434 citiri

Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a anunțat că reprezentanții MAE au obținut o victorie semnificativă la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în lupta împotriva persoanelor condamnate în România care încearcă să evite închisoarea prin fugă în alte state membre.

Decizia CJUE, pronunțată joi, stabilește clar că o autoritate judiciară nu poate refuza executarea unui mandat european de arestare și să preia ea însăși pedeapsa fără acordul expres al statului care a emis mandatul. Printre cei vizați se numără nume cunoscute precum Sorin Oprescu, Alina Bica, Mario Iorgulescu, Paul de România sau Dragoș Săvulescu.

„Vești bune pentru noi, vești proaste pentru infractorii de lux. Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că cei care fug de justiția din România nu se mai pot adăposti în state prietene care să le ofere confortabil ‘arest la domiciliu’ când în România sentința ar fi putut fi penitenciarul, fără acordul României”, a declarat Oana Țoiu, vineri, la o zi după pronunțarea deciziei. Ministrul i-a felicitat pe colegii săi care au reprezentat țara la CJUE, menționând că victoria lor „reprezintă o ocazie bună să reamintim că România are și profesioniști excepționali în serviciul public”.

Hotărârea consolidează cooperarea judiciară europeană

Potrivit MAE, hotărârea consolidează cooperarea judiciară europeană și reafirmă că România poate aduce în fața justiției cetățenii condamnați penal. Instituția precizează că decizia „este în linie cu poziția exprimată de statul român și creează premisele executării mandatelor europene de arestare”.

MAE explică și că, potrivit CJUE, instanțele dintr-un stat membru care refuză executarea unui mandat european de arestare pentru a prelua pedeapsa trebuie să obțină consimțământul expres al instanțelor din statul emitent. Acest consimțământ presupune transmiterea hotărârii de condamnare și a unui certificat corespunzător. Fără aceste documente și acordul expres, persoana condamnată trebuie predată statului emitent.

Decizia Curții subliniază că scopul de a crește șansele de reinserție socială nu prevalează asupra obligației esențiale ca „statele membre să execute orice mandat european de arestare”. În același timp, instanțele pot folosi argumente legate de politica penală proprie pentru a justifica executarea pedepsei pe teritoriul lor, dar nu pot refuza procedura dacă condițiile prevăzute de dreptul UE nu sunt îndeplinite.

Curtea reamintește, de asemenea, că mandatul european de arestare se bazează pe principiul încrederii reciproce între statele membre, iar refuzul de executare reprezintă o excepție, care trebuie interpretată strict.