Lumea pare să fie într-o continuă schimbare, iar asta se vede și în felul în care apar și se desfășoară conflictele internaționale. Nu mai e ca pe vremuri, când totul era mai clar. Acum, lucrurile sunt mult mai complicate, iar marile puteri joacă un rol tot mai important, dar într-un mod diferit. Vedem cum se schimbă regulile jocului, cum apar noi alianțe și cum vechile probleme reapar, uneori chiar mai intense. E ca și cum am fi într-un film cu multe intrigi, unde fiecare scenă aduce noi provocări. Să vedem cum evoluează aceste conflicte și ce ne-ar putea rezerva viitorul.

Chei ale Evoluției Conflictelor Internaționale

• Ordinea mondială se transformă, iar marile puteri, precum SUA, China și Rusia, își extind influența, creând noi sfere de interes și predispunând la revizionism și tensiuni. Multilateralismul cedează locul unor acorduri mai restrânse și mai puțin transparente.
• Conflictele internaționale iau diverse forme: dispute teritoriale, economice, etnice sau religioase. Escaladarea violenței este adesea alimentată de factori complecși, iar numărul conflictelor monitorizate este în creștere.
• Războaiele prin interpuși devin o tactică tot mai frecventă pentru marile puteri, permițând gestionarea intereselor strategice fără un conflict direct. Acest lucru contribuie la o degradare generală a stabilității globale.
• Percepțiile despre crizele umanitare diferă semnificativ între Occident și restul lumii. Problemele din statele dezvoltate primesc adesea o atenție mai mare decât cele din statele mai puțin dezvoltate, influențând alocarea resurselor și a ajutorului.
• Conflictele latente riscă să reapară din cauza vidului de putere creat de dezangajarea unor actori globali și a ambițiilor post-imperiale. Lipsa unui hegemon și a unor norme clare contribuie la fragilitatea ordinii globale, deși un nou război mondial nu pare iminent în 2026.

Noua Ordine Mondială și Ascensiunea Marilor Puteri

Lumea pare să fi intrat într-o nouă eră, una în care vechile reguli nu mai par să se aplice la fel de bine. Multilateralismul, acel ideal de cooperare globală, pare să fi lăsat loc unor aranjamente mai restrânse, cunoscute sub numele de minilateralism. E ca și cum marile puteri preferă acum să discute în cercuri mai mici, unde pot ajunge la înțelegeri mai rapide, chiar dacă nu întotdeauna mai transparente. Politica devine tot mai tranzacțională; fiecare stat pare să-și urmărească interesul național cu o fervoare sporită, uneori chiar ascunzând interese personale sau de regim sub această mantie. Nu mai e vorba doar de binele țării, ci și de consolidarea puterii la nivel intern. Această schimbare se vede clar în tendințele imperiale care reapar, marile puteri revendicându-și sfere de influență, cam cum se întâmpla în alte vremuri. E o reîntoarcere la o logică a puterii, unde forța militară și interesele strategice primează adesea în fața dreptului internațional. Această dinamică creează un vid de putere la nivel global, lăsând loc unor noi tensiuni și instabilități. Statele Unite, deși încă o putere majoră, par să se retragă din rolul de garant al ordinii globale, lăsând loc altor actori să-și facă simțită prezența. Uniunea Europeană, pe de altă parte, încă se luptă să-și găsească o voce unitară pe scena internațională.### Declinul Multilateralismului și Ascensiunea Minilateralismului

Vechea paradigmă a cooperării globale, bazată pe instituții internaționale puternice și consens, se clatină serios. În locul ei, vedem tot mai des cum deciziile se iau în grupuri restrânse de state, formate ad-hoc pentru a rezolva probleme specifice. Aceste formate "minilaterale" permit o agilitate sporită, dar ridică semne de întrebare legate de transparență și incluziune. Nu toți actorii internaționali au acces la aceste discuții, iar asta poate duce la decizii care nu reflectă interesele globale.

• Formate de decizie restrânse: Grupurile mici de state iau locul forumurilor globale extinse.
• Agilitate vs. Transparență: Deciziile se pot lua mai repede, dar procesul este mai puțin vizibil pentru publicul larg.
• Excluderea actorilor mai mici: Statele fără influență majoră pot fi marginalizate în aceste noi aranjamente.

Lumea relațiilor internaționale va continua să fie dominată de războaie, în special între state. Tot mai multe mari puteri sau puteri regionale vor încuraja războaiele prin interpuși. Acestea au marele avantaj că ajută la evitarea războiului direct între marile puteri, permițând jocul de interese strategice.

