Alegerile prezidențiale din 2024 l-au propulsat pe Călin Georgescu din zona marginală a discursului suveranist direct în centrul scenei politice, transformându-l, peste noapte, din personaj de nișă într-un nume recunoscut la nivel național. Pentru o parte importantă a electoratului nemulțumit de “sistem”, el a devenit expresia speranței într-o “schimbare radicală”, un lider perceput drept antisistem, neînregimentat în partidele clasice și dispus să conteste frontal instituțiile pe care le acuza de corupție și trădare a interesului național.

Un an mai târziu, numele lui revine în prim-plan nu printr-o nouă candidatură sau printr-un proiect politic articulat, ci printr-un dosar penal greu: acuzații de propagandă legionară, antisemitism și promovarea cultului unor persoane condamnate pentru crime de război. Din această clipă, Georgescu nu mai este doar un vector al discursului suveranist, ci devine personaj central într-un test juridic și instituțional: unde se termină libertatea de exprimare, chiar și atunci când este radicală, și unde începe zona strict interzisă de lege, în care elogierea unor criminali de război sau a Mișcării Legionare nu mai poate fi acoperită de “opinie personală” sau “interpretare istorică”?

Decizia Judecătoriei Sectorului 1 din 9 decembrie 2025, care deschide calea judecării pe fond a dosarului, mută disputa din registrul ambiguu al polemicilor mediatice în arena tehnică și rece a dreptului penal. Judecătorul de cameră preliminară nu decide dacă Georgescu este vinovat sau nu, ci dacă procurorii au respectat regulile jocului: dacă rechizitoriul este întocmit corect, dacă probele au fost administrate legal și dacă faptele descrise se încadrează în tiparul infracțiunilor prevăzute de OUG 31/2002. Faptul că instanța a spus “da, procesul poate începe” înseamnă că, cel puțin în această etapă, argumentele Parchetului au trecut primul filtru, iar apărarea nu a reușit să răstoarne dosarul prin excepții procedurale, scrie News.ro.

În jurul acestui caz – devenit deja simbolic pentru procesul lui Călin Georgescu – se adună, însă, mult mai mult decât un schimb de argumente juridice. De o parte, se află o legislație construită după 2002 tocmai pentru a împiedica reabilitarea fascismului, antisemitismului și a cultului unor figuri responsabile de genocid; de cealaltă, un val de nemulțumire socială și politică pe care discursul suveranist l-a canalizat în direcția unor soluții radicale. Între cele două, justiția este chemată să stabilească, într-un caz cu puternică încărcătură simbolică, dacă statul mai poate tolera derapajele ideologice lăsate ani la rând să circule aproape nestingherit sau dacă, dimpotrivă, România intră într-o etapă în care extremismul nu mai este tratat ca “excentricitate” politică, ci ca faptă penală, cu consecințe concrete.

Decizia cheie de la Judecătoria Sectorului 1

Pe 9 decembrie 2025, un judecător de cameră preliminară de la Judecătoria Sectorului 1 a decis că sunt îndeplinite condițiile pentru începerea judecății pe fond în dosarul în care Călin Georgescu este acuzat de propagandă legionară și de promovarea, în public, a cultului unor persoane condamnate pentru genocid și crime de război. Este un moment cheie, pentru că instituția camerei preliminare este tocmai filtrul menit să oprească din fașă dosarele construite nelegal sau cu probe viciate. Faptul că judecătorul a considerat că nu există astfel de probleme nu stabilește vinovăția, dar conferă dosarului o legitimitate procedurală importantă.

În această fază, instanța nu analizează “dacă s-a comis sau nu infracțiunea”, ci verifică strict arhitectura juridică a investigației: dacă rechizitoriul Parchetului General este legal întocmit, dacă în timpul urmăririi penale au fost respectate drepturile procesuale ale inculpatului, dacă interceptările, declarațiile de martori sau alte mijloace de probă au fost obținute și administrate în limitele legii, și dacă instanța sesizată este competentă material și teritorial să judece cauza. Concluzia consemnată în minută este clară: cererile și excepțiile formulate de avocatul lui Georgescu au fost respinse ca neîntemeiate, iar sesizarea instanței este considerată legală. Cu alte cuvinte, dosarul poate trece de la verificarea “formei” la dezbaterea “fondului”. Judecătorul a dispus începerea judecății, cu mențiunea că hotărârea poate fi contestată în termen de trei zile.

Portalul instanțelor arată că dosarul a ajuns la Judecătoria Sectorului 1 la începutul lunii iulie 2025, după ce Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a emis rechizitoriul la 1 iulie. În acel document, procurorii descriu fapte întinse pe o perioadă de aproape cinci ani, încadrate ca “promovare, în public, a cultului persoanelor vinovate de genocid și crime de război” și “promovarea, în public, a ideilor, concepțiilor sau doctrinelor fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe”, în formă continuată. Noțiunea de “formă continuată” este esențială: ea sugerează nu un derapaj izolat, ci un comportament repetitiv, o linie de conduită, o strategie de discurs care se întinde pe mai mulți ani, cu episoade diferite, dar unite de aceeași intenție și de același tip de mesaj public.

Potrivit relatării News.ro, judecătorul a constatat explicit că probatoriul administrat în faza de urmărire penală este legal, ceea ce înseamnă că, cel puțin în acest moment, apărarea nu a reușit să desființeze pe procedură dosarul construit de Parchet. Din acest punct înainte, lupta se mută din zona excepțiilor tehnice în cea a interpretării faptelor: ce a spus concret Călin Georgescu, în ce context, cum se raportează aceste declarații la prevederile OUG 31/2002 și dacă, dincolo de retorica politică, vorbim sau nu despre propagandă fascistă și legionară în sens penal.

