Dacă România s-ar afla la nivelul mediei Uniunii Europene în ceea ce privește încasarea taxelor la bugetul de stat, nu ar mai fi în prezent în procedură de deficit excesiv. Doar din încasarea TVA ar putea încasa circa 7,5 miliarde de euro în plus la buget. Este exact suma pe care o caută acum Administrația prezidențială și partidele spune Gabriel Biriș, avocat specializat în fiscalitate, fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor, într-un interviu pentru publicul  HotNews.

• Biriș spune că au ridicat problema și lui Klaus Iohannis. ”Ne-a ascultat și ne-a spus că președintele nu prea are atribuții pe politicile fiscale”.

„Nu știu vreo țară în care politicul să nu-și extragă rentă din evaziune. Și extrag rentă din contracte de achiziție, din sinecuri. Dar noi suntem campioni, că nimeni niciodată n-a vrut să rezolve problema”, crede Gabriel Biriș.

Avocatul consideră că problema marii evaziuni din România ar putea fi măcar parțial rezolvată prin aplicarea taxării inverse generalizate. În opinia lui Gabriel Biriș, un efect pozitiv al taxării inverse, pe lângă creșterea încasărilor la bugetul de stat, ar fi faptul că peste 2000 de oameni, adică jumătate dintre inspectorii ANAF, s-ar putea ocupa de controale. Acum, cei 2.000 de angajați lucrează pe rambursări de TVA și nu pot face altceva, spune Biriș.

Dintotdeauna România a fost pe ultimul loc la colectarea TVA

-HotNews: România are cea mai slabă colectare a TVA din Uniunea Europeană. Este vorba de miliarde de euro pe care România ar putea să le încaseze. Ce credeți că se poate face?
Gabriel Biriș: Dintotdeauna România a fost pe ultimul loc la colectarea TVA. Subiectul l-a deschis domnul președinte Nicușor Dan când a vorbit chiar în campanie. Cred că trebuie întâi eliminată marea evaziune și apoi vorbit de creșterea cotelor. Zilele trecute, chiar a spus că trebuie introdusă evaziunea în CSAT și cumva revenit la o colaborare cu SRI. Nu mi-a fost foarte clar subiectul.

Ce pot să vă spun este așa: evaziunea este în lista de amenințări la siguranța națională din 2010. Ea n-a fost eliminată niciodată de acolo. 

De ce este evaziunea atât de mare la noi? E foarte simplu. N-a existat niciodată decizie politică pentru o combate eficient. Tot ce am avut în legislația fiscală a fost să ne facem că facem. Ne ducem la FMI, la Comisia Europeană, la și spunem: Uite ce facem!. Dar de fapt, măsurile luate nu țintesc marea evaziune.

-România a fost într-un program de Banca Mondială pentru creșterea colectării taxelor.
-Da, el a fost omorât, el. A fost omorât de ANAF, în special.

„Formularul 088 fost folosit ca instrument de asasinat politic împotriva companiilor românești”

-De ce formulați astfel?
-Cei de la ANAF nu au nevoie de transparență. De ce? În spațiul public, despre evaziune ca amenințare la siguranța națională, am fost primul care am vorbit, prin 2008-2009, chiar la o întâlnire în 2009 cu candidații. Atunci, era domnul Băsescu. Și domnul Geoană cred că a fost. 

I-am atras atenția domnului Băsescu că avem o problemă de siguranță națională și că trebuie luate măsuri atipice. Și m-am referit în special la taxare inversă, care, practic, ar elimina complet frauda carusel care ne-a lovit în plin odată cu aderarea la Uniunea Europeană. 

Pentru că n-am fost deloc pregătiți pentru explozia fraudei carusel. Oare de ce? Cine trebuia să ne pregătească? Că nu putem noi, contribuabilii, să pregătim ANAF să colecteze impozite și taxe? Și au introdus-o în lista de amenințări.

Am avut o lege privind o ordonanță de guvern privind combaterea evaziunii, am avut companii cu coduri de TVA anulate care au trebuit să se înscrie în registrul operatorilor intracomunitari. Degeaba! Gap-ul (n.red. deficit de colectare a TVA) a crescut. Știm cu toții că am avut un șef ANAF (n.red. Sorin Blejnar), pe vremea aceea, care era acuzat de complicitate la contrabandă cu motorină. 