Politica Tranzacțională și Interesul Național Exacerbat

Interesul național a devenit, parcă, singura monedă de schimb pe scena internațională. Fiecare stat pare să-și recalculeze constant beneficiile și costurile, bazându-se pe o logică pur tranzacțională. Aceasta înseamnă că alianțele pot fi temporare, iar cooperarea depinde de câștigurile imediate. Uneori, sub pretextul interesului național, se ascund de fapt interese de regim sau chiar personale ale liderilor. Această abordare cinică face ca relațiile internaționale să fie tot mai volatile și impredictibile. Corupția, de exemplu, rămâne o problemă globală majoră, afectând stabilitatea și dezvoltarea în multe țări, iar lupta împotriva ei necesită o acțiune concertată la nivel mondial, promovând transparența și responsabilitatea [d2bd].

Tendințe Imperiale și Sfere de Interes Special

Observăm o revenire a tendințelor imperiale, unde marile puteri își revendică zone de influență sau "sfere de interes special". Aceasta se manifestă prin presiuni politice, economice sau chiar militare asupra statelor din proximitatea lor. Statele Unite, Rusia și China, printre altele, își consolidează capabilitățile militare și își afirmă pretențiile asupra unor regiuni considerate vitale pentru securitatea și interesele lor. Această competiție pentru influență creează un teren fertil pentru revizionism și tensiuni, deoarece statele mai mici se pot trezi prinse la mijloc, între ambițiile marilor jucători.

Tipologii și Cauze ale Conflictelor Internaționale

Lumea de azi pare să fie într-o continuă fierbere, nu-i așa? Parcă nu trece săptămână să nu auzim de noi tensiuni sau chiar de izbucniri violente pe undeva. Și nu e vorba doar de lupte pe la granițe sau de dispute politice. Cauzele sunt mult mai variate și, sincer, uneori destul de greu de înțeles la prima vedere.

Dispute Teritoriale și Controlul Guvernamental

Una dintre cele mai vechi și, din păcate, persistente surse de conflict sunt disputele legate de teritorii. Fie că e vorba de granițe neclare, revendicări istorice sau pur și simplu dorința de a controla resurse dintr-o anumită zonă, harta lumii e plină de puncte fierbinți. Apoi, mai avem și situațiile în care diferite grupuri din interiorul unui stat se luptă pentru controlul guvernării. Asta poate duce la instabilitate internă, care, inevitabil, se poate extinde și peste granițe.

• Revendicări istorice asupra unor regiuni.
• Lupta pentru controlul resurselor naturale (petrol, apă, minerale).
• Dorința de autodeterminare a unor minorități sau grupuri etnice.

Conflicte Economice, Etnice și Religioase

Nu te gândi că doar pământul sau puterea politică sunt motive de ceartă. Multe conflicte au rădăcini adânci în economie. Competiția pentru piețe, resurse sau avantaje comerciale poate încinge spiritele destul de tare. Pe lângă asta, diferențele etnice și religioase au fost, și încă sunt, un motor puternic pentru conflicte. Istoria ne-a arătat de nenumărate ori cum tensiunile dintre grupuri cu identități diferite pot degenera în violență.

Factori Generatori ai Escaladării Violente

Ce face ca o dispută să ajungă la violență? Ei bine, sunt mai mulți factori. Adesea, e vorba de o combinație de elemente: retorica inflamatoare a liderilor, propaganda, prezența unor grupări paramilitare sau chiar intervenția externă. Uneori, pur și simplu, se ajunge într-un punct în care dialogul nu mai pare o opțiune. Lipsa mecanismelor eficiente de mediere și rezolvare a disputelor contribuie semnificativ la escaladare.

Când discuțiile eșuează și se ajunge la confruntări, impactul asupra populației civile este devastator. Infrastructura este distrusă, viețile sunt aruncate în aer, iar traumele pot dura generații. E un ciclu vicios greu de rupt.

Și, să fim sinceri, uneori, chiar și un simplu conflict de interese poate să pună paie pe foc, mai ales dacă nu e gestionat corect de autorități. E important ca instituțiile să fie transparente și să evite situațiile în care deciziile sunt influențate de interese personale, pentru că asta erodează încrederea publică și poate duce la probleme mai mari. Gestionarea conflictelor de interese este o responsabilitate comună.