De la candidat la președinție la inculpat pentru extremism

Călin Georgescu nu este un nume necunoscut publicului. Fost funcționar internațional și promotor al unui discurs suveranist puternic, el a fost prezentat, ani la rând, în mediile care l-au susținut, drept posibil “om providențial” al unei Românii “curățate” de corupție și desprinse de “dictatul globalist”. Biografia sa, legată de instituții internaționale și de zona dezvoltării durabile, a fost folosită pentru a construi imaginea unui tehnocrat cu viziune, care înțelege atât mecanismele globale, cât și frustrările locale.

În 2024, a intrat în cursa pentru Cotroceni și a obținut un rezultat suficient de bun pentru a-l transforma într-un pol de referință pentru electoratul radicalizat – acel segment de alegători dezamăgiți de partidele tradiționale, atrași de discursuri dure, de promisiuni de “resetare totală” și de mesaje care combină patriotismul cu teoriile conspirației. În unele analize, acest electorat a fost calificat drept “pro-rus”, nu neapărat în sensul unei legături directe cu Moscova, ci din cauza pozițiilor publice ale lui Georgescu, percepute ca favorabile narativelor Kremlinului și critice la adresa Occidentului. (G4Media.ro)

După anularea primului tur al prezidențialelor și reluarea procesului electoral, Georgescu a devenit și mai prezent în spațiul public. Mitinguri, mesaje video, intervenții online, participări la evenimente cu tentă ideologică au consolidat imaginea unui lider care îmbină retorica suveranistă cu trimiteri frecvente la figuri istorice controversate, precum Corneliu Zelea Codreanu sau mareșalul Ion Antonescu. În anii 2020–2024, multe dintre afirmațiile sale au fost privite drept excentrice sau derapaje retorice și au fost, în linii mari, tolerate, deși ONG-uri, istorici și organizații evreiești au atras constant atenția asupra caracterului lor pro-legionar și asupra riscului de a banaliza crimele regimurilor autoritare din trecut.

Declicul instituțional a venit abia în 2025, când Parchetul General a decis că ansamblul declarațiilor, gesturilor și simbolurilor promovate de Georgescu depășește cu mult limitele libertății de exprimare protejate de Constituție și intră în zona explicit sancționată de OUG 31/2002 – ordonanța care interzice propaganda fascistă, legionară, rasistă sau xenofobă, precum și cultul persoanelor condamnate pentru genocid sau crime de război. Cu alte cuvinte, nu mai vorbim doar despre opinii discutabile sau provocatoare, ci despre elogierea explicită a unor personaje precum Antonescu sau Codreanu și despre promovarea unei ideologii responsabile, istoric, de violență politică și antisemitism. (Legislatie.just.ro)

După cum notează și Digi24, fostul candidat la președinție se confruntă acum nu doar cu ancheta pentru propaganda legionară, ci și cu un alt dosar, mult mai grav, în care este acuzat de complot și tentativă de lovitură de stat, alături de mercenarul Horațiu Potra și alți inculpați. Acolo, miza juridică este diferită: nu mai este vorba doar despre idei și simboluri, ci despre presupuse planuri de acțiune împotriva ordinii constituționale, legate de posibile proteste violente în jurul unor decizii importante ale Curții Constituționale. Faptul că aceste două dosare rulează în paralel complică situația lui Călin Georgescu și amplifică miza politică și simbolică a fiecărei decizii a instanțelor.

Ce îi reproșează procurorii: cinci episoade-cheie

Rechizitoriul Parchetului General descrie o serie de cinci “acte materiale”, întinse între iunie 2020 și mai 2025, în care Călin Georgescu ar fi promovat în mod sistematic idei și simboluri asociate fascismului și Mișcării Legionare. Nu este vorba, așadar, despre o singură declarație scăpată “la nervi” sau despre o metaforă interpretabilă, ci despre un tipar de discurs repetat în timp, în contexte publice diverse: interviuri, mesaje online, manifestări de stradă. (News.ro)

În document se vorbește, între altele, despre:

• un discurs naționalist radical, care prezintă România ca o națiune “decăzută” ce are nevoie de regenerare prin sacrificiu și disciplină colectivă, sub umbrela unui misticism ortodox; această retorică, tipică mișcărilor extremiste de dreapta, opune un trecut idealizat unui prezent demonizat, în care “trădătorii” și “străinii” ar fi acaparat puterea;
• chemări la mobilizare în masă pentru “renașterea” națiunii, cu trimiteri la ideea de “om nou” – concept clasic al ideologiilor totalitare, care promite o transformare morală și spirituală a poporului prin supunere, violență sau sacrificiu;
• glorificarea excesivă a trecutului, în contrast cu un prezent zugrăvit drept “corupt până în măduvă”, controlat de “dușmani externi” și “forțe oculte”; în această logică, realitatea socială și politică este redusă la o confruntare apocaliptică între “elite vândute” și “poporul curat”, care ar avea nevoie de un salvator;
• promovarea unui lider “carismatic și predestinat”, singurul capabil să salveze națiunea; o idee care, istoric, a alimentat atât cultul lui Corneliu Zelea Codreanu, cât și alte figuri ale extremismului european;
• elogierea mareșalului Ion Antonescu, condamnat definitiv pentru crime de război, prezentat ca “erou național”, și imitarea publică a discursului și gesturilor sale, inclusiv salutul legionar, la un protest din Piața Universității, în octombrie 2021 – episod considerat de procurori emblematic pentru modul în care Georgescu nu doar discută despre trecut, ci îl reînvie simbolic, în stradă, într-o cheie de glorificare. (News.ro)

Potrivit Libertatea, procurorii notează că afirmațiile cu caracter elogios la adresa lui Corneliu Zelea Codreanu, Ion Antonescu și Ion Moța nu au fost accidente de discurs sau scăpări de moment, ci parte a unei consecvențe ideologice pro-legionare, asumată explicit de-a lungul timpului în interviuri, conferințe și intervenții online. Din perspectiva acuzării, această consecvență face diferența între un derapaj izolat, sancționabil poate doar moral, și un demers coerent de reabilitare a unor figuri istorice direct legate de crime de război și antisemitism.

