comisii la minimă rezistență formate din trei persoane, că doar astfel poți răspunde la cerința legală să fie două treimi de un fel și o treime de alt fel, deci doar trei se poate împărți așa. Pe de altă parte, am văzut și situații în care, în extrema cealaltă, erau comisii de 19-20 de persoane, dar de data asta în același scop. La primul, doi ar putea fi într-un sens, deci să iasă cine trebuie, dar și la 19 se făcea formula în așa fel încât să aibă majoritatea aceia care trebuiau să ajungă la un rezultat predefinit.
Realizator: Cum poate fi schimbată această poveste?
András Demeter: În primul rând, vom modifica legea, dar acum vorbim de aplicarea legii în forma care este, pentru că, chiar dacă nu suntem mulțumiți de lege, nu poate fi o cauză sau un motiv de nerespectare și neaplicare a ei dorința noastră de a schimba. Deci, în primul rând, obligațiile legale de a termina interimatele, de a asigura evaluările trebuie duse la îndeplinire, concomitent cu pregătirea versiunii noi a legii, care se va aplica ulterior.
Realizator: În cât timp instituțiile de cultură care au acum management interimar vor avea…
András Demeter: Eu vorbesc doar despre mine, pentru că eu trebuie să dau un model, trebuie să dau tonul la cântec. Instituțiile din subordinea Ministerului Culturii care au interimate de o durată mai lungă sau mai scurtă, până în luna decembrie vor avea contractele finalizate, adică concursurile finalizate, și sperăm să aibă câștigători, ca să avem și contractele încheiate.
Realizator: Odată cu aceste contracte încheiate, cum veți face pentru a reforma managementul cultural? Ce primește noul manager în afară de un contract semnat ca director plin al unei instituții de stat? Ce așteptări aveți de la el?
András Demeter: În primul rând, legea prevede faptul că, de la anunțarea câștigătorului concursului, autoritatea, împreună cu câștigătorul, pornind de la proiectul de management, trebuie să negocieze contractul. Lucrurile acestea, din păcate, până acum s-au întâmplat, din 2008, indiferent de autoritate, s-au întâmplat oarecum formal. S-a pus o situație în față, s-a cerut programul minimal, din programul minimal s-a mai tăiat ce s-a putut, chipurile s-a adaptat la posibilitățile financiare, de regulă mergând cam pe aceleași cifre care au fost în anul precedent, dar o negociere efectivă, reală, concretă, nu a avut loc, după știința mea, niciodată.
Reaizator: Și acum va avea loc?
András Demeter: Va trebui să aibă loc, cel puțin între Ministerul Culturii și câștigătorii concursurilor organizate de minister./mlazar/asalar
Realizator: Și vor fi diferite?
András Demeter: Vor fi diferite, pentru că, în mod normal, proiectul de management pornește, proiectele candidaților pornesc de la aceeași realitate, văzută diferit de către fiecare candidat, care vine, normal, cu soluțiile proprii pentru fiecare din calupurile de probleme. Unul este câștigător, cu acela trebuie, pentru că probabil soluțiile lui sunt cele mai atractive, mai fezabile pentru problemele identificate de autoritate și communicate prin caietul de obiective, sau caietul de sarcini, în termeni mai exacți, și este logic ca de acolo autoritatea și câștigătorul să negocieze voința în raport cu putința. Dar acest lucru trebuie să aibă loc efectiv, nu doar comunicăm – astea sunt datele, tu taie tot restul și te duci înainte, vedem unde ajungi.
Realizator: Domnule ministru, sunt foarte multe realități pe care trebuie să le înfruntați în această perioadă. Foarte scurt vă întreb despre câteva dintre ele. Remedierea situației grave generate de degradarea clădirilor monument istoric din țară, ce planuri aveți în zona aceasta?