Războaiele prin Interpuși și Degradarea Politicii Globale

Avantajele Războaielor Proxy pentru Marile Puteri

Războaiele prin interpuși sunt noul normal. În locul unei lupte directe, marile puteri aleg să-și urmărească interesele folosind alte state sau grupuri ca intermediari. Asta permite SUA, Chinei sau Rusiei să evite confruntări directe, care ar pune în pericol stabilitatea globală și propriile resurse.

Principalele beneficii pentru marile puteri:

• Risc de escaladare scăzut: conflictele nu implică direct armatele celor mai puternici actori.
• Costuri militare și umane mult reduse.
• Posibilitatea de a testa arme și tehnici noi în teren real.

Realitatea e că, de cele mai multe ori, suferă cei mici, nu statele care trag sforile din umbră.

Creșterea Numărului de Conflicte Monitorizate

Numărul războaielor de tip proxy a crescut vizibil în ultimii ani. Datele arată o tendință clară spre fragmentare:

N-ar trebui să mire pe nimeni: fiecare „focar” nou implică, de fapt, alianțe ascunse și o luptă de influență care are foarte puțin de-a face cu oamenii de rând. Conform unor analize recente, zone noi apar pe radarele marilor puteri chiar și pe axa Iași – București, unde influența externă și disputele locale se intersectează direct cu interese globale.

Degradarea Generală a Stabilității Internaționale

Cu cât războaiele prin interpuși devin mai numeroase, cu atât ordinea mondială devine mai haotică și mai imprevizibilă. Se simte foarte clar că, din cauza acestor conflicte, acordurile vechi nu mai sunt respectate, negocierile sunt tot mai opace iar neîncrederea dintre state crește în fiecare zi.

Efecte vizibile ale acestei tendințe:

1. Proliferarea armelor către grupări obscure sau state mici.
2. Dificultăți crescute pentru mecanismele de mediere și negociere internațională.
3. Un sentiment general că regulile internaționale nu mai funcționează, fiind înlocuite cu "legea celui mai puternic".

Situația pe 2026 nu arată nici pe departe că ne afla la capătul acestui proces. Dimpotrivă, se pare că degradarea va continua, cel puțin pe termen mediu.

Percepții Divergente și Prioritizarea Crizelor Umanitare

Discrepanțe între Viziunea Occidentală și Realitatea Globală

Se pare că, în ultima vreme, marile puteri și, în general, lumea occidentală, au o viziune destul de selectivă asupra crizelor umanitare. E ca și cum am avea o pereche de ochelari speciali care ne arată mai clar problemele din curtea vecină, dar lasă în ceață ce se întâmplă mai departe. Când o criză izbucnește într-o țară bogată sau una cu care avem legături mai strânse, parcă toată lumea sare ca arsă. Dar când problemele sunt în state mai puțin cunoscute, unde oamenii duc greu de tot o viață, parcă atenția se diluează. E o diferență mare între cum se vede lumea de la Bruxelles sau Washington și cum o percep oamenii din alte colțuri ale globului, cum ar fi cei din Asia de Sud-Est sau America Latină. Ei simt că problemele lor nu primesc aceeași greutate, chiar dacă sunt la fel de grave.

Neglijarea Crizelor din Statele Subdezvoltate

Și aici ajungem la problema asta cu prioritizarea. Războiul din Ucraina, de exemplu, a acaparat multă din atenția internațională, ceea ce e de înțeles, având în vedere proximitatea și actorii implicați. Dar ce se întâmplă cu crizele umanitare din alte zone, cum ar fi Afganistanul? Acolo, situația e complicată de mult timp, cu probleme economice, sanitare și alimentare care se tot adâncesc. Talibanii au impus reguli stricte, limitând drepturile femeilor și minorităților, și, mai grav, țara pare să devină un teren fertil pentru grupări teroriste. Totuși, parcă nu mai auzim la fel de mult despre asta. E ca și cum, odată ce atenția media se mută, problemele nu mai par la fel de presante, chiar dacă suferința oamenilor continuă. E o realitate dură, unde problemele din statele mai puțin vizibile riscă să fie uitate, în timp ce altele, mai mediatizate, primesc resurse și atenție.

