Guvernul condus de Ilie Bolojan a anunțat o decizie cu miză majoră pentru sectorul energetic: redevențele pe care OMV Petrom le datorează statului pentru petrolul și gazele extrase vor fi majorate cu 40%, pentru următorii 15 ani. Măsura vine la pachet cu asumarea de către companie a costurilor poluării istorice, renunțarea la litigiile împotriva României și prelungirea licențelor de exploatare. În joc nu sunt doar sume importante la buget, ci și modul în care România își valorifică resursele și cât de mult vor resimți consumatorii, în timp, această schimbare în zona de redevențe.

Decizie istorică: Guvernul Bolojan majorează cu 40% redevențele OMV Petrom

Pe 10 decembrie 2025, Guvernul a anunțat oficial că redevențele pentru petrolul și gazele extrase de OMV Petrom din licențele preluate la privatizare vor fi majorate cu 40%. Măsura este parte a unui pachet de „reechilibrare a cooperării” dintre stat și companie, valabil pentru următorii 15 ani. Guvernul a adoptat o hotărâre de guvern și un memorandum prin care a stabilit principiile acordului, urmând ca detaliile să fie transpuse în acte normative și contracte în următoarele două luni.

Premierul Ilie Bolojan a explicat că este pentru prima dată după 20 de ani când statul român modifică semnificativ nivelul redevențelor, într-o încercare de a obține „o parte echitabilă” din exploatarea resurselor sale naturale. În 2024 OMV Petrom a plătit statului român aproximativ 3,65 miliarde de lei sub formă de taxe și redevențe, dintr-un total de 3,66 miliarde de lei virate către guvernele din România, Marea Britanie și Georgia. Din această sumă, circa 775 de milioane de lei au reprezentat redevențe, restul fiind impozite pe venit, producție sau profit și alte taxe specifice, potrivit stirileprotv.ro.

Decizia executivului vine pe fondul presiunilor bugetare și al discuțiilor despre modul în care România își valorifică resursele de petrol și gaze, în special în contextul proiectului Neptun Deep din Marea Neagră. Guvernul a mizat pe un mesaj dublu: pe de o parte, creșterea veniturilor la buget, pe de alta, consolidarea independenței energetice și a predictibilității pentru investitori, printr-un cadru clar pe 15 ani.

Acordul stat–OMV Petrom: redevențe mai mari, licențe extinse și litigii închise

În spatele procentului de 40% se află un pachet mai complex, negociat între Guvern și OMV Petrom. Principalele elemente ale acordului sunt: creșterea nivelului redevențelor, asumarea integrală de către companie a responsabilităților de mediu, renunțarea la litigiile împotriva României și prelungirea duratei contractelor de concesiune, potrivit guvernului. Premierul Ilie Bolojan a confirmat că statul român scapă de costurile poluării petroliere istorice și de litigiul arbitral de la Paris intentat de OMV Petrom în legătură cu legea offshore, informează Profit.ro.

Concret, OMV Petrom își asumă costurile de închidere și ecologizare a sondelor care nu mai sunt folosite, precum și eventualele obligații rezultate din poluarea industrială acumulată în decenii de exploatare. În plus, compania renunță la arbitrajul de la Curtea Internațională de Arbitraj de la Paris privind proiectul Neptun Deep și acceptă actuala formă a legii offshore, care stabilește regulile de exploatare a gazelor din Marea Neagră.

Ca parte a aceluiași pachet, statul extinde cu doi ani perioada de explorare pentru perimetrul Neptun Deep, până în decembrie 2027, și prelungește cu 15 ani licențele de exploatare onshore preluate la privatizare. Această combinație – redevențe mai mari, dar licențe mai lungi și clarificarea disputelor juridice – este prezentată drept o „resetare” a relației stat–companie, menită să ofere stabilitate și să susțină investițiile pe termen lung.

Impact imediat: mai mulți bani la buget și o notă de plată mai mare pentru OMV Petrom

Pentru bugetul de stat, efectul cel mai vizibil al creșterii redevențelor este creșterea încasărilor din exploatarea resurselor naturale. Dacă luăm ca reper nivelul redevențelor plătite în 2024 – aproximativ 775 de milioane de lei, conform datelor prezentate de OMV Petrom – o majorare de 40% ar putea însemna, în condiții similare de producție și prețuri, câteva sute de milioane de lei în plus anual. Desigur, suma exactă va depinde de volumul de producție, de dinamica prețurilor internaționale și de modul de aplicare concretă a noilor cote.