András Demeter: Minuni nu putem face, dar că, la ora actuală, avem trei actori mari și o sumedenie de actori principali, dacă mă refer doar la ograda noastră. În ograda noastră avem un departament, o direcție de patrimoniu, un minister, avem un Institut Național al Patrimoniului și avem o Unitate de Management a Proiectului. Toate trei se ocupă de același domeniu, teoretic complementar, în practică, cu extrem de multe suprapuneri, ceea ce, hai să spunem, ar fi răul mai mic. Răul mai mare este că, /din cauza/ acestor suprapuneri, în fapt, rămân necolorate, rămân albe extrem de multe și foarte mari pete. Aceasta este una din cauzele pentru care întreaga problematică a conservării, protejării, reabilitării, restaurării acestui imens patrimoniu, cunoscut, dar și necunoscut, a se vedea doar recentele descoperiri de la Callatis, rămân cumva în afara zonei de preocupare și ne lovim de ele oarecum accidental. Deci, în primul rând, în acest triunghi, care, spun acum ceva, mi-aduce aminte de titlul unei cărți, sau, mă rog, cvadratura cercului, dacă îți amintești, din epoca socialistă, acest triunghi care de fapt devine, sau a devenit în acești ani, un cerc vicios trebuie rezolvat. Asta este prima mea preocupare și lucrăm acum la modificarea legisnației în acest sens, sperând ca acest proces de legiferare să rezolve și o altă problemă.
Realizator: Care?
András Demeter: Aceea a amânării adoptării codului patrimoniului din România. Suntem acum într-o formă, zic eu, foarte avansată a unui codex, nu vorbim de cod. Vorbim de un codex, sunt diferențe terminologice destul de mari, care să pună punct la acest travaliu, care durează de 15 ani de când toată lumea vorbește despre codul patrimoniului, dar ceea ce s-a născut este impracticabil, inaplicabil, imposibil de asumat și de adoptat; deci, prin urmare, trebuie să tăiem nodul gordian, și, propunându-ne să rezolvăm problematica acestui triunghi viciat, de data asta folosesc acest termen, să rezolvăm și problema codului patrimoniului.
Realizator: Domnule ministru, la o zi după preluarea mandatului, ați făcut o declarație care mi-a rămas în minte la acest microfon, și anume că cultura nu este supraponderală. Vă mențineți această declarație? Și leg această afirmație a dumneavoastră de o întrebare simplă: în următoarea perioadă vor exista disponibilizări, tăieri, afectări directe ale angajaților din zona culturală?
András Demeter: Pot să vorbesc despre cultura, acea parte a culturii instituționalizate care este în subordinea sau sub autoritatea Ministerului Culturii.
Realizator: Categoric.
András Demeter: Nu pot să mă pronunț în numele autorităților publice, că s-a văzut, inclusiv la Sibiu, la Filarmonică s-au făcut recent niște modificări, astfel încât au existat niște concedieri la Filarmonica din Sibiu./mlazar/asalar/ Deci nu pot să mă pronunț, dar sper ca conduita Ministerului Culturii să fie un model de bună practică. Astfel, la noi, concedieri nu am de unde să fac. Pot să regândesc și să eficientizez. Pot să fac inclusiv mutări, eficientizări, să trec la practica opusă descentralizării, pentru că în administrație există întotdeauna o alternare periodică a unor măsuri de descentralizare cu cea a recentralizării, pentru, tocmai, pentru a nu lăsa lucrurile să-și creeze zone de confort neproductive. Deci e foarte posibil ca în viitorul apropiat anumite instituții din subordinea Ministerului Culturii să fie recentralizate și reconsiderate, restructurate, astfel încât resursa umană ineficientă sau cu o eficiență scăzută acolo să fie revalorificată într-un alt loc din Ministerul Culturii sau dintr-o altă instituție. Deci aceste permutări doresc să servească ca modele de bună practică și autorităților locale. Asta nu înseamnă sau nu putem să ne imaginăm că, de exemplu, vom amesteca mere cu prune, că vom comasa muzee cu teatre sau vom face…
Realizator: Ne puteți da un exemplu?
