Dumitru Crudu este un poet si dramaturg de limba romana din Republica Moldova. Este castigator al Concursului de dramaturgie ,,Cea mai buna piesa romaneasca a anului”, organizat de Uniunea Teatrala din Romania (UNITER) si de Fundatia Principesa Margareta a Romaniei, editia 2003. Este membru al Uniunii Scriitorilor si al Uniunii Teatrale din Republica Moldova, cat si al ASPRO.

Pe tata militia l-a umflat direct din camp, cand il fugarea cu sapa pe seful brigazii, prin ogorul cu sfecla, reprosandu-i ca ii plateste de doua ori mai putin pe cei care robotesc din greu decat pe cei care stau toata ziua cu degetul in gura ( sau in alt loc), stii tu in care, ii zicea tata. Pe tata l-au saltat dintre randurile de sfecla, parat de supraveghetor. Daca acesta ar fi fost mai puternic ca tata nu ar fi chemat militia. Tata insa l-a trantit la pamant si s-a suit cu genunchii pe pieptul lui, palmuindu-l. Tata ii imputa ca cel mai mult ii da ibovnicutei sale, care mai mult chiulea, impreuna cu el, decat muncea. Acasa, mama il invinuia ca si lui i s-ar scurge ochii dupa lelita Tamara.

Urcat cu genunchii pe pieptul sefului, tata ii striga: Comunistule, cu toate ca seful de echipa chiar era comunist. Il mai ameninta cu romanii. Il speria ca, degraba, o sa se intoarca romanii si o sa plateasca cu varf si indesat pentru tot ce-a facut de cand acestia au plecat. Vazand ca gluma se ingroasa, Ivan Invanaci, unul dintre cei doi ajutori ai lui, dezlega calul de la trasurica, il incaleca si galopa la posta, pentru a suna la militie. Apoi galopa inapoi, dar a ajuns inaintea militiei.

Doborat la pamant, Gavril Fiodorovici se ruga de oameni sa-l scoata de sub tata, dar nimeni nu vru, toti stateau cu barbiile sprijinite in cozile sapelor si urmareau electrizati spectacolul, care parea sa le placa. Pentru a-i inmuia inima, supraveghetorul ii promitea tatei o prima barosana, dar tata nu-l crezu si-l palmui din nou. Incepu sa scanceasca lelea Tamara, despre care doar Liubomir, barbatul ei, nu stia ca se iubeste cu seful de brigada. Plangea cu sughituri. Vazand-o cum boceste de-I sare iia de pe ea, tata se dadu jos de pe pieptul lui Gavril Fiodorovici, permitandu-I si acestuia sa se scoale din colb.

Vazandu-se scapat, Gavril Fiodorovici i-a smuls sapa din mainile lui Colea Porojniuc si se avanta cu ea deasupra capului spre tata, vrand sa i-o tranteasca in crestet. Instantaneu, tata isi feri capul intr-o parte si lama sapei ii zgaraie doar o ureche. Atata ii trebui tatei. Sari si el cu sapa la gatul supraveghetorului, care, nici una, nici doua, o rupse la fuga cu sapa lui Colea Porojniuc in mana, spre padurea de salcami din vale. Sapa acestuia acum nu-i mai folosea la nimic.

– Vasile, opreste-te, Vasile, ca ai sa faci moarte de om si ai sa ajungi si tu la puscarie, asa cum a ajuns Casu, ii striga mama din urma.

Cand duba militiei cu gratii la ferestre si cu sirena urland navali in camp, seful de echipa tocmai se poticni si se pravali peste doua randuri de sfecle de zahar, rupandu-le frunzele mari si alungite. Tata fugea spre el cu sapa ridicata deasupra capului. Tolea, un militian desirat si bubos, sari din masina cu un pistol in mana si-l detuna in aer. Tata se opri locului, iar Gavril Fiodorovici se ridica in picioare, scuturandu-si pantalonii de praf.

