3054 citiri

Raportul emis de Inspecția Judiciară în urma sesizărilor din documentarul Recorder „Justiție capturată” a stârnit critici puternice din partea judecătoarei Andrea Chiș. Aceasta a analizat documentul și a punctat mai multe aspecte problematice pe care le consideră esențiale.

Judecătoarea atrage atenția asupra faptului că raportul nu este semnat de niciun inspector, ci doar de inspectorul șef, care pare să-l fi întocmit singur. În dreptul semnăturii acestuia nu figurează avizarea, aspect semnalat de un membru al Secției pentru judecători în ședința din 5 februarie 2026. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care doi membri au respins adoptarea raportului.

Conform legii, inspectorul șef nu poate întocmi el însuși rapoarte, ci doar le poate verifica și aviza pe cele întocmite de judecătorii inspectori, după cum prevede art. 74 lit. l din Legea nr. 305/2022 privind CSM.

Neutralitatea și obiectivitatea raportului

Judecătoarea Chiș evidențiază că inspectorul șef a acordat declarații înainte de întocmirea raportului, în cadrul unui interviu acordat juridice.ro, în care a calificat criticile aduse sistemului judiciar drept „percepții subiective” și a subliniat că rolul inspecției este „să acționeze prin instrumentele legale, nu doar să constate nemulțumiri”. Judecătoarea arată că aceste poziții au influențat raportul, care ulterior reia în mare parte etichetele și aprecierile subiective din interviu.

Analiza incompletă și sumară a cauzelor

Raportul Inspecției Judiciare a analizat patru dosare, dar, potrivit judecătoarei Chiș, explicațiile oferite pentru „cauzele obiective” ale redistribuirii dosarelor sunt lacunare sau inexistente. De exemplu:

Nu se explică de ce dosarele unor completuri sunt redistribuite către judecători noi, în loc să fie alocate completurilor mai puțin încărcate.

Nu se cercetează motivele detașării unui judecător în CSM sau modul netransparent în care a fost selectat.

Nu se clarifică deciziile privind echilibrarea volumului de muncă între secții sau lipsa prelungirii delegării unor judecători, ceea ce a dus la reluarea unor proceduri de la zero și potențiale probleme de prescriere a cauzelor.

Judecătoarea subliniază că, în cazul unui dosar menționat în documentar, prescripția nu era previzibilă la momentul înregistrării apelului, aceasta fiind constatată abia pe baza unor hotărâri ulterioare ale CCR și ICCJ.

După analiza sumară a cauzelor, raportul devine o compunere subiectivă, cu accent pe contextul social și politic, în special pe perioada de funcționare a unui anumit guvern. Judecătoarea Chiș apreciază că această abordare conferă raportului o tentă politică și subminează obiectivitatea actului de inspecție.

Varianta raportului ajunsă în presă nu include anexele și documentele care au stat la baza întocmirii lui, inclusiv hotărârile colegiului de conducere al CAB. În opinia judecătoarei, această lipsă de transparență este chiar sursa lipsei de încredere în actul de justiție pe care raportul o invocă.

Andrea Chiș arată că raportul, prin lacunele, subiectivitatea și lipsa de transparență, nu oferă o evaluare obiectivă a situației semnalate în documentar. Ea consideră că, din păcate, modalitatea în care a fost întocmit și făcut public raportul servește mai mult unei justificări formale decât unei cercetări reale a problemelor semnalate.