Impactul Atenției Mediatice Asupra Alocării Resurselor

E clar că mass-media joacă un rol uriaș în felul în care percepem și reacționăm la crizele globale. Când un conflict sau o catastrofă ajunge pe prima pagină a ziarelor și în buletinele de știri internaționale, reacția e aproape instantanee. Se mobilizează ajutoare, se discută soluții, se pun presiuni politice. Dar ce se întâmplă când camerele de filmat se mută în altă parte? Resursele se reorientează, iar crizele care nu mai sunt „la modă” riscă să fie lăsate în urmă. Asta creează un dezechilibru flagrant în alocarea ajutorului umanitar. Statele care au o prezență mai mare în media internațională beneficiază de mai mult sprijin, în timp ce altele, la fel de afectate, primesc mult mai puțin. E o dinamică complicată, influențată de interese politice, economice și, nu în ultimul rând, de capacitatea de a capta atenția publicului global. Asta ne arată cât de fragilă poate fi ordinea internațională, mai ales când vine vorba de gestionarea crizelor umanitare.

Reînvierea Conflictelor Latente și Vidul de Putere

Anul 2026 se anunță a fi unul complicat, în care vechi tensiuni mocnesc și noi focare de conflict apar pe neașteptate. Pare că marile puteri, fie că se retrag, fie că își redefinesc sferele de influență, lasă în urmă spații goale, iar acestea sunt rapid umplute de dispute uitate sau de ambiții noi. E ca și cum, după ce ai curățat un dulap, descoperi lași în spate praf și obiecte uitate, care acum par să iasă la suprafață.

Nostalgii Revansarde și Proiecte Post-Imperiale

Vedem tot mai des cum anumite țări, sau mai bine zis, liderii lor, par să fie obsedați de trecut. Vorbesc despre gloria de altădată, despre imperii pierdute și despre cum ar trebui să își recapete influența. E un discurs care sună familiar, dar care în contextul actual, cu arme moderne și interese globale complicate, poate fi extrem de periculos. Nu e vorba doar de vorbe goale; aceste nostalgii se traduc în acțiuni concrete, în sprijinirea unor grupări, în presiuni economice sau chiar în intervenții discrete.

• Ambiții teritoriale reînviate: Unele state își revendică zone pe baza unor hărți vechi sau a unor legături istorice, ignorând complet realitățile actuale și populațiile locale.
• Sprijin pentru mișcări separatiste sau naționaliste: Se alimentează tensiuni interne în alte țări, sub pretextul protejării unor minorități sau a unor comunități considerate „frățești”.
• Campanii de dezinformare: Se folosesc intens rețelele sociale și media controlate pentru a rescrie istoria și a justifica acțiuni agresive.

Impactul Dezangajării Americane și al Inerției Chineze

America pare să se fi retras un pic de pe scena globală, concentrându-se mai mult pe probleme interne. Asta creează un vid, o lipsă de claritate în multe regiuni. Pe de altă parte, China, deși tot mai prezentă economic, pare să evite implicarea directă în multe crize, preferând o abordare mai calculată, mai lentă. Rezultatul? O instabilitate crescută, unde actorii regionali se simt mai liberi să acționeze, iar marile puteri nu mai pun frână la fel de eficient.

Lumea se simte mai puțin sigură când marile puteri par să fie fie absente, fie prea ocupate cu propriile treburi. Această lipsă de coordonare lasă loc unor jocuri periculoase, unde micile scântei pot degenera rapid în incendii.

Fragilitatea Ordinii Globale în Absența unui Hegemon

Am fost obișnuiți cu o anumită ordine, cu reguli, chiar dacă nu erau perfecte. Acum, fără un lider clar, fără o putere care să impună un anumit curs, totul pare mai fragil. Alianțele se clatină, organizațiile internaționale își pierd din relevanță, iar fiecare țară încearcă să își croiască propriul drum, adesea în detrimentul celorlalți. E o perioadă de tranziție, dar una plină de riscuri, unde vechile echilibre sunt spulberate, iar cele noi încă nu s-au format.

Această situație creează un teren fertil pentru conflicte latente, care acum au șansa să reapară și să se extindă, punând la grea încercare stabilitatea globală.

Evoluția Conflictului din Ucraina și Implicațiile Sale

Notorietatea Conflictului Datorită Localizării și Actorilor Implicați

Războiul din Ucraina se află în centrul atenției globale de patru ani, iar motivul principal este combinația explozivă de apropiere geografică față de zona NATO și implicarea directă a Rusiei pe continentul european. Confruntarea a reușit să mobilizeze organizații internaționale, guverne și opinia publică mai rapid decât orice alt conflict din ultimul deceniu.