Pe lângă aceste venituri suplimentare, statul câștigă și prin eliminarea unor obligații potențial foarte costisitoare: nu va mai suporta cheltuielile pentru închiderea sondelor abandonate și nici eventuale despăgubiri rezultate din litigiile cu OMV Petrom. În cazul arbitrajului de la Paris, miza era legată de prevederi ale legii offshore pe care compania le considera restrictive. Renunțarea la acest litigiu reduce riscul unor plăți substanțiale din bani publici și închide o sursă de incertitudine juridică într-un moment în care România are nevoie de stabilitate pe zona de energie.

Pentru OMV Petrom, impactul este dublu. Pe de o parte, costurile directe cresc: redevențele sunt o cheltuială recurentă, legată de producție, și vor eroda o parte din profitul net al companiei. Pe de altă parte, dispar riscuri și incertitudini majore – litigii, potențiale despăgubiri, obligații de mediu neclar definite – care afectau evaluarea pe termen lung a afacerii și planurile de investiții, în special în proiecte majore precum Neptun Deep. Din perspectiva investitorilor, noul cadru poate fi perceput atât ca presiune pe profit, cât și ca un plus de predictibilitate.

Pentru acționarii români, implicațiile sunt la fel de relevante: statul român deține aproximativ 20,7% din acțiuni, fondurile de pensii și peste 500.000 de investitori individuali români controlează în jur de 23,7% din capital, iar grupul austriac OMV este acționar majoritar cu 51,2%, conform structurii prezentate de Știrile ProTV. Orice modificare a profitabilității companiei se propagă, deci, și în dividendele încasate de bugetul public și de milioane de viitori pensionari care au expunere la acțiunile OMV Petrom prin fondurile de pensii, informează

Va crește prețul carburanților și al energiei după majorarea redevențelor?

Întrebarea care îi preocupă direct pe consumatori este dacă, odată cu creșterea redevențelor, vor crește automat și prețurile la pompă și la energia electrică. Răspunsul este mai nuanțat decât un simplu „da” sau „nu”.

Redevențele sunt o componentă în costul de producție al petrolului și gazelor, deci o parte din costul total care se regăsește, în lanț, în prețul carburanților și al energiei. Totuși, ponderea lor în prețul final este relativ limitată, comparativ cu alți factori: cotațiile internaționale ale țițeiului, taxele (accize și TVA) aplicate de stat, costurile de rafinare, transport și distribuție. Din informațiile publice disponibile în momentul anunțului, Guvernul nu a legat explicit majorarea redevențelor de vreo scumpire automată a carburanților sau a gazelor, iar OMV Petrom nu a anunțat un calendar de ajustare de preț legat direct de această măsură. În practică, efectul asupra prețurilor va depinde de mai mulți factori:

• Structura pieței – dacă există concurență puternică între companii (producători, importatori, rafinării, rețele de distribuție), capacitatea de a transfera integral costurile suplimentare către consumatori este limitată.
• Momentul ciclului de preț – dacă, în paralel, scad cotațiile internaționale la țiței sau gaze, o parte din creșterea de cost generată de redevențe poate fi absorbită fără scumpiri vizibile la pompă.
• Politica comercială a companiei – OMV Petrom poate decide să accepte o marjă de profit mai mică pe termen scurt, în schimbul menținerii competitivității pe piață și a unei imagini publice mai bune.
• Politica fiscală generală – dacă statul compensează, de exemplu, prin stabilitatea accizelor sau prin măsuri de protecție a consumatorilor vulnerabili, efectul resimțit de populație poate fi atenuat.

Pe termen mediu, este posibil ca o parte din costul suplimentar să se regăsească, măcar parțial, în tarife – mai ales dacă prețurile internaționale revin pe un trend ascendent sau dacă marjele din rafinare și distribuție sunt deja sub presiune. Însă, în lipsa unei legături mecanice și imediate între redevențe și prețul la pompă, este mai corect să vorbim despre un risc de presiune în sus asupra prețurilor, nu despre o scumpire automată și direct proporțională cu majorarea de 40% a redevențelor.