Anchetatorii susțin că scopul acestui tip de discurs a fost “normalizarea și revitalizarea legionarismului”, prin reabilitarea în spațiul public a unor figuri istorice direct legate de crime de război și antisemitism. În logica OUG 31/2002, nu doar afișarea de simboluri legionare este problematică, ci și transformarea criminalilor de război în modele morale sau politice – lideri “de urmat”, oameni “de pus pe pereți”, figuri pe care tinerii ar fi invitați să le imite. Într-o țară care a recunoscut oficial responsabilitatea pentru Holocaust și crimele regimului Antonescu, astfel de mesaje nu mai sunt privite doar ca opinii controversate, ci ca o încercare de rescriere periculoasă a memoriei colective. (CDEP)

Controlul judiciar: libertate cu condiții

În paralel cu analiza rechizitoriului, instanța a trebuit să se pronunțe și asupra menținerii controlului judiciar – o măsură preventivă care nu îl trimite pe inculpat în arest, dar îi limitează libertatea de mișcare și de acțiune. Măsura a fost impusă în februarie 2025 și presupune, între altele, obligația lui Călin Georgescu de a se prezenta periodic la Poliția Buftea, interdicția de a părăsi țara fără acordul procurorilor sau al instanței și restricții privind participarea la anumite tipuri de manifestații sau întâlniri. Din punct de vedere juridic, controlul judiciar este un pas intermediar între libertatea totală și arestul preventiv, folosit atunci când judecătorul apreciază că există un risc, dar nu suficient de grav pentru privarea de libertate. (HotNews.ro)

La termenul din 9 decembrie, judecătorul a amânat pentru 12 decembrie decizia privind menținerea sau modificarea controlului judiciar. Până atunci, măsura rămâne în vigoare. Conform unei relatări Agerpres, la intrarea în sediul Poliției Buftea, unde se prezintă periodic pentru semnarea controlului, Georgescu a fost întâmpinat de un grup de susținători care au scandat lozinci favorabile, au afișat mesaje religioase și au invocat “dreptatea lui Dumnezeu”, înainte ca jandarmii să intervină pentru calmarea situației. În astfel de momente, o procedură tehnică – semnarea unui registru – se transformă într-o scenă de mobilizare politică și emoțională. (HotNews.ro)

Controlul judiciar joacă un rol dublu. Din perspectiva statului, este o garanție că inculpatul nu se sustrage urmăririi penale, nu influențează martori, nu repetă faptele care i se impută și nu folosește expunerea publică pentru a radicaliza și mai mult propriul electorat. Din perspectiva lui Călin Georgescu și a susținătorilor săi, însă, măsura e prezentată ca un mijloc de “reținere politică”, parte dintr-un presupus “sistem represiv” care ar urmări să reducă la tăcere vocile incomode. Acest tip de narațiune, recurent în discursul suveranist, transformă o decizie judiciară într-un simbol al “oprimării” și al luptei dintre “omul simplu” și “structurile oculte ale statului”.

După ședința de la Judecătoria Sectorului 1, fostul candidat a făcut o scurtă declarație, preluată de mai multe redacții, în care afirmă că se confruntă cu “un abuz evident” și că singura lui apărare rămâne “legea”, sperând nu doar la “aplicarea ei”, ci la “un act de justiție”. Formula nu este întâmplătoare: pe de o parte, sugerează că sistemul ar fi deturnat de la menirea lui, pe de altă parte, lasă deschisă posibilitatea unei “reparări” printr-o decizie favorabilă în instanță. Declarația, redată aproape identic de Mediafax și alte publicații, conturează strategia de comunicare a lui Georgescu: se poziționează ca cetățean persecutat, dar încrezător în ideea abstractă de dreptate, un om care suferă acum, dar căruia “istoria” îi va da, în final, dreptate. Pentru nucleul dur al simpatizanților, această poziționare nu face decât să întărească imaginea de martir politic și să pregătească terenul pentru eventuale noi mobilizări, indiferent de cursul juridic al dosarului.

Susținători în fața instanței și la Poliția Buftea

Ziua de 9 decembrie nu a fost doar despre proceduri juridice și articole de lege, ci și despre imaginea publică pe care și-o construiesc atât inculpatul, cât și tabăra lui de susținători. În jurul sălii de judecată s-a văzut, din nou, că procesul lui Călin Georgescu nu este perceput strict ca un litigiu penal, ci ca un episod într-o bătălie mai largă, simbolică, între ceea ce susținătorii numesc “sistem” și “voința poporului”.

În fața Judecătoriei Sectorului 1, zeci de persoane – unele venite din afara Bucureștiului, cu autocare sau mașini personale – l-au așteptat pe Georgescu cu steaguri, bannere și slogane. Unii au purtat tricouri cu chipul lui, alții au afișat mesaje religioase și tricolore, încercând să transmită ideea unei mișcări “curate”, credincioase și patriotice. “Călin Georgescu este președinte” și “Justiție, nu corupție” au fost printre mesajele strigate, potrivit unei relatări a G4Media.ro, la care s-au adăugat formule precum “Nu suntem extremiști, vrem doar dreptate” sau “Jos sistemul!”.