Ulterior au fost tot felul de alte de alte măsuri, gen Formularul 088, care a fost folosit ca instrument de asasinat politic, și-mi asum termenii, împotriva companiilor românești. (N.red. Formularul 088 era o declarație pe propria răspundere pentru evaluarea intenției și a capacității de a desfășura activități economice care implică operațiuni din sfera TVA și a fost valabil până la 31 ianuarie 2017).

Au introdus obligația de a depune acest formular în situații care n-aveau nimic de-a face cu evaziunea. De exemplu, ai atras o investiție în firma ta, s-a schimbat structura acționariatului, trebuia să depui formularul 088, ai schimbat un membru în consiliul de administrație, trebuia să depui 088, care era foarte complicat de depus. 

Și au existat coduri de TVA anulate, prin decizii de anulare nemotivate. În decizie scriau doar: contribuabilul nu justifică intenția și capacitatea de a desfășura activități taxabile. 

În momentul în care ți-a anulat codul de tva, ieși din piață pentru că nu mai poți să deduci TVA-ul. Tu nu poți să mai emiți facturi, că n-ai cod de TVA valabil, nu mai cumpără nimeni de la tine. Și au fost sute, dacă nu mii de coduri de TVA anulate, inclusiv la un mare retailer. 

Cumpărai materia prima, venea ANAF-ul la tine și îți refuza dreptul de a deduce TVA-ul plătit pe materia primă pe motiv că furnizorul furnizorului furnizorului tău a avut o problemă cu un comportament fiscal inadecvat. Și te trimitea și în penal. Sute de firme au fost băgate în faliment de ANAF.

Am atras atenția că este un abuz, am atras atenția că încalcă legea și că riscă să fie acuzați de abuz în serviciu și de grup infracțional. A durat ceva până s-a rezolvat. Acum s-au introdus programul RO, e- factura, e-transport, ca să crească gradul de colectare.

În realitate, problema cu colectarea nu e neapărat nedeclararea, ci neplata. Niciunul dintre aceste sisteme nu rezolvă problema neplății. Deci, îmi asum când spun că nu a existat voință politică să se reducă frauda.

Biriș: Cum au evitat transparența

-Informal se avansează și ideea că există presiuni din partea rețelelor evazioniste asupra politicului. Cu cât este mai slabă colectarea, cu atât rămân mai mulți bani în buzunarele rețelei evazioniste. Ce credeți?
-Domnul Boloș (n.red. Marcel Boloș, ministrul proiectelor europene) ne mărturisea recent la TVR Info că el a vrut să schimbe niște șefi de la Antifraudă, dar n-a putut.

În fine, revenim la proiectul RAMP (n.red. Proiectul de Modernizare a Administrației Fiscale din România), cu Banca Mondială. Acel proiect a fost întârziat pe toate căile de ANAF. Au plătit vreo 20 și ceva de milioane din împrumutul de 90 milioane de euro, doar pentru consultanță. 

În momentul în care consultanța trebuia implementată, ANAF și Ministerul de Finanțe s-au retras din proiect, pentru că acela era un sistem care asigura, pe bani foarte puțini, transparența întregii activități de colectare, de declarare și colectare. Nu vor transparență. N-au vrut niciodată transparență, inclusiv acum.

ANAF colectează un munte de informații de la noi

-Există analize de risc?
-Fostul ministru de finanțe, care a introdus toate modulele astea RO, e-transport, e-TVA, e- factura, ne spunea că în momentul în care vor exista modulele de analiză de risc… Cum adică?

ANAF colectează atâta munte de informații de la noi, ne-a obligat să cheltuim sute de milioane de euro pe capacități informatice, ne-a obligat pe noi, companii, să cheltuim miliarde cu implementarea soluțiilor informatice ca să putem să comunicăm cu serverele ANAF și așa mai departe. Și ne spune ministrul că ei nu au capacitatea să facă analize de risc. Și mai crede cineva că oamenii ăștia vor să elimine, să reducă evaziunea?