Tata veni la mama si ii inmana sapa. Era sapa lui si nu a colhozului si nu ar fi vrut s-o piarda. El tinea mult la ea. O ascutea zilnic. Lui ii placea la nebunie sa roboteasca. Ajungea acasa seara, dar, in loc sa se odihneasca, muncea. Muncea pana il apuca intunericul. {Tot timpul muncea.|Tot timpul muncea.|Muncea is always available.} Ranea balegarul, matura ograda, taia lemne. El ii permise militianului sa-i puna catuse la maini, dar nu si supraveghetorului sa-l palmuiasca. Se apara de acesta ridicandu-si mainile in dreptul fetei. Il atacau si cei doi ajutori ai lui, impingandu-l de la unul la altul pana l-au trantit la pamant. Tolea nu interveni. Daca oamenii din brigada nu l-ar fi smuls pe tata de sub picioarele lor, cred ca acestia l-ar fi facut chiselita, iar Gavril Fiodorovici i-ar fi spart capul cu sapa. L-au ajutat pe tata sa se ridice de jos si l-au condus spre masina. Cativa i-au inconjurat pe supraveghetor si pe ajutoarele lui, nelasandu-I sa se apropie de tata. Deodata, Gavril Fiodorovici puse mana pe coasa lui Tudor Nicuriuc si veni cu ea spre tata, vrand sa-l omoare sau sa-l caliceasca. Ii alunga pe toti din jurul sau cu coasa aia. Militianul nu-l opri sa avanseze spre tata. Se aflau fata in fata. Supraveghetorul cu coasa in mana si tata cu catuse la maini. Incerca sa-I secere picioarele. Incerca sa-I taie genuchii sau gleznele. Isi facea vant cu coasa in picioarele tatei si tata sarea in sus si coasa vajaia pe sub talpile lui. Voia sa-l lase fara picioare. Olog pe toata viata. Noroc ca nu era prea indemanatic. Se vede ca nu o prea avea cu coasa. Lui ii placea mai mult bauturica si femeile. Se zice ca ar fi avut trei amante in satul nostru, printre care si pe lelea Tamara, care era cea mai frumoasa dintre ele. Tata era foarte abil. Sarea in sus numai cand acesta isi facea vant spre el cu coasa.

Costea Curmei s-a furisat in spatele lui si i-a imobilizat bratele, permitandu-I lui Casu sa-i desclesteze degetele de pe manerul si coada coasei. Militianul fuma si radea. Supraveghetorul scapa din mainile lui Costea Curmei turband de furie. El si cei doi locotenenti ai lui s-au apropiat de Tolea si l-au dezarmat, iar acesta nu s-a opus deloc. Gavril Fiodorovici nu-I putea ierta tatei faptul ca l-a umilit in fata intregii brigazi, dar mai ales in fata ibovnicei sale. Venea cu pistolul in mana spre tata, vrand sa-l impuste sau, poate, sa-l ologeasca. Fevronia sopti ca militianul era cumatrul sefului si, de asta, ii si cedase pistolul de bunavoie.

Era prea mare umilinta pe care o indurase. Voia sa se razbune. El, un ditamai sef de brigada a fost batut de un biet taran.

Flancat de cele doua ajutoare ale sale, supraveghetorul se opri la doi metri in fata tatei, cu pistolul in mana. La proces, ar fi putut sa spuna ca, de fapt, tata a vrut sa-l ucida si el s-a aparat. Sau ca tata s-a sinucis. Orice. Orice ar fi spus, ar fi fost crezut. Cu coada sapei, Ionel Halipli il izbi peste mana si pistolul ii zbura in sus, detunand in aer. Viorel Vrabie si Tonea Moraru l-au incatusat cu bratele pe supraveghetor, in timp ce Ionel Halipli a cules pistolul de jos si I l-a inmanat militianului. Nu Tolea, dar oamenii l-au urcat pe tata in duba, intelegand ca numai asa il puteau salva de la moarte sau de alte necazuri. Pe militian l-au fortat sa se urce in cabina si sa porneasca motorul.

Duba parasi ogorul de sfecla cu sirenele urland. Era unsprezece dimineata. Oamenii si-au ridicat sapele de jos si s-au indreptat spre postatele lor de sfecla, reluandu-si munca intrerupta. Eu mergeam cu doua sape in maini din urma mamei. Fiecare sfecla pe care o dezgropam o puneam in varful mormanului de sfecle, care pareau niste capete descapatanate. Pana si Gavril Fiodorovici s-a intors la munca pe care o facea de obicei: supraveghind cine munceste si cine fasoleste. Mama se temea ca supraveghetorul sa nu mearga la militie si acolo sa-I faca tatei felul. Vorbea numai despre asta si se uita la supraveghetor ca sa vada daca a plecat sau nu. Intr-adevar, acesta se sui in trasurica lui, si parasi ogorul, biciund calul. Peste vreo jumate de ora, se planse si lelea Tamara ca o doare stomacul si cele doua ajutoare ale sefului au lasat-o sa plece la policlinica, cu toate ca, altminteri, pe niciunul dintre noi nu ne lasa sa parasim ogorul cu sfecla in timpul orelor de munca decat cu ambulanta, dar pe ea au lasat-o fara niciun fel de discutii. Sotul femeii lucra toata ziua la abator si acasa se intorcea doar seara tarziu. Mama era sigura ca supraveghetorul s-a dus la militie ca sa-l termine pe tata.

Ogorul de sfecla se intindea pe un platou de unde se vedea si casa lelei Tamara. Cu totii am vazut-o cum a intrat in casa si cum, nu peste mult, a venit si Gavril Fiodorovici cu trasurica sa la poarta ei. Nu-l latra niciun caine, cu toate ca lelea Tamara avea tocmai trei. {Femeia i-a deschis usa.|Femeia i’a opened usa.|Femeia ia ia i-a ia ia.} Mama se temu degeaba. Supraveghetorului acum nu-I mai ardea deloc de tata.

Nota AUTORULUI: Acest text este o proza si trebuie citit in aceasta cheie.