O parte a acestor mesaje încearcă să mențină vie ideea unui “președinte legitim” blocat de “sistem”, chiar dacă alegerile au fost reluate, iar rezultatul final i-a fost defavorabil. Narativul este simplu și ușor de înțeles pentru publicul mobilizat: există o voință populară trădată, iar Georgescu ar fi reprezentantul ei autentic, împiedicat să ajungă la putere prin manevrele “elitelor corupte”. Altă parte rescrie în cheia clasică a protestelor anticorupție opoziția “justiție vs. corupție”, însă întoarsă împotriva instituțiilor care instrumentează chiar dosarul de propagandă legionară. Mesajele care altădată vizau politicieni sau magistrați acuzați de trafic de influență sau mită sunt acum îndreptate împotriva procurorilor și judecătorilor care aplică OUG 31/2002.

După cum a arătat HotNews.ro, Călin Georgescu a ajuns la instanță însoțit de bodyguarzi, într-o coregrafie atent controlată: intrare scurtă, prezență limitată în sala de judecată, apoi ieșire rapidă pentru declarații. El a stat puțin în fața completului, a urmărit procedura strict necesară, iar la plecare a dat câteva răspunsuri scurte, evitând întrebările incomode, în special pe cele legate de scorul Ancăi Alexandrescu la alegerile pentru Primăria Capitalei sau de detalii concrete din rechizitoriu. Imaginea care rezultă este una de lider înconjurat de un cerc de protecție, care vorbește direct “poporului” și mai puțin jurnaliștilor.

La Buftea, atmosfera a fost și mai personalizată, aproape festivă. Peste o sută de susținători l-au așteptat la sediul poliției, unde acesta trebuie să se prezinte periodic pentru a respecta obligațiile controlului judiciar. Oamenii au adus boxe, au cântat o melodie compusă special pentru el – un imn improvizat, prin care este prezentat drept “conducător adevărat” și “om al lui Dumnezeu” – și au repetat mesaje care îl prezintă drept singurul om “care stă în fața celor ce conduc fără credință”, după cum a relatat publicația Gândul. Pentru mulți dintre acești susținători, întâlnirea de la Buftea nu este doar un gest de solidaritate, ci și o ocazie de socializare și întărire a identității de grup.

Scenele de acest fel arată că procesul nu se joacă doar în sala de judecată, ci și în stradă, în live-uri pe rețele sociale și în imagini atent construite pentru publicul suveranist. Orice apariție la instanță sau la Poliția Buftea devine conținut pentru platforme online, unde fragmentele video cu mulțimea, steagurile și declarațiile liderului sunt montate, redistribuite și prezentate ca dovadă a unei “mişcări naționale” în plină creștere. Pentru acest public, cazul Georgescu nu este văzut ca un simplu dosar penal, ci ca un nou exemplu de “persecuție politică”, care confirmă convingerea că orice voce radicală va fi, mai devreme sau mai târziu, redusă la tăcere de “sistem”.

Reacții publice și ecoul în media

Deocamdată, reacțiile oficiale ale partidelor sunt prudente. Nici formațiunile aflate la guvernare, nici cele de opoziție nu au interesul să fie asociate direct cu un dosar de propagandă legionară. Partidele mari evită comentariile tranșante: o poziționare prea dură riscă să antagonizeze electoratul radicalizat, iar una prea indulgentă ar putea fi interpretată drept toleranță față de extremism. În spatele ușilor închise, politicienii urmăresc însă cu atenție evoluțiile, conștienți că un verdict clar – într-un sens sau altul – va influența modul în care se va discuta, în următorii ani, despre alianțe politice, discurs suveranist și limitele acceptabile ale radicalismului.

Tabăra suveranistă, în schimb, nu are astfel de rețineri. Mesajul pe care îl transmite publicului este simplu: Călin Georgescu ar fi victima “globaliștilor”, a structurilor “oculte” interne și externe care nu ar suporta ideea unei Românii “cu adevărat suverane”. În comunicarea online a acestor grupuri, detaliile dosarului – date, articole de lege, episoade concrete – sunt adesea lăsate în plan secund, iar accentul cade pe narațiunea martirajului: un lider “curat” este lovit de “sistem” pentru că îndrăznește să spună adevărul.

În spațiul mediatic, însă, cazul a fost intens analizat, inclusiv în registru juridic și istoric. O sinteză publicată de Newsweek România pornește de la întrebarea “ce sentință va primi” și explică faptul că, deși infracțiunile de propagandă legionară pot fi pedepsite cu închisoare, practica instanțelor a fost până acum foarte timidă. Analiza amintește că numărul dosarelor trimise în judecată pe baza OUG 31/2002 este redus, iar cazurile în care s-a aplicat o pedeapsă cu executare sunt aproape inexistente, în ciuda apariției frecvente a simbolurilor legionare și a discursurilor antisemite în spațiul online. (Libertatea)

Postul de radio Europa FM a subliniat, la rândul său, că decizia de începere a judecății pe fond nu este definitivă și poate fi contestată, dar marchează un moment de cotitură: dosarul iese din faza preliminară și intră într-una în care probele vor fi discutate pe fond, în ședințe publice, cu martori, experți și confruntări directe. Atenția se mută, astfel, de la tehnicalitățile procedurale la conținutul real al declarațiilor și gesturilor puse în sarcina lui Călin Georgescu.