András Demeter: Da, vă dau un exemplu. Mă gândesc foarte serios la întărirea rolului Institutului Național al Patrimoniului, prin transformarea lui într-un Inspectorat General al Patrimoniului, care să aibă reprezentanțe teritoriale total reconsiderate din actualele direcții de cultură județene, aflate într-un colaps instituțional de foarte mulți ani, ținute în viață doar de câțiva directori și două-trei persoane, deci numai direcții nu sunt ele, prin reorientarea tuturor efectivelor din Ministerul Culturii care se ocupă de problema de patrimoniu și înrolarea lor sub acest inspectorat, inclusiv, de ce nu, a Unității de Management a Proiectului, în măsura în care legislația specifică gestionării fondurilor europene îmi va permite. Dar și aici trebuie să facem diferențiere între politicile culturale, care sunt reglementate într-un fel, și între punerea în aplicare sau, mă rog, angajarea și managementul fondurilor obținute prin respectivele politici culturale. În altă ordine de idei, hai să vorbim și despre Oficiul Român de Drepturi de Autor, care este o entitate care are personalul din numărul maxim de personal al Ministerului Culturii. Bugetul îl primește de la noi, este în subordinea Secretariatului General al Guvernului, conducerea lor se numește de către prim-ministru. Deci avem o întreagă încrengătură aici, care este superbă, dar lipsește cu desăvârșire dintr-un motiv foarte simplu: rolul ORDA, conform și definit, descris prin Legea 8 a dreptului de autor cu modificările și completările ulterioare, s-a schimbat mult de la momentul la care actualul model de funcționare al ORDA a fost legiferat. Deci este clar că e nevoie de o schimbare. Eu cred că toată experiența și toată cunoștința acumulată de colegii de la ORDA, care fac și nu fac parte din Ministerul Culturii, ar trebui reconsiderată și ar trebui ca împreună să folosim această resursă umană adaptată la cerințele acestei legi recent armonizate cu directivele europene în materie. Aș putea să continui exemplele.
Realizator: Deci reorganizare, și nu închidere de instituții, cu disponibilizări de oameni, pentru că asta e întrebarea…
András Demeter: Pentru că suntem subdimensionați, în general. La nivel național, atât pe local, cât și pe toate instituțile publice de cultură, suntem în total sub 25.000 de salariați. Deci problema este că, deși vorbim de un sistem de salarizare unitar, acest sistem doar unitar nu este. De aici avem o problemă, iarăși. Am vorbit mai înainte de contractul colectiv de muncă./abranescu/asalar/ Dacă rămânem în continuare în capcana că, în meserii vocaționale, Codul Muncii și timpul este unitatea de măsură, atunci nu vom ieși niciodată și nu vom putea să facem ceea ce avem de făcut. Deci, trebuie reconsiderate aceste instituții. Nu cred că negocierea de alte drepturi și de salarii crescute este soluția, deși voi fi un luptător pe baricaderele noii legi a salarizării, care este o obligație PNRR, dar eu cred că accentul în viitor va trebui pus pe liberalizarea profesiilor care prin natura și definiția lor sunt liberale, nu sunt captive în opt ore pe zi, 40 pe săptămână și așa mai departe, nu.
Realizator: Toate aceste schimbări generează, e ultima întrebare, toate aceste schimbări generează tensiuni destul de mari. Cum veți face să preveniți conflictele pentru ca nu cumva această intenție de reformă…?
András Demeter: Prin dialog.
Realizator: Prin dialog.
