Formularul A1: Birocrația ineficientă a Casei de Pensii care ruinează afacerile românești din UE
Radu Nicoară, un antreprenor din București specializat în construcții civile, a câștigat în septembrie 2024 un contract în Occident. A solicitat Formularul 1 celor de la Casa Națională de Pensii, și-a luat echipa de 30 de oameni și a plecat la muncă. Acest document, esențial pentru a dovedi că contribuțiile sociale sunt plătite în România, este o condiție prealabilă pentru munca transfrontalieră în cadrul UE. În ciuda presiunilor repetate din partea departamentului de resurse umane al contractorului, formularul 1 a ajuns după multe luni de zile întârziere, mult după ce clientul s-a retras din contract. Nicoară a fost nevoit să-și urce angajații în autocar și să-i aducă înapoi acasă, rezultând pierderi financiare și reputaționale semnificative. Cazuri ca ale lui sunt cu miile, spun consultanții implicați în procesele de recrutare.
Fiasco-ul Formularului A1
Companiile cele mai afectate sunt din diverse industrii, dar mai ales construcții, automotive, IT și din HoReCa. La Casa Națională de Pensii Publice (CNPP), responsabilă cu emiterea formularului A1, durează adesea între 6 luni până la un an sau chiar un an și jumătate pentru a procesa cererile. În schimb, țări precum Franța emit același document într-o singură zi, adesea prin platforme online, explică într-o discuție cu Hot News Elena Antoneac, Managing Partner în cadrul Nestlers&Partners, firmă de consultanță care se ocupa cu formalitățile legale ale angajaților străini care vin să lucreze în Romania.
Angajatorii mai spun că încercările de a comunica cu CNPP sunt întâmpinate cu tăcere sau cu indiferență. Această inerție birocratică nu numai că frustrează companiile ci ridică bariere în calea businessului și subminează competitivitatea României pe piața muncii din UE.
Probleme nu sunt doar cu angajații români care sunt detașați transfrontalier, ci și cu specialiștii străini pe care multinaționalele ar vrea să-i recruteze.
„Noi dăm consultanță clienților și lucrăm cu Imigrările, cu MAE, cu ANAF, cu toate instituțiile care au legătură cu angajații. E ceva cumplit! De exemplu, la Imigrări, ca să aduci un cetățean străin durează undeva la opt, nouă luni. Și vorbim de companii mari, care au nevoie de resurse pe care, repet, nu le găsesc în România. Sunt unele proiecte pentru care ei sunt aduși pentru 4-5 luni. Păi și stau 8-9 luni ca să-l aduc pentru 4 luni? Nu avem practici adaptate la nevoia de business, nu exista vize pentru munca pe termen scurt”, spune Antoneac.
Administrația publică din România, blocată în practici învechite
Una din condițiile pe care angajatorii care doresc să aducă lucrători din afara UE trebuie să o îndeplinească e obținerea unei adeverințe de la Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM) care că pe postul vizat nu există candidați români șomeri. Acest proces, care durează săptămâni, este redundant în sectoare precum IT, unde lucrătorii calificați sunt la mare căutare la nivel global. „Se cer, de exemplu, de către AJOFM, hârtii care prelungesc inutil procesul de angajare. Dacă vreau să aduc un software engineer sau un Software developer din Filipine sau India, trebuie să depun o hârtie la AJOFM. Hârtia aia teoretic, nu are nicio valoare, pentru că cei de la AJOFM fac apoi un market research, și-mi dau peste două săptămâni o adeverință că nu avem software engineer sau un Software developer care să fie șomeri români. Nu stă niciun software engineer să se înregistreze șomer la AJOFM. Ca să nu mai spun că adeverința aceea o ridici fizic, nu o poți lua online. Asta e România!”, mai apune consultantul.
Autoritățile române de imigrare sunt la rândul lor, la fel de ineficiente, timpii de procesare pentru permisele de muncă și vizele ajungând să dureze de la opt până la nouă luni. Acest lucru este deosebit de problematic pentru industrii precum IT și telecomunicații, în care companiile trebuie adesea să aducă lucrători specializați din țări non-UE pentru proiecte pe termen scurt.
De exemplu, spune Antoneac, un client din zona telecