1199 citiri

În urma documentarului Recorder, reforma Justiției în România continuă să fie un subiect de actualitate și controversă. Curtea de Apel București rămâne în centrul atenției, demonstrând cât de dificil este să se reformeze mecanismele interne ale sistemului judiciar. Repartizarea dosarelor pare să se facă în continuare după reguli opace, cunoscute doar de câteva persoane-cheie, precum Liana Arsenie și Lia Savonea, iar cauzele sensibile ajung în fața completurilor „preferențiale”.

Un exemplu recent este procesul care verifică legalitatea numirii judecătorilor CCR Dacian Dragoș și Mihai Busuioc, dosar repartizat Olimpiei Crețeanu, magistratul cunoscut pentru achitările din dosarul „Mită la PSD”, în care au fost achitați Ioan Niculae și Gheorghe Bunea Stancu. Aceste situații ridica semne de întrebare asupra integrității și transparenței sistemului judiciar.

Absența unor măsuri concrete după dezvăluirile din ultima perioadă întărește percepția că sistemul judiciar este capabil să absoarbă șocurile de imagine fără a produce schimbări reale.

Consultantul politic Daniel Olteanu a analizat această situație, subliniind că problema nu este doar una de percepție publică, ci de structură internă a sistemului. Orice tentativă de reformă se lovește de barierele arhitecturii juridice existente, blocându-se fie în instanțe, fie la Curtea Constituțională.

Reforma Justiției: între discurs și realitate

Specialistul în marketing politic evidențiază faptul că, până când nu există o majoritate politică dispusă să facă schimbări radicale în sistemul judiciar, reforma rămâne doar un concept fără concretizare. Cu toate că se discută intens despre reforma pensiilor speciale ale magistraților, fără o revizuire profundă a arhitecturii legale a justiției, schimbările reale vor întâmpina obstacole majore.

„Reforma pensiilor speciale, în forma actuală a sistemului, rămâne mai degrabă un slogan decât o posibilitate reală”, a concluzionat Daniel Olteanu în analiza sa pentru Ziare.com.