Vocea din capul nostru este un fenomen constant. Ne însoțește, ne ghidează pașii și ne repetă planurile. Este atât de familiară încât creierul nostru o consideră un zgomot de fond controlat, similar cu un regizor care a citit deja scenariul.

Creierul își confundă propriile gânduri cu sunete reale

Însă pentru unii oameni, acest mecanism delicat se dereglează. Gândurile nu mai sunt recunoscute ca fiind proprii, ci sunt percepute ca voci externe. Un studiu recent publicat în revista Schizophrenia Bulletin, realizat de psihologi de la UNSW Sydney, oferă dovezi solide că halucinațiile auditive din schizofrenie pot porni de la o simplă, dar gravă eroare de “etichetare” neuronală. În esență, creierul își confundă propriile idei cu sunete externe, conform Science Daily.

Descoperirea are o importanță semnificativă. În prezent, schizofrenia nu are biomarkeri clari, iar diagnosticul se bazează pe simptome și observații clinice. Cu toate acestea, această cercetare deschide o perspectivă spre identificarea unei semnături biologice a bolii.

Un semnal electric care prevestește psihoza înainte de apariția vocilor

Profesorul Thomas Whitford, unul dintre autorii studiului, investighează de ani buni ceea ce specialiștii numesc “vorbire interioară”, acea narațiune mută care ne însoțește când ne gândim, planificăm sau ne evaluăm acțiunile. În mod normal, chiar și atunci când vorbim doar în gând, creierul nostru anticipă ce urmează să “audă”. Sistemele auditive își reduc activitatea, deoarece nu există surprize. Este un mecanism predictiv, o economie de energie neuronală.

La persoanele care aud voci, acest mecanism pare să se deterioreze. Predicția nu mai funcționează, iar creierul reacționează ca și cum ar fi un sunet real, provenit din exterior.

Chiar dacă ideea nu este nouă în psihiatrie și este discutată de decenii, cum poți testa ceva atât de intim precum gândurile? Răspunsul a venit prin EEG, electroencefalograma, care poate detecta subtilele procesări cerebrale, chiar dacă nimeni nu poate auzi efectiv ce se întâmplă în minte.

Cercetătorii au lucrat cu trei grupuri distincte: persoane cu schizofrenie care au avut recent halucinații auditive, persoane cu aceeași afecțiune dar fără halucinații recente și un grup de control format din participanți sănătoși. Toți au purtat căști EEG și au ascultat o serie de sunete. În anumite momente, li s-a cerut să își imagineze că rostesc în gând anumite cuvinte, în timp ce un sunet era redat simultan.

Diferențele au fost evidente. La participanții sănătoși, activitatea cerebrală scădea atunci când sunetul auzit se potrivea cu silaba imaginată, semn că predicția funcționa și creierul își regla reacția. La cei care au avut halucinații recente, fenomenul a fost invers. Reacția cerebrală creștea exact când potrivirea era perfectă, ca și cum vocea din cap ar fi fost percepută ca străină.

Aceasta este cea mai puternică dovadă până acum că, în schizofrenie, vorbirea interioară poate fi percepută ca un sunet extern. Următorul pas este crucial și practic: oamenii de știință doresc să afle dacă acest tipar EEG poate prezice cine este pe cale să dezvolte psihoza.

Dacă ipoteza se confirmă, am putea fi în fața unui test capabil să detecteze boala în stadiile incipiente. Prins la timp, un mic defect în creier ar putea fi identificat înainte ca vocile să devină realitatea cotidiană.