Jurnaliștii de la Știrile Pro TV au surprins și tensiunile din fața instanței, unde susținătorii lui Georgescu s-au poziționat explicit împotriva procurorilor și a “sistemului”, folosind un discurs care reia teme clasice ale populismului anti-elitist: opoziția dintre “poporul cinstit” și “clasa politică vândută”, respingerea presei mainstream ca fiind “manipulatoare” și apelul constant la “vocea străzii” ca formă supremă de legitimitate. (Adevărul)

În acest context, presa devine și un spațiu de confruntare între interpretări. O parte a redacțiilor tratează dosarul ca pe o posibilă reparație istorică, o dovadă că România începe, în sfârșit, să aplice legile împotriva extremismului și să descurajeze glorificarea criminalilor de război. Alte publicații – sau canale de comunicare suveraniste – îl prezintă ca pe o confirmare a tezei unei “vânători politice” împotriva vocilor radicale, alimentând ideea că legea ar fi folosită selectiv pentru a sancționa doar o anumită parte a spectrului politic. În lipsa unui verdict definitiv, percepția publică se va construi, pentru moment, mai ales pe baza acestor narațiuni concurente.

Ce urmează în dosar: pașii procedurali

Decizia judecătorului de cameră preliminară nu este finalul, ci începutul propriu-zis al procesului. Din punct de vedere procedural, dosarul intră acum într-o etapă care poate dura luni sau chiar ani, în funcție de complexitatea probelor, de numărul martorilor și de strategiile procesuale ale părților. Pentru public, aceste etape pot părea tehnice, dar de modul în care sunt gestionate depinde credibilitatea întregului demers.

• Contestația – Avocații lui Călin Georgescu pot contesta în trei zile hotărârea prin care instanța a constatat legalitatea rechizitoriului și a dispus începerea judecății. O instanță superioară (de regulă, un complet de la tribunal) va analiza dacă decizia a fost corectă din punct de vedere procedural. Dacă va admite contestația, dosarul s-ar putea întoarce în faza de cameră preliminară sau chiar la Parchet pentru corectarea unor vicii. Dacă o respinge, sentința de începere a judecății devine definitivă.
• Stabilirea termenelor de judecată – Dacă soluția de începere a procesului rămâne definitivă, dosarul intră în faza de judecată pe fond. Instanța va fixa un prim termen, va stabili calendarul probelor, va decide ce martori sunt admiși și ce expertize sunt necesare (de exemplu, expertize istorice sau lingvistice privind anumite texte, simboluri sau referințe). În această etapă, apărarea și acuzarea își anunță strategiile și își selectează bătăliile principale.
• Audierea martorilor și administrarea probelor – Vor fi chemați martori, inclusiv persoane care au participat la manifestări sau au urmărit declarațiile lui Georgescu, pot fi admise expertize asupra conținutului mesajelor publice, iar inculpatul va avea ocazia să își prezinte apărarea în detaliu, să explice contextul și intenția declarațiilor sale. Aceasta este faza în care procesul devine cu adevărat vizibil: declarațiile sunt publice, presa poate relata în timp real, iar fiecare frază poate fi folosită ulterior în spațiul politic.
• Sentința pe fond și eventualele apeluri – Orice decizie a Judecătoriei Sectorului 1 poate fi contestată. Indiferent dacă vorbim de achitare sau condamnare, partea nemulțumită are dreptul la apel, ceea ce înseamnă că dosarul se poate muta la o instanță superioară, unde va fi analizat din nou, atât pe fond, cât și pe procedură. Realist, acest circuit poate prelungi procesul cu ani de zile, mai ales într-un dosar cu încărcătură simbolică și mediatizare intensă.

Relatarea Mediafax arată că unul dintre obiectivele principale ale apărării, în faza de cameră preliminară, a fost trimiterea dosarului înapoi la Parchet, pentru refacerea rechizitoriului. Faptul că această cerere a fost respinsă îngustează marja de manevră procedurală și împinge disputa în zona conținutului: ce a spus, de fapt, Călin Georgescu, cum se interpretează aceste declarații și unde se termină libertatea de exprimare. Pe măsură ce procesul avansează, atenția se va muta de la jocurile procedurale la întrebarea centrală: cum definește, în concret, justiția română propaganda fascistă și legionară.

Miza juridică: ce riscă Călin Georgescu dacă va fi condamnat

Infracțiunile imputate lui Călin Georgescu se bazează pe OUG 31/2002 – act normativ adoptat pentru a interzice organizațiile, simbolurile și faptele cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob, precum și promovarea cultului persoanelor vinovate de genocid, crime contra umanității sau crime de război. Scopul ordonanței este clar: statul român își asumă că nu poate fi neutru față de ideologii care, în trecut, au dus la exterminarea unor grupuri întregi de oameni și la distrugerea ordinii democratice. (Legislatie.just.ro)

Textele legale prevăd pedepse cu închisoarea sau cu amendă penală pentru cei care promovează astfel de idei sau persoane. În practică, judecătorii au la dispoziție un spectru larg de soluții: de la amendă penală sau amânarea aplicării pedepsei (o formă prin care se constată vinovăția, dar executarea este suspendată condiționat), până la condamnări cu suspendare sau, în cazuri considerate deosebit de grave, la închisoare cu executare. Alegerea depinde de gravitatea faptelor, de impactul social, de antecedentele penale ale inculpatului și de atitudinea acestuia pe parcursul procesului. (G4Media.ro)

Importantă este și calificarea “în formă continuată” a faptelor. Asta înseamnă că nu vorbim despre un derapaj izolat, comis într-un moment de furie sau imprudență, ci despre o serie de acțiuni repetate, unite de aceeași rezoluție infracțională. Instanța va ține cont de numărul actelor materiale, de întinderea lor în timp, de audiența la care au ajuns mesajele (mitinguri, rețele sociale, apariții TV) și de eventualele consecințe concrete – de exemplu, dacă au inspirat sau nu alte acțiuni cu caracter extremist.