Toate statele cu care ne comparăm au reușit să-și reducă gap-ul de TVA, unele mult sub media de 7%

– Ce credeți că ar trebui să se întâmple efectiv pentru a fi rezolvată această problemă?
– Avem o problemă de sistem. Adică toate statele cu care ne comparăm au reușit să-și reducă gap-ul de TVA, unele mult sub media de 7% la nivelul UE. Bulgarii au redus gap-ul undeva la medie. Ungaria care avea 27% a redus gap-ul la 2%, Polonia l-a redus foarte mult, implementând cam ce am implementat noi. Doar că la ei acolo nu e o problemă de sistem. Noi avem nevoie neapărat de o soluție legislativă cunoscută la nivel european și care a început să se discute mai intens, de schimbare a modului de colectare a TVA-ului, adică trecerea la taxare inversă generalizată, să nu se mai plimbe banii în buzunare pe care nu le cunoaștem, adică între firme.

Cum acționează taxarea inversă

-Explicați, vă rugăm, acest principiu al taxării inverse.
-Nu înseamnă că nu se aplică TVA, înseamnă că nu plătești și compensezi obligația de plată cu dreptul de deducere. Dacă n-ai drept de deducere, plătești. Dacă ai drept de deducere la TVA, nu plătești. 

De exemplu. Dacă ești fermier, cumperi un tractor astăzi. Dacă îl cumperi de la un furnizor din România, să zicem că e 100.000 euro tractor, plătești furnizorului 100.000 plus 19.000 TVA. Tu, fermier, plătești 19.000 TVA la furnizor care îi plătește la buget 19.000 euro și bugetul îți dă înapoi ție, fermierul. E cash. 

Dacă tu, fermier, iei același tractor din Bulgaria sau din Ungaria, pentru că e achiziție intracomunitară și la chestiile intracomunitare se aplică taxarea inversă, plătești 100.000 euro și faci doar o înregistrare contabilă TVA de plată, cu TVA deductibil. Nu mai plătești 19.000 euro și nici nu mai ceri 19.000 euro înapoi de la buget.

Cineva ne-a spart conducta cu bani

– În cât timp după aplicarea taxării inverse generalizate s-ar vedea efectele la bugetul statului.
– Imediat. Care sunt fundamentele TVA? TVA e o taxă pe consum. TVA-ul plătit de o companie pentru achiziția de care are nevoie pentru derularea activității îl primește înapoi de la buget, fie prin compensare cu ce colectează, fie prin rambursare. 

Cine sunt consumatorii finali în țara asta? Luăm ca un tort, un cerc. Tăiem un sfert din tortul acesta, consumul guvernamental. Adică, toate instituțiile publice centrale și locale pe tot ce cumpără plătesc TVA și nu deduc. Nimeni nu plătește aici ceva fără factură. Deci acolo, la declarare avem 100, că nu plătește nicio instituție publică vreo cheltuială fără factură, nu plătește la negru, că n-au de unde.

Mai avem o felie ceva mai mică, consumul companiilor scutite fără drept de deducere și a ONG-urilor. Vorbesc de bănci, de societăți de asigurări, de spitale, de școli, adică domeniile care sunt scutite și ONG-urile. 

Rămânem cu ceva mai mult de jumătate din consumul final. Mai tăiem o felie, care e, de fapt, ce rămâne. Este consumul gospodăriilor. Adică pe persoană, din consumul gospodăriilor. Tăiem o felie care sunt utilitățile. Nu există să plătești utilități fără factură? 

Mai tăiem o felie mare, retailul modern, adică cumpărăturile făcute din supermarket, hipermarket, magazine de mall, benzinării și comerț online. Unde la fel declararea 100%.

Mai rămâne o feliuță, probabil nu mai mult de 10% din total, care e retail- ul mic, unde se mai întâmplă să mai plătim cash, să nu primim bon. Hai să presupunem, prin absurd, că ai 5% care nu-ți dă bon. Păi noi avem 35%. Unde e diferența? E cum și cum ai o conductă pe care circulă foarte mulți bani, la care unii au dat gaură și fură. Taxarea inversă e ca un robinet care închide conducta. Circulă doar înregistrări contabile.

Efectul taxării inverse ar fi colectarea de la capătul lanțului. Dar mai ai niște efecte secundare foarte importante. Astăzi, din cei 4.000 de inspectori ANAF, sunt 19.000 de angajați în total, un pic peste 2.000 lucrează pe rambursări de TVA, pe cerere de rambursare de la companiile care au de primit înapoi TVA, ca să verifice hârtiile. Oamenii aceștia pot să facă altceva.

