64 citiri

Mitingul extremist programat în București marți, 2 septembrie, centrat pe „pericolul migrației”, nu ar trebui să aibă loc într-un spațiu public, crede sociologul Gelu Duminică. „Mi-e greu să înțeleg cum am ajuns aici. Cum am ajuns să considerăm că rasismul e o opinie”, spune el, în contextul atacurilor violente la adresa muncitorilor străini în România.

„Recent, Primăria București a aprobat un miting organizat de o formațiune extremistă, Noua Dreaptă, care dorește să atragă atenția asupra „pericolului migrației”. Nu e prima dată. Nu va fi ultima. Dar pentru mine e un moment care doare mai mult ca niciodată. Pentru că, dincolo de pancarte și lozinci, e vorba despre oameni. Despre demnitatea lor. Despre siguranța lor. Despre locul lor în societate. Și despre cum statul român, în loc să-i protejeze, le permite să fie ținta urii”, a scris sociologul Gelu Duminică pe Facebook, luni, 1 septembrie.

Doi muncitori străini au fost agresați în România în ultima săptămână a lunii august. La București, un livrator a fost lovit în față cu pumnul, în timp ce la Cluj-Napoca, un străin a ajuns în comă la spital, după ce a fost bătut crunt cu un lemn.

„Mi-e greu să înțeleg cum am ajuns aici. Cum am ajuns să considerăm că rasismul e o opinie. Că xenofobia e o formă de patriotism. Că discriminarea e o alegere personală. Mi-e greu să accept că, în 2025, într-o capitală europeană, o formațiune neolegionară poate ocupa spațiul public pentru a spune că „non-europenii de rasă non-albă” sunt o amenințare. Și că autoritățile spun că „nu au motive legale să respingă cererea”. Dar poate că nu e greu de înțeles. Poate că e doar rezultatul unei lungi tăceri. A unei complicități care s-a născut din frică, din resemnare, din oboseală. Poate că e trauma noastră colectivă, moștenită din comunism, în care am fost învățați să nu comentăm, să nu deranjăm, să nu ne băgăm”, spune Gelu Duminică.

În aceeași zi, institutul „Elie Wiesel” a anunțat că susține interzicerea mitingului anti-imigranți al neolegionarilor din Noua Dreaptă”.

Cauza tăcerii românilor

„Ne e frică să ne asumăm. Ne e frică să spunem „nu”. Ne e frică să fim acuzați că cenzurăm. Și atunci, în numele unei democrații prost înțelese, permitem ca spațiul public să fie ocupat de ură. De frică. De dispreț. De ideologii care nu au nimic de-a face cu libertatea. Și nu e vorba doar despre migranți. E vorba despre romi. Despre evrei. Despre LGBTQ+. Despre femei. Despre săraci. Despre orice grup care nu se încadrează în „normalitatea” impusă de cei care urlă mai tare. E vorba despre cum ne raportăm la celălalt. La cel diferit. La cel vulnerabil. La cel care nu are putere”, susține sociologul Gelu Duminică.

Cauza tăcerii românilor ar fi legată de traumele comunismului, crede el.

„Am fost învățați să nu ne băgăm. Să nu ne amestecăm. Să nu ne punem rău cu sistemul. Să ne vedem de treabă. Să ne descurcăm. Și atunci, când cineva organizează un miting rasist, spunem că „e dreptul lor”. Că „nu ne afectează”. Că „oricum nu se schimbă nimic”. Și ne întoarcem la ale noastre. La confortul nostru. La tăcerea noastră. Tăcerea nu e neutră. Tăcerea e o alegere. Tăcerea e o formă de violență. Tăcerea e ceea ce permite ca ura să crească. Să se normalizeze. Să se transforme în politică publică. În lege. În practică. Tăcerea e ceea ce face ca minoritățile să trăiască în frică. În rușine. În izolare”, spune sociologul Gelu Duminică.

El spune că este momentul ca românii să renunțe la tăcere atunci când vine vorba de discursul care incită la ură.

„Nu e în regulă. Nu e în regulă ca spațiul public să fie ocupat de ură. Nu e în regulă ca minoritățile să fie insultate. Nu e în regulă ca demnitatea umană să fie negociabilă. Nu e în regulă ca libertatea să fie folosită împotriva celor care au cel mai mult nevoie de ea. Așa că, da, e momentul să vorbim. Să scriem. Să protestăm. Să cerem autorităților să nu mai fie neutre. Să cerem ca legea să fie aplicată. Să cerem ca demnitatea să fie protejată. Să cerem ca spațiul public să fie al tuturor — nu doar al celor care vor să-l transforme într-un teren de luptă ideologică”, mai spune sociologul.