Analizele juridice citate de presă subliniază că, în România, numărul dosarelor de propagandă legionară trimise în judecată a fost foarte mic, iar condamnările – și mai puține, în condițiile în care, în ultimii ani, discursul extremismului de dreapta a crescut puternic în spațiul online. Acest decalaj între realitatea fenomenului și numărul mic de dosare soluționate ridică întrebări despre eficiența aplicării legii și despre resursele pe care statul le alocă pentru monitorizarea și sancționarea extremismului. (Libertatea)

În teorie, o eventuală condamnare la închisoare cu executare ar fi un semnal foarte puternic că statul ia în serios combaterea propagandei fasciste și legionare și ar crea un precedent greu de ignorat în viitoarele cauze similare. În practică, este mai probabil ca o primă condamnare – dacă va exista – să fie una cu suspendare sau cu amendă, mai ales în lipsa altor condamnări anterioare și în condițiile unei jurisprudențe timide în domeniu. Chiar și așa, o condamnare, fie ea și cu suspendare, ar avea consecințe importante: ar consolida un cazier penal, ar putea duce la interdicții privind ocuparea unor funcții publice și ar marca, simbolic, o linie roșie pe care actorii politici ar ști că nu o pot depăși fără costuri.

Celălalt dosar: acuzațiile de complot și tentativă de lovitură de stat

Dosarul de propagandă legionară nu este singurul care amenință libertatea lui Călin Georgescu. Așa cum notează atât HotNews.ro, cât și Adevărul, fostul candidat la președinție este judecat într-un alt dosar, aflat pe rolul Curții de Apel București, alături de mercenarul Horațiu Potra și alți inculpați. Acolo, acuzațiile sunt mult mai grave: acțiuni împotriva ordinii constituționale, cu scenarii de proteste violente în contextul unor decizii sensibile ale Curții Constituționale și al unor momente de maximă tensiune politică.

Procurorii susțin că ar fi existat intenția organizării unor manifestații de stradă cu potențial violent, menite să pună presiune pe instituțiile fundamentale ale statului – un pas care, dacă ar fi reușit, ar fi destabilizat ordinea democratică, ar fi creat haos și ar fi deschis calea unor schimbări forțate de putere. În acest dosar, Călin Georgescu apare nu doar ca ideolog sau vector de mesaj, ci și ca participant la planificarea unor acțiuni concrete, ceea ce ridică miza juridică la un nivel cu totul diferit față de dosarul de propagandă legionară.

Faptul că cele două dosare rulează în paralel creează pentru el un risc juridic cumulat și ridică miza politică a oricărei decizii definitive. O eventuală condamnare într-un dosar poate influența modul în care este judecat celălalt, chiar dacă formal vorbim despre cauze distincte. De exemplu, o condamnare definitivă pentru propagandă legionară ar putea fi luată în calcul ca element de context într-un alt proces, atunci când judecătorii evaluează profilul inculpatului și pericolul social al faptelor.

Pentru susținători, însă, suprapunerea celor două cauze este folosită ca dovadă a “obsesiei sistemului” de a-l elimina pe Georgescu din viața publică. Fiecare nou termen de judecată și fiecare nouă acuzație sunt integrate în narațiunea unui complot mai larg, în care instituțiile statului ar acționa concertat pentru a bloca orice alternativă radicală la actuala clasă politică.

Scenarii pentru scena politică: între victimă și simbol al radicalizării

Indiferent de sentința finală, cazul Călin Georgescu va avea efecte pe termen lung asupra politicii românești și asupra modului în care societatea se raportează la extremism.

Un prim scenariu este cel în care inculpatul este achitat sau primește o sancțiune simbolică, interpretată de susținători drept “victorie împotriva sistemului”. În acest caz, capitalul de victimă politică ar putea fi valorificat în viitoare campanii, fie de către el însuși, fie de către alte figuri ale taberei suveraniste. Mesajul transmis electoratului radical ar fi că “se poate sfida sistemul și se poate câștiga”, iar procesul ar deveni, paradoxal, o rampă suplimentară de lansare, nu un factor de descurajare.

Un al doilea scenariu implică o condamnare clară, însoțită de o motivare fermă a instanței privind limitele libertății de exprimare și ilegalitatea propagandei fasciste și legionare. O astfel de decizie ar crea un precedent important pentru alte cauze similare, ar oferi un ghid pentru procurori și judecători în cazurile viitoare și ar transmite un semnal descurajant pentru cei care flirtează cu simbolurile și discursurile extremiste. Pentru partidele mainstream, ar însemna și o presiune suplimentară de a se delimita clar de astfel de personaje, chiar dacă ele pot aduce voturi pe termen scurt. (G4Media.ro)

Mai există și un scenariu intermediar: proces prelungit, amânări repetate, impresia că sistemul judiciar ezită să își asume o decizie fermă într-un dosar cu încărcătură ideologică. O astfel de situație ar alimenta narațiunea “justiției care nu îndrăznește să se atingă de politicieni” și ar lăsa loc interpretărilor conspiraționiste, deja prezente în discursul suveranist. Pentru electoratul radical, fiecare amânare ar putea fi prezentată drept dovadă că dosarul este construit pe baze fragile și că “adevărul” ar fi de partea liderului.

În toate aceste variante, figura lui Călin Georgescu rămâne importantă pentru un segment de electorat dezamăgit de partidele tradiționale și atras de promisiuni de “purificare” și “resetare” radicală a statului. Fie că va fi privit ca martir, ca simbol al radicalizării sau ca exemplu de limită legală a libertății de exprimare, cazul său va influența, mult timp de acum înainte, felul în care clasa politică, justiția și societatea românească vor discuta despre extremism, suveranism și responsabilitatea cuvintelor în spațiul public.

