În 22 martie 2018, Robert Lighthizer – al 18-lea Reprezentant Comercial al Statelor Unite (U.S. Trade Representative – USTR), din timpul președinției lui Donald Trump- a scris un raport care detalia concluziile investigației sale privind practicile comerciale ale Chinei. Acolo, susținea că China își ridică imperiul economic folosind tehnologia și proprietatea intelectuală furate din Statele Unite.
Plângerile împotriva politicii economice chineze au fost prea multe pentru a nu fi luate în considerare. Subvențiile și barierele comerciale îi amenințau pe toți:, de la producătorii de automobile din Detroit și producătorii de oțel din Pennsylvania până la crescătorii de pui din Georgia și meșteșugarii de mobilier din Carolina de Nord. Dar un domeniu era pe primul loc: tehnologia, scrie Edward Fisherman în cartea ”Chokepoints”.
Guvernul chinez „căută să ajungă lider mondial într-o gamă largă de tehnologii” prin orice căi. Dominația tehnologică ar permite Chinei să depășească America din punct de vedere economic, militar și, în timp, diplomatic, arată raportul.
Dar nu era deloc clar cum ar putea arăta o contraofensivă tehnologică eficientă. Instrumentul preferat de Lighthizer, tarifele, ar reduce cererea de tehnologie chineză pe piața internă din SUA, dar nu ar reduce atractivitatea produselor chinezești în alte sectoare și, prin urmare, nu ar împiedica firmele chineze să preia cota de piață de la întreprinderile americane.
Primul efort al administrației Trump de a împiedica dominația Huawei pe 5G a fost un studiu de caz în aceste dificultăți. Condusă de Robert Spalding, directorul senior al NSC pentru planificare strategică, campania a avut ca scop izolarea propriilor rețele 5G ale Americii de tehnologia Huawei. Dar chiar și acest proiect relativ modest a întâmpinat obstacole aproape imediat.
„Nu se poate avea încredere că Huawei și ZTE sunt libere de influența statului”
La acea vreme, marile companii de telecomunicații din SUA, cum ar fi AT&T și Verizon, erau în proces de testare a capabilităților 5G. De ani de zile, acești operatori americani au evitat în mare măsură echipamentele fabricate de Huawei și ZTE.
În 2012, un raport al Comitetului de Informații al Camerei a concluzionat că „Nu se poate avea încredere că Huawei și ZTE sunt libere de influența statului” și că „riscurile asociate cu furnizarea de echipamente de către Huawei și ZTE pentru infrastructura critică a SUA ar putea submina interesele esențiale de securitate națională a SUA”.
La acel moment echipamentul 5G al Huawei era considerat cel mai bun și avea un preț cu 30 la sută mai mic decât echipamentele comparabile produse de Ericsson și Nokia. Decizia transportatorilor de a boicota producătorii chinezi doar pe baza unui gentlemen’s agreement cu Congresul devenise o decizie grea.
În72 de ore, Spalding a fost inevoit să-și facă bagajele. „Nu a existat nici un „Hei, mulțumesc pentru serviciul oferit”
Soluția propusă de Spalding a fost ca Washingtonul să joace un rol mult mai mare în construirea rețelelor 5G ale țării. Guvernul federal ar putea achiziționa în sine toate echipamentele necesare, asigurându-se că nu conține componente fabricate chinezi și să-l închirieze unor operatori precum AT&T, Sprint, Verizon și T-Mobile.
Cu ideile lui Spalding încă în stadii incipiente, pe 28 ianuarie 2018, Axios a publicat o poveste sub titlul „Scoop: echipa Trump ia în considerare naționalizarea rețelei 5G”. În articol se scria că „Oficialii de securitate națională Trump iau în considerare o preluare federală fără precedent a unei părți a rețelei mobile a națiunii pentru a se proteja împotriva Chinei”.
Jucătorii din piață, temându-se că administrația Trump plănuia să naționalizeze industria, s-au mobilizat rapid pentru a distruge ideile lui Spalding. Casa Albă s-a grăbit să controleze daunele, iar președintele Comisiei Federale de Comunicații a promis că „piața, nu guvernul, este cel mai bine poziționat pentru a stimula inovația și investițiile”.
În șaptezeci și două de ore, Spalding a fost inevoit să-și facă bagajele. „Nu a existat nici un „Hei, mulțumesc pentru serviciul oferit”, a reflectat mai târziu Spalding. „Era doar „Ieși afară. Și vezi să nu te lovească ușa peste spate”, spune el, citat de Fisherman
ZTE nu era la prima abatere . În timpul celui de-al doilea mandat al lui Obama, când autoritățile americane au confiscat un laptop de la directorul financiar al ZTE, în timp ce acesta trecea prin securitatea aeroportului Logan din Boston. S-a descoperit că laptopul conține o „comoară” de documente care demonstra existența unui complot elaborat al ZTE de a cumpăra tehnologie americană și de a o revinde Iranului. ZTE a fost prins în flagrant încălcând sancțiunile americane și legile privind controlul exporturilor.