András Demeter: Prin dialog și prin expunerea corectă a argumentelor, a motivelor, dar și prin creionarea perspectivei, prin faptul că… prin a oferi modele. Pentru că problema noastră în societatea contemporană, din ce în ce mai acut, nu este, cred, creșterea prețurilor, care este firesc în condițiile astea, deci o întâlnim peste tot. Da, e neplăcut. Problema este lipsa din ce în ce mai acută de modele sau degradarea modelelor. Hai să vorbim un pic despre faptul că suntem după un an şi jumătate de competiție electorală în care modelele, hai să spunem, politice, și-au dat arama pe față. Hai să vedem ce a fost recent la parlament cu ocazia votului pe moțiunea de cenzură. Adică niște modele care numai modele nu mai suntem, în general. Hai să ne punem acum pe situația cu acest concert, acest festival atât de dezbătut în spațiul public, da? Deci, copiii noștri, eu am un copil adolescent, de 15 ani, unul din copii e la vârsta de 15 ani, el a optat să nu se ducă în vara aceasta la acel eveniment, dar problema nu este ce s-a întâmplat pe scenă, e un eveniment privat, lumea a plătit…
Realizator: Am fost eu acolo, cu băiatul meu adolescent, tocmai ca să văd…
András Demeter: Problema este că acei copii, care de un an jumate în casa fiecăruia văd degradarea zilnică a modelelor, acești copii, în lipsa modelelor sau văzând modelele care duc într-un sens, ei cunoșteau fiecare toate versurile, toate melodiile. Aici avem o problemă, aici trebuie să vină cultura, aici trebuie să vină acțiunea culturală, concertată, gândită, politicile culturale, să oferim alternativă. Alternativă.
Realizator: Inclusiv pentru lucrătorii în domeniu, cărora dumneavoastră o să le spuneți…
András Demeter: Aici am venit doar cu un ocol ca să explic, că m-ați întrebat cum voi face: prin dialog și prin oferirea unor modele, pentru că rolul…
Realizator: Şi a unei perspective.
András Demeter: Modelul întotdeauna este perspectivă.
Realizator: Te iau de aici, te duc aici ca să creezi ceva.
András Demeter: Deci, în anumite perioade, tot timpul au fost și eroi negativi, da, personaje negative, există. Nu pot exista personaje pozitive, nu pot să reziste dacă nu sunt contrabalansate de personaje negative. Cu toate acestea, cultura, în general, a reușit întotdeauna să facă o echilibristică pe sârmă și să ofere modelele în care binili învinge, da?
Realizator: Dumneavoastră vă place rolul de…
András Demeter: Eu joc întotdeauna în teatru și îmi place. Dan Piţa m-a întrebat când pregăteam filmul Brâncoveanu….
Realizator: Personaje pozitive sau…
András Demeter: Mi-a spus așa: măi, András, eu am trei roluri din care ai putea să alegi, dar știu că ție îți plac personajele negative. Dane, oricum tu decizi, dacă vrei, mie îmi face plăcere să-mi dai un personaj negativ, pentru că, indirect, prin modul în care eu voi aborda acel personaj, voi arăta că nu există un personaj eminamente sau exclusiv negativ. Astfel s-a născut, de exemplu, personajul imbrohorul, care nu face altceva decât să fie un executant mână de fier a poruncii sultanului, care știm care era, da, dar /până și/ acel om, la momentul respectiv, se vede în el că este atins de efectele a ceea ce a fost silit să facă.
Realizator: Şi personajul de la Ministerul Culturii, al dumneavoastră, acum este unul negativ sau va fi unul negativ?
András Demeter: Personajul meu va fi perceput adesea ca unul negativ, dar pe fond, acum sau mai târziu, se va arăta că, de fapt, acțiunile sale erau în sensul dorit, necesar și pozitiv.
Realizator: Domnule ministru, ați spus atâtea lucruri astăzi încât mi-aș dori să ne revedem pentru a vedea cum le duceți mai departe, cum mergeți cu ele în direcția pe care ați enunțat-o acum. Vă mulțumesc că ați venit la Radio România Cultural și sper să ne revedem curând.
András Demeter: Așa să fie!
Realizator: Mulțumesc foarte mult!/RADOR RADIO ROMÂNIA/rpatulea/asalar

Articol preluat de pe: Rador - Cultura