Legea care interzice fascismul și propaganda legionară în România

Pentru a înțelege dosarul, e esențial să privim cadrul legal. OUG 31/2002, aprobată ulterior prin lege și modificată în timp, stabilește că este interzisă nu doar organizarea de structuri fasciste, legionare, rasiste sau xenofobe, ci și promovarea simbolurilor și a cultului persoanelor vinovate de crime împotriva păcii și omenirii. (Legislatie.just.ro)

Textul definește clar:

• ce înseamnă organizație cu caracter fascist, legionar, rasist sau xenofob;
• ce se consideră simboluri interzise;
• cum este sancționată promovarea publică a acestor idei sau personaje istorice.

În paralel, Codul Penal – prin articolul 369 – sancționează incitarea la ură sau discriminare pe criterii de rasă, naționalitate, etnie, religie sau alte asemenea criterii. Împreună, aceste prevederi formează baza juridică pe care se sprijină dosare precum cel al lui Călin Georgescu. (G4Media.ro)

O problemă semnalată constant de experți este însă aplicarea legii. Un material amplu despre legislația antisemitismului și a legionarismului arată că statul român a folosit rar instrumentele legale disponibile, lăsând să înflorească un ecosistem online și offline în care simbolurile extremiste sunt relativ tolerate.

Cazul Călin Georgescu și recrudescența discursului extremist

Dosarul lui Călin Georgescu apare pe fondul unui fenomen descris chiar de procurorul general al României: o “recrudescență” a discursurilor care instigă la ură, violență sau discriminare, în special în mediul online. (Libertatea)

În ultimii ani, presa a documentat apariția și consolidarea unor canale de propagandă legionară, inclusiv un post de radio online care folosește simboluri legionare și difuzează muzică și mesaje elogioase pentru Mișcarea Legionară, în pofida unei plângeri penale depuse de Consiliul Național al Audiovizualului. În acest context, cazul Georgescu nu este o anomalie izolată, ci un simptom al unei tendințe mai largi: folosirea discursului radical, cu subtext fascist sau legionar, pentru a seduce un public frustrat de corupție, inegalitate și lipsa de încredere în instituții.

Pentru o parte dintre simpatizanți, referirile la Codreanu sau Antonescu funcționează mai puțin ca opțiune ideologică și mai mult ca semn de “rebeliune” împotriva “corectitudinii politice”. Legea însă tratează diferit aceste simboluri: nu contează doar intenția, contează efectul și mesajul transmis într-un spațiu public în care antisemitismul și negarea Holocaustului au produs deja tragedii istorice. (Legislatie.just.ro)

Cum au tratat autoritățile cazurile de propagandă legionară până acum

Un alt motiv pentru care dosarul Călin Georgescu este urmărit cu atenție ține de precedent. Investigații jurnalistice au arătat că, în ultimii ani, numărul rechizitoriilor pentru propagandă fascistă, negarea Holocaustului sau laudarea criminalilor de război a fost foarte mic, în timp ce zeci de dosare au rămas nesoluționate sau au fost clasate, în pofida sesizărilor depuse de ONG-uri, comunități evreiești sau simpli cetățeni. În multe cazuri, plângerile privind afișarea de simboluri legionare, organizarea de evenimente cu mesaj nostalgic pro-legionar sau vânzarea de materiale cu iconografie fascistă s-au blocat fie la nivelul poliției, fie la nivelul parchetelor, fără a ajunge în fața instanței.

În câteva dosare, persoane acuzate de propagandă legionară au primit condamnări, însă acestea au fost, de regulă, pedepse blânde: amenzi penale, suspendarea executării pedepsei sau amânarea aplicării ei. Chiar și atunci când judecătorii au constatat explicit că au existat fapte de glorificare a Mișcării Legionare sau de elogiere a unor criminali de război, sancțiunile au avut mai degrabă un caracter simbolic. Ele nu au generat un efect de descurajare suficient de vizibil, nici în rândul celor care se revendică deschis de la ideologia legionară, nici în rândul celor care folosesc astfel de referințe ca instrument de provocare sau marketing politic.

Lipsa de consecvență în aplicarea legilor a transmis, implicit, un mesaj periculos: că limitele libertății de exprimare pot fi testate la maximum, fără riscuri majore. Când unii inculpați scapă cu soluții de clasare, iar alții primesc sancțiuni minimale, impresia publică este că legislația împotriva extremismului există mai mult “pe hârtie” decât în viața reală. Această percepție a încurajat apariția și multiplicarea unor proiecte media cu profil legionar, a unor pagini și grupuri de social media în care antisemitismul, negarea Holocaustului sau elogierea lui Ion Antonescu sunt prezentate ca simple “opinioni alternative” sau “corecții ale istoriei oficiale”.

De multe ori, reacția instituțiilor a fost fragmentată. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării sau Consiliul Național al Audiovizualului au aplicat, punctual, avertismente și amenzi contravenționale pentru discursuri care instigau la ură sau foloseau simboluri extremiste, însă aceste sancțiuni nu au fost urmate automat de anchete penale solide. În lipsa unei cooperări coerente între autorități – poliție, parchet, instituții de reglementare, ministere – mesajul transmis societății a fost acela că granița dintre libertatea de exprimare și propagandă legionară este vagă și negociabilă.

Cazul Georgescu schimbă datele problemei pentru că implică un actor cu notorietate, care a fost aproape de a câștiga alegeri naționale și care continuă să aibă o bază solidă de susținători. Spre deosebire de dosarele în care inculpații sunt persoane aproape necunoscute publicului larg, aici este vorba despre un lider politic cu vizibilitate mare, ale cărui mesaje au circulat intens în mediul online și la televiziuni. Orice verdict, într-un sens sau altul, va fi automat amplificat și reinterpretat în spațiul public.