ZTE a pledat vinovat de acuzații penale și a acceptat să-și revizuiască managementul și să plătească o amendă de 1,2 miliarde de dolari,
Ca răspuns, Departamentul de Comerț a emis un ordin prin care restricționează companiile din SUA să vândă către ZTE. Deoarece ZTE s-a bazat în mare măsură pe importurile din Statele Unite, inclusiv software de la Google și cipuri de la Intel și Qualcomm, s-a grăbit la masa de negocieri. Discuțiile s-au târât în noua administrație, cea a lui Trump și la o săptămână după ce Wilbur Ross și-a preluat postul de secretar de comerț al lui Trump, cele două părți au ajuns la o înțelegere. ZTE a pledat vinovat de acuzații penale și a acceptat să-și revizuiască managementul și să plătească o amendă de 1,2 miliarde de dolari, cea mai mare percepută vreodată de guvernul SUA într-un caz de control al exporturilor.
Dar Ross a aflat la începutul anului 2018 că ZTE încalcă termenii acordului – compania acordase chiar bonusuri suculente directorilor pe care promisese să îi mustre – a fost furios. Pe 16 aprilie, Ross a aprobat un „ordin de refuz” pentru ZTE, un control draconian al exporturilor (foarte rar folosit), care interzicea companiei chineze să cumpere orice produs fabricat în SUA.
Xi Jinping nu putea să stea cu mâinile în sân.Pe 8 mai, l-a sunat peTrump și l-a rugat să acorde ZTE o amânare ca o favoare personală
A doua zi după ce Commerce a impus sancțiunea, ZTE a suspendat tranzacționarea acțiunilor sale la bursele din Hong Kong și Shenzhen, evaluând „gama completă de implicații”. Trei săptămâni mai târziu, compania a făcut un anunț uimitor: „Ca urmare a ordinului de refuz, activitățile operaționale majore ale companiei au încetat”. ZTE s-a închis efectiv. Prin armonizarea rolului central al Americii în tehnologia de vârf, Washingtonul a fost pe punctul de a distruge al doilea producător de echipamente de telecomunicații din China. Și totul s-a întâmplat în mai puțin de o lună.
Xi Jinping nu putea să stea cu mâinile în sân în timp ce o mare companie chineză de tehnologie a implozit. Pe 8 mai, el l-a sunat peTrump. Xi l-a rugat pe Trump să acorde ZTE o amânare ca o favoare personală. El i-a vorbit lui Trump de zecile de mii de muncitori chinezi care aveau să-și piardă locurile de muncă (un apel care ar fi fost mai convingător venit de la un lider democratic decât șeful unei dictaturi unipartid care nu a răspuns alegătorilor). Totuși, Trump a fost de acord, presupunând că Xi o să-i rămână dator pe viitor, se arată în „Chokepoints„.
Câteva zile mai târziu, Trump a spus: „Președintele Xi și cu mine lucrăm împreună pentru a oferi companiei masive de telefonie chineză, ZTE, o modalitate de a reveni rapid în afaceri. S-au pierdut prea multe locuri de muncă în China. Departamentul de Comerț a fost instruit să o facă!”
De ce lui Trump i-a pasat brusc de locurile de muncă din China poate oricune presupune.
Trump a oferit ZTE o nouă șansă la viață. Motivele sale deveneau și mai clare: era dispus să lase deoparte preocupările privind securitatea națională și să submineze o decizie a propriului său secretar de comerț, dacă l-ar putea ajuta să obțină acordul comercial cu China pe care îl râvni.
Congresul a încercat, dar nu a reușit, să inverseze decizia lui Trump asupra ZTE prin legislație. Departamentul de Comerț a reluat în grabă negocierile cu ZTE, iar în iunie, Ross a anunțat că firma chineză a fost de acord să plătească o amendă suplimentară de 1 miliard de dolari. Plata era o ofertă mult mai bună pentru ZTE decât să-și înceteze activitatea. În scurt timp, compania și-a reluat operațiunile și acâiunile și-au revenit.
ZTE fusese cruțat, dar pentru liderii chinezi, episodul a fost un semnal de alarmă cu privire la vulnerabilitatea campionilor lor tehnologici.
Articol preluat de pe: Hotnews Economie