Neptun Deep, independența energetică și noul echilibru al redevențelor

Un element central al acordului este proiectul Neptun Deep, considerat de Guvern și de companie una dintre cheile independenței energetice a României. România a prelungit cu doi ani perioada de explorare pentru Neptun Deep, iar OMV Petrom și Romgaz estimează că primele cantități de gaze vor intra în rețeaua națională începând cu 2027. Se vorbește de rezerve estimate de cel puțin 100 de miliarde de metri cubi de gaze naturale, echivalentul a circa zece ani de consum intern, scrie HotNews.ro.

Noua arhitectură a redevențelor este, în mod evident, gândită și prin prisma acestui proiect. Statul urmărește două obiective aparent tensionate: să obțină o cotă mai mare din valoarea resurselor și, în același timp, să păstreze atractivitatea investițiilor pe termen lung într-un proiect complex și costisitor. Prin prelungirea licențelor și clarificarea litigilor, Guvernul încearcă să compenseze costul suplimentar al redevențelor printr-o mai mare predictibilitate juridică și de reglementare.

Pentru consumatori și pentru economie, miza este majoră: dacă Neptun Deep și alte proiecte similare se derulează conform planului, România poate reduce importurile de gaze, poate avea o poziție mai puternică în negocierile regionale și poate stabiliza prețurile interne pe termen lung. Dacă, dimpotrivă, presiunea fiscală și riscurile percepute descurajează investițiile, proiectele ar putea fi amânate sau redimensionate, iar șansa unei adevărate independențe energetice ar fi afectată.

Riscuri, oportunități și scenarii pentru politica de redevențe petroliere a României

Dincolo de efectele imediate, decizia de majorare a redevențelor OMV Petrom cu 40% ridică întrebări importante despre direcția politicii fiscale și energetice a României.

Un prim risc este cel al suprataxării fără reformă: dacă statul se limitează la a crește redevențele, fără să îmbunătățească eficiența cheltuirii banilor publici, percepția contribuabililor – inclusiv a celor corporativi – poate deveni și mai critică. În ochii investitorilor, România ar putea fi văzută ca o jurisdicție cu apetit mare pentru taxe, dar cu reforme structurale lente.

Un al doilea risc ține de instabilitatea regulilor jocului. Deși Guvernul promite un cadru pe 15 ani, memoria investitorilor păstrează episoade anterioare de schimbări fiscale bruște. Dacă următoarele guverne vor relua tema redevențelor, fie pentru a le crește din nou, fie pentru a le reduce din motive electorale, predictibilitatea reală a sistemului ar fi pusă sub semnul întrebării.

Pe partea de oportunități, majorarea redevențelor poate fi începutul unei recalibrări a rolului resurselor naturale în finanțele publice. România a fost, ani la rând, sub media europeană la ponderea veniturilor din impozite și redevențe pe proprietate și resurse, raportat la PIB. Dacă banii obținuți în plus sunt direcționați transparent către investiții în infrastructură, tranziție energetică și protecția mediului, reforma poate deveni un exemplu de utilizare responsabilă a veniturilor din resurse.

Pe termen lung, scena se poate împărți între mai multe scenarii:

• Scenariul echilibrului – redevențele rămân la nivelul actual, proiectele majore (Neptun Deep și altele) avansează, iar statul își consolidează treptat poziția financiară și energetică.
• Scenariul presiunii fiscale – în lipsa unor rezultate vizibile în servicii publice și investiții, tentația de a majora în continuare taxele pe resurse reapare, erodând încrederea investitorilor și punând frână unor proiecte noi.
• Scenariul renegocierii – dacă piața energiei trece prin schimbări profunde (de exemplu, accelerarea tranziției la surse regenerabile), atât statul, cât și OMV Petrom ar putea ajunge, peste câțiva ani, la masa negocierilor pentru ajustarea redevențelor și a condițiilor contractuale.

Pentru cetățeanul obișnuit, toate aceste dezbateri se traduc, în ultimă instanță, în două întrebări simple: „Cât plătesc?” și „Ce primesc în schimb?”. Dacă majorarea redevențelor se va reflecta în servicii publice mai bune, infrastructură modernizată și o piață energetică mai stabilă, povara suplimentară suportată indirect prin prețurile la energie va fi mai ușor de acceptat. Dacă însă ea va fi percepută doar ca un mijloc de a acoperi găuri bugetare fără reformă, tema redevențelor petroliere va rămâne mult timp în centrul dezbaterii publice – și va reveni, probabil, în următoarele cicluri electorale.