Peste câteva ore agenția de rating Fitch va decide dacă menține România în rândul țărilor recomandate investițiilor sau o retrogradează la „junk”. Speranța autorităților române este ca ratingul să fie menținut, după ce pachetele fiscale au fost considerate suficient de convingătoare. Cum se ia la Fitch decizia de acordare a ratingului suveran și ce înseamnă fiecare din notele pe care agenția le are în „catalog”
Cui aparțin agențiile de rating?
Moody’s este o societate americană cotată și independentă, deținută în proporție de 13% de miliardarul Warren Buffett. Fitch aparține în majoritate societății franceze Fimalac, fondată de Marc Ladreit de Lacharrière și în proporție de 20% de grupul Hearst. Standard & Poor’s este deținută de editorul american McGraw-Hill Companies.
Când Fitch atribuie un rating unei țări, procesul este riguros, confidențial și implică o combinație de analiză de date și dialog direct cu autoritățile naționale.
Cum procedează Fitch
Pregătirea și colectarea de date. Analiștii Fitch colectează și analizează o gamă largă de date: indicatori macroeconomici (PIB, inflație, șomaj), datoria publică, politicile fiscale, conturile externe, puterea instituțiilor, evoluții politice și reforme recente. Ei monitorizează rapoarte oficiale, tendințe de piață, surse de știri și analize ale terților.
Întâlniri directe și discuții. Cine vine: De obicei, analistul principal responsabil pentru ratingul suveran (uneori alături de unul sau doi colegi) se ocupă de proces. Pentru ratinguri majore sau complexe, poate fi implicată o echipă restrânsă. Numărul exact nu este dezvăluit, dar este, de regulă, limitat la câțiva specialiști.
Cu cine discută: Analiștii stabilesc întâlniri — în general o dată sau de două ori pe an, dar mai des în perioade cu risc crescut — cu principalii factori de decizie naționali: oficialii Ministerului Finanțelor, reprezentanți ai băncii centrale. Ocazional, alte agenții guvernamentale și experți economici, uneori, participanți importanți din piețele financiare sau economiști independenți
Aceste întâlniri sunt ample și acoperă strategia fiscală, perspectiva economiei, sustenabilitatea datoriei, planurile de reformă ale guvernului, riscurile politice și provocările curente. Dialogul este deschis, dar confidențial.
Analiza: După întâlniri, analistul principal elaborează o propunere de rating, bazată atât pe date statistice, cât și pe informații calitative rezultate din discuții.
Ratingul este determinat conform criteriilor publicate de Fitch: performanță macroeconomică, soliditatea fiscală, eficiența instituțională, finanțe externe, risc politic și stabilitatea sectorului financiar.
Decizia comitetului intern: Propunerea de rating este prezentată comitetului de rating suveran Fitch, alcătuit din analiști și factori de decizie cu experiență. Comitetul analizează propunerea, pune întrebări, dezbate și votează. Decizia se ia prin vot egal, reflectând expertiza și judecata colectivă.
Pentru țările cu profil ridicat sau la modificări importante de rating, comitetul poate avea un număr mai mare de membri (uneori până la 20), în rest, este de obicei o echipă restrânsă.
Publicarea ratingului: După o ultimă verificare, Fitch comunică decizia guvernului și publică un raport detaliat, explicând ratingul, perspectiva și raționamentul.
Vezi aici criteriile de evaluare ale agenției Fitch
Ce înseamnă fiecare notă a ratingului
Investment Grade (Recomandat pentru investiții) – AAA
Cel mai înalt calificativ.
Indică o capacitate excepțională de a-și achita datoriile. Riscul de default este practic inexistent. Se acordă foarte rar și doar entităților/țarilor cu o economie stabilă, lichiditate excelentă și perspective extrem de solide.
AA+ / AA / AA- -Foarte sigur.
Capacitate foarte puternică de plată, dar puțin mai vulnerabilă decât AAA la schimbări neașteptate ale mediului economic sau politic.
A+ / A / A- -Stabilă, dar moderat vulnerabilă.
Capacitatea de plată este bună. Totuși, fluctuațiile economice sau adverse pot afecta mai rapid această categorie decât AA.
BBB+ / BBB / BBB- -Ultimul nivel investment grade.
Calitate medie, încă recomandat pentru investiții. Suficient de solid, dar este sensibil la evenimente economice negative sau pericole politice. Dacă ratingul scade sub BBB-, categoria devine „speculativă”.
Speculative Grade („Junk” sau nerecomandat investițiilor)
BB+ / BB / BB- – Speculativ, vulnerabil.
O entitate cu acest rating se poate confrunta cu dificultăți semnificative în perioade de stres economic. Riscul de default este considerabil mai mare decât la investment grade.
B+ / B / B- -Risc major de default.
Entitățile se confruntă cu incertitudini financiare serioase. Situația se poate deteriora rapid dacă apar probleme economice interne sau externe.
CCC+ / CCC / CCC- -Risc extrem de default.
Capacitatea de plată depinde de condiții favorabile de piață. Orice șoc economic poate conduce direct la incapacitate de plată. Practic, default-ul e probabil.
CC – Aproape de incapacitate de plată.
Este foarte probabil ca emitentul să nu-și poată achita datoriile. Problemele sunt profunde și iminente.
C -Default iminent sau deja produs.
Practic nu mai există capacitate de plată, sau default-ul deja a început. Toți investitorii consideră datoria nerecuperabilă.
RD (Restricted Default) -Default parțial.
Emitentul nu a achitat una sau mai multe categorii de datorii, dar continuă să-și onoreze alte obligații. E considerat o etapă intermediară către default total.
D -Default total.
Emitentul nu-și mai achită niciuna dintre obligații. Toate datoriile sunt nerecuperabile. Este cel mai grav rating posibil.
Plus (+) și minus (–): Arată gradul de diferențiere între ratingurile din aceeași literă. Exemplu: AA+ va fi mai bun decât AA și mai bun decât AA-. Sursa informațiilor
Articol preluat de pe: Hotnews Economie