Prin taxarea inversă dispare o sursă de de venituri pentru zona de consultanță

– Credeți că există această rezistență la schimbare, la ideea de introducere a taxării inverse, din cauza acestor persoane? 2000 de oameni și-ar pierde sensul existenței în ANAF?
– În niciun caz, că sunt atâtea de făcut. Pot face cu totul altceva, controale, să se ocupe de prețuri de transfer, controale pe declarare, multe alte lucruri. În niciun caz nu se pune problema de pierdere a locurilor de muncă.

În ANAF sunt foarte mulți care își doresc taxarea inversă, pentru că ei înțeleg mai bine. Dar nu se exprimă, pentru că ei așteaptă decizia politică să o implementează. Opinii contrare sunt mai degrabă în zona de consultanță. 

Dispare o sursă de de venituri pentru zona de consultanță, că nu mai au clienții la rambursări, la controale. Cu cât e mai complicat, cu atât firmele au mai multă nevoie de consultanță. 

Deci, nu, problema nu vine din ANAF, vine din decizia politicienilor de a nu duce până la capăt. Nu știu vreo țară în care politicul să nu-și extragă rentă din evaziune. Și extrag rentă din contracte de achiziție, din sinecuri.

Noi suntem campioni, că niciodată n-a vrut nimeni să rezolve problema. 

Cum ar fi ajutate companiile care fac export

-Alte efecte ale taxării inverse mai sunt?
-Mai ai un efect pozitiv, pe lângă faptul că dispar rambursările și inspectorii pot să facă altceva. 

Vei reduce costurile de pre-finanțare pentru companiile care produc pentru export. Gândiți-vă că toate companiile astea ce fac cumpără de la bunuri și servicii de la intern, inclusiv energie, pe care plătesc TVA, exportă, fie fac livrări intracomunitare, fie la export cu zero TVA. Și atunci tot TVA-ul plătit trebuie să-l ceară înapoi. 

Din momentul în care îl plătesc până îl primesc înapoi, trebuie să îl pre-finanțeze, se duc la bancă, iau un credit, plătesc dobânzi, unii pot să-l ia, alții nu pot să ia. În toate toate companiile care fac investiții, că în perioada de investiție doar de plătești, plătești cu TVA, le ceri înapoi. Deci ajută foarte mult business-ul.

Mai e un dezavantaj, pentru că statul, în momentul de față, stă pe niște miliarde de euro pentru care nu plătește dobândă și care sunt banii companiilor. Adică TVA au cerut la rambursare până e rambursat și TVA-ul necerut la rambursare până la câteva luni de zile, până când se închide un un ciclu economic, suma aceasta va trebui pre-finanțată.

Da, se înțelege de ce nu vor oamenii să vorbească, pentru că mulți culeg roadele evaziunii.

Miza discuției: 7,5 miliarde de euro în plus la buget

-Dacă noi am avea o colectare a TVA cam la media Uniunii Europene, dacă acel gap ar fi undeva la nivelul mediei Uniunii Europene în momentul de față, România, cât ar putea să scoată într-un an la bugetul statului?
–Ar fi 7,5 miliarde de euro în plus la buget.

-O sumă care ar acoperi mare parte din deficit. O ultimă întrebare, considerați că este utilă decizia președintelui Nicușor Dan de a discuta în CSAT problema evaziunii fiscale? În ce măsură credeți că ar putea să rezolve acest lucru problema deficitului?
-Președintele ar putea să arate direcția. Eu în 2018, în decembrie, la o întâlnire cu președintele Iohannis, pe care a avut-o Coaliția pentru Dezvoltare pe probleme Economice, colegii mei s-au plâns de ce făceau atunci Dragnea și Vâlcov cu Ordonanța 114. 

Iohannis ne-a ascultat și ne-a spus că președintele nu prea are atribuții pe politicile fiscale. Eu, atunci, i-am atras atenția că evaziunea este în lista de amenințări la siguranța națională din 2010 și că Președinția poate să facă mai mult pe combatere a evaziunii.

Acum, pe mine, personal, mă bucură să aud că noul președinte vrea să pună discuția în CSAT. Are baze, pentru că nu trebuie să introducă evaziunea pe lista de amenințări, că e deja acolo. 

Dar ar fi foarte periculos să ne întoarcem la situația din 2014, 2015 și un pic în 2016, în care ofițeri SRI erau detașați în ANAF, îi trimiteau și făceau decizii de impunere, îi mai trimiteau și mai făceau și plângeri penale, că așa era atunci, binom.

Articol preluat de pe: Hotnews Economie