• Apropierea de frontierele Uniunii Europene și ale NATO amplifică teama de extindere a ostilităților.
• Implicarea Rusiei creează o dimensiune strategică și simbolică puternică.
• Sprijinul acordat de marile puteri Ucrainei asigură vizibilitate și resurse, inclusiv militare și economice.

|  Țara Principală  | Refugiați Ucraineni (mil.) |
|-------------------|---------------------------|
| Polonia           | 1,0                       |
| Germania          | 1,0                       |
| Turcia            | 0,1                       |
| România           | 0,09                      |
| Ungaria           | 0,06                      |
| Slovacia          | 0,03                      |

Conflictul din Ucraina reușește să rămână prezent în prim-plan tocmai pentru că este perceput ca o amenințare directă la ordinea europeană, iar actorii implicați au capacitatea de a influența grav stabilitatea zonei.

Impactul Asupra Altor Crize Umanitare

Dacă războiul din Ucraina s-a aflat aproape continuu pe prima pagină a presei, alte situații la fel de devastatoare au trecut în plan secund. Blocarea grânarelor ucrainene a avut repercusiuni în special asupra statelor din Africa sau Orientul Mijlociu, unde alimentația zilnică depinde de import.

• Exporturile de cereale au scăzut dramatic, provocând creșterea prețurilor globale și accentuând foametea în zone deja fragile.
• O parte din fondurile de ajutor umanitar s-au orientat spre Ucraina, ceea ce a lăsat alte crize, precum cea din Afganistan, cu resurse mult mai reduse.
• Chiar și atenția diplomatică internațională a migrat spre conflictul ucrainean, diminuând presiunea asupra actorilor implicați în alte conflicte cronice din Africa sau Asia.

Perspective pentru Încetarea Focului și Pacea Durabilă

Pe tot parcursul lui 2026, negocierile referitoare la încetarea focului s-au derulat anevoios, cu compromisuri fragile și presiune pe toate părțile.

• Discuțiile politico-diplomatice din 2026 par să poată duce la o pauză temporară în ostilități, fără a rezolva însă problemele de fond.
• Orice acord care nu vine la pachet cu garanții clare de securitate riscă să devină rapid un armistițiu fragil sau un conflict înghețat — această perspectivă afectează inclusiv țări ca România și, la nivel mai larg, Uniunea Europeană (fragilitatea unui acord de pace).
• Ambele părți, Rusia și Ucraina, vor încerca să-și maximizeze pozițiile la masa negocierilor, păstrând mereu opțiunea revenirii pe front.

Soluția anticipată pentru încetarea fazei militare rămâne provizorie și, în lipsa unui consens real asupra granițelor și a garanțiilor reciproce, pare să deschidă drumul către noi serii de tensiuni hibride și militare.

Anul 2026: Negociere, Tensiuni și Focare de Criză

În 2026, lumea nu primește răgazul unei normalități liniștitoare. Politica internațională e marcată de negocieri în forță, tensiuni uneori surde și crize care mocnesc în diferite colțuri ale globului. Unii lideri marșează pe discursuri fără substanță, iar conflictul nu mai e fructul unor aspirații majore, ci devine un fel de mecanism ce se întreține singur. În multe capitale, de la Washington la București, retorica e la cote mari, dar rezultatele reale lipsesc vizibil. Tableta muncii diplomatice din 2026 pare a fi plină de compromisuri, izolări strategice și lupte fragmentare pentru influență.

Orientul Mijlociu: Înghețarea și Monetizarea Conflictelor

Regiunea intră într-o fază paradoxală: conflicte "înghețate" pentru a câștiga timp și bani, dar nicidecum pentru pace durabilă. Negocierile menite să evite colapsul nu rezolvă nimic de fond, doar limitează pagubele.

• Se preferă armistițiile temporare, fără a aborda cauzele reale ale conflictelor.
• Actorii regionali (Israel, Iran, monarhiile din Golf) prioritizează evitarea unei crize majore directe.
• Acordurile economice devin instrumente geopolitice, nu soluții sincere.

Crizele din Orientul Mijlociu nu stau pe marginea colapsului total, ci pe pragul unei instabilități gestionate cu efort – fiecare compromis ascunde o presiune nouă pentru viitor.

Rolul Armistițiilor Fragile și al Situației Economice

Stabilitatea regională depinde acum de armistiții fragile, reconstrucția economică și prudență politico-diplomatică. Faptul că acordurile de încetare a focului sunt percepute ca bilete de timp pentru liderii implicați, nu întotdeauna ca drum spre reconciliere, dă tonul general.

Trei factori principali în 2026:

1. Armistiții subțiri, ușor de rupt.
2. Resurse financiare direcționate spre „reconstrucții” rapide, nu pe sustenabilitate.
3. Fluctuații majore ale prețurilor la energie – coridorul petrolului și gazului nu cunoaște stagnare.