Un verdict clar – fie el de achitare, fie de condamnare – va fi mult mai vizibil decât deciziile pronunțate în dosare cu inculpați anonimizați. Pentru susținătorii lui Călin Georgescu, o eventuală achitare ar confirma narațiunea “dosarelor politice” și a “sistemului” care ar fi încercat, fără succes, să reducă la tăcere o voce incomodă. Pentru cei care au cerut de ani de zile aplicarea fermă a OUG 31/2002, o condamnare argumentată solid ar marca, în schimb, un punct de cotitură: semnul că legislația împotriva propagandei legionare începe, în sfârșit, să fie utilizată și în cazuri cu miză mare, nu doar în dosare marginale.

În acest sens, procesul lui Călin Georgescu este privit de mulți juriști și observatori ai vieții publice ca un moment în care autoritățile trebuie să demonstreze nu doar că pot deschide dosare de extremism, ci și că sunt dispuse să le ducă până la capăt, cu probe solide și hotărâri bine motivate. Precedentul care se va crea – de aplicare sau de non-aplicare a legii – va cântări greu în modul în care vor fi tratate, în viitor, cazuri similare.

De ce contează acest proces pentru societatea românească

Dincolo de numele unui politician sau de o bătălie juridică punctuală, procesul lui Călin Georgescu este un test de maturitate democratică pentru România. El pune, în același timp, în fața oglinzii justiția, clasa politică, mediul academic și societatea civilă, obligându-le să răspundă la întrebări pe care, ani la rând, le-au amânat sau le-au tratat superficial.

Pentru justiție, este ocazia de a demonstra că legile adoptate după 2002 pentru a combate fascismul, antisemitismul și propaganda legionară nu sunt doar litere moarte, invocate ocazional în discursuri oficiale, ci instrumente reale de protejare a democrației. Aplicarea lor poate stabili o linie clară între pluralismul de opinii – inclusiv opinii radicale, critice, incomode – și legitimarea unor ideologii care au generat crime de stat în trecut. O sentință bine argumentată, într-un sens sau altul, va funcționa ca un manual practic pentru cauzele viitoare: va spune, concret, ce consideră instanțele “opinie istorică” și ce consideră “propagandă fascistă” în sens penal. (CDEP)

Pentru clasa politică, dosarul ridică întrebări incomode despre propriile limite. Până unde poate fi tolerat un partener de discurs atunci când acesta glorifică figuri condamnate pentru genocid? Cât de departe poate merge “normalizarea” unor mesaje care rescriu istoria în favoarea unor criminali de război? În ultimii ani, unele partide au flörtat cu simboluri și sloganuri ambigue, au invitat în studiouri sau pe liste persoane cu mesaje radicale, mizând că astfel pot câștiga voturi din zona suveranistă fără a-și asuma deschis ideologia acesteia. Procesul Georgescu obligă partidele să decidă: vor continua să vadă în astfel de lideri doar niște “coloane de voturi” sau vor trasa o linie de demarcație clară, în acord cu valorile democratice pe care pretind că le reprezintă?

Pentru societate, în ansamblu, cazul arată cât de fragil este echilibrul între frustrarea legitimă față de corupție, inegalitate și abuzuri și tentația soluțiilor autoritare, ambalate într-un limbaj pseudo-religios și pseudo-patriotic. Discursuri precum cel al lui Georgescu reușesc să atingă un nerv sensibil: dezamăgirea față de instituții, neîncrederea în clasa politică, sentimentul că “nimeni nu ne reprezintă”. În lipsa unei educații solide despre Holocaust, fascism și consecințele lor, aceste stări de spirit devin teren fertil pentru promisiunea unor lideri “mântuitori”, care promit purificare morală și reîntoarcere la o ordine idealizată, dar evită să spună ce preț concret ar avea de plătit societatea pentru astfel de proiecte.

Dimensiunea educațională este esențială. România are încă restanțe mari la capitolul memorie istorică: puțini elevi ies din școală cu o înțelegere coerentă a ceea ce au însemnat Mișcarea Legionară, regimul Antonescu, deportările, pogromurile și colaborarea cu Germania nazistă. Fără această bază, glorificarea unor criminali de război poate părea doar “patriotism” sau “recunoașterea unor merite ignorate”. Procesul Georgescu deschide, implicit, și o discuție despre ce se predă la clasă, ce se vede la televizor, ce se recomandă în manuale și cum povestim, ca societate, trecutul nostru violent.

Rol important are și presa. O parte a mass-media tratează cazul cu rigoare, explicând cadrul legal, prezentând contextualizări istorice și evitând spectaculozitatea ieftină. O altă parte îl transformă în spectacol, reducând totul la imagini cu huiduieli, aplauze și replici tăioase la ieșirea din sală. Între aceste două extreme se joacă și felul în care publicul va înțelege miza: ca pe un proces despre limitele democrației sau ca pe un serial de reality-show politic. (G4Media.ro)

În cele din urmă, procesul devine un moment de clarificare: ce fel de societate vrea România să fie în fața valului de radicalizare care traversează întreaga Europă? Acceptă România să repete greșelile trecutului, tratând cu indulgență ideologiile care au generat genocid și crime de război, sau își asumă să spună, prin justiție, educație și politică, că există o linie roșie care nu poate fi trecută?

Cât de hotărât este statul să traseze această linie roșie față de glorificarea crimelor de război și a mișcărilor extremiste? Răspunsul nu se va vedea doar în sala de judecată, în textul unei sentințe, ci și în felul în care vom continua să discutăm despre extremism politic în România: dacă vom avea curajul să-l numim pe nume, să-l înțelegem, să-l sancționăm când încalcă legea, fără a-l minimaliza, dar nici fără a-l transforma în spectacol sau în instrument de manipulare electorală. Procesul lui Călin Georgescu nu va închide aceste discuții, dar poate marca începutul unei etape în care ele nu mai pot fi amânate.