Puncte de Presiune: Israel–Gaza și Traiectoria Nucleară a Iranului

Israel-Gaza nu a depășit faza conflictului; luptele violente sunt în scădere, dar războiul persistă sub forma unui "interludiu volatil". În același timp, traiectoria nucleară a Iranului va continua să provoace îngrijorări majore pentru securitatea globală.

• Israel și Hamas mențin un joc al echilibrelor fragile, fără garanții pe termen lung.
• Iranul explorează opțiuni nucleare, încurajând destabilizarea diplomatică.
• Puterile externe găsesc din ce în ce mai greu să impună reguli clare, prioritizând gestionarea riscurilor peste soluționarea lor.

Pentru cei care doresc să vadă cum marii actori internaționali influențează aceste tendințe, o privire asupra dinamicilor marilor puteri este relevantă.

În concluzie, 2026 nu oferă nici promisiuni de pace, nici temeri acute de război total: are, însă, suficiente focare tensionate și incertitudine „gestionată”, cât să mențină lumea în stare de alertă permanentă.

Ce urmează?

Privind în jur, e clar că lumea nu stă pe loc, iar conflictele se schimbă odată cu ea. Nu mai e ca pe vremuri, când marile puteri se înfruntau direct. Acum, totul e mai complicat, mai pe ascuns, cu tot felul de jocuri de interese. Vedem cum vechile reguli parcă nu mai contează, iar forța pare să fie cea care dictează. E un peisaj cam tulbure, unde marile puteri își văd de ale lor, iar noi, ceilalți, sperăm să nu fim prinși la mijloc. Nu pare să fie pace curând, dar poate, doar poate, vom găsi căi să gestionăm mai bine lucrurile, fără să ajungem la dezastre și mai mari. Rămâne de văzut cum vom naviga prin apele astea agitate.

Întrebări Frecvente

De ce se înmulțesc conflictele în lume?

Lumea se schimbă și marile puteri, precum SUA, China și Rusia, își extind influența și își apără interesele, uneori prin forță. Vechea ordine mondială, bazată pe reguli și colaborare, se destramă, iar aceasta creează tensiuni și dă naștere unor noi conflicte sau reînvie pe cele vechi. Multe țări își doresc mai multă putere și își extind influența în zone considerate “speciale” pentru ele.

Ce înseamnă “războaie prin interpuși”?

Acestea sunt conflicte în care marile puteri nu se luptă direct între ele, ci sprijină diferite tabere într-un alt stat sau regiune. Este un mod de a-și urmări propriile interese strategice fără riscul unui război direct, care ar putea fi mult mai distructiv. Astfel, marile puteri pot testa limitele și pot slăbi adversarii indirect.

De ce unele crize umanitare primesc mai multă atenție decât altele?

Adesea, crizele din țările bogate sau cele apropiate de Europa atrag mai multă atenție din partea presei și a guvernelor occidentale. Crizele din țări mai sărace sau mai îndepărtate pot fi neglijate, chiar dacă suferința oamenilor este la fel de mare. Atenția mass-media joacă un rol important în direcționarea ajutoarelor și a resurselor.

Ce se întâmplă când marile puteri nu mai conduc lumea ca înainte?

Când nu mai există o singură țară dominantă (un “hegemon”) care să impună reguli și să mențină ordinea, lumea devine mai imprevizibilă și mai periculoasă. Vidul de putere creat poate încuraja țări cu ambiții istorice sau teritoriale să încerce să-și extindă influența, ducând la noi tensiuni și conflicte latente.

Cum va evolua conflictul din Ucraina?

Chiar dacă nu se va ajunge la un război mondial, conflictul din Ucraina rămâne o problemă majoră. Se așteaptă ca în 2026 să se discute mai mult despre soluții politice și diplomatice pentru a opri luptele active, dar o pace adevărată, care să pună capăt complet războiului, este încă departe. Situația rămâne volatilă, cu posibile escaladări.

Ce ne așteaptă în Orientul Mijlociu în 2026?

Regiunea se confruntă cu multe tensiuni, inclusiv între Israel și Gaza, și cu programul nuclear al Iranului. Se anticipează că țările din zonă vor încerca să “înghețe” unele conflicte și să găsească soluții economice, dar riscul unei confruntări majore, mai ales între Israel și Iran, rămâne ridicat. Armistițiile sunt fragile și situația economică influențează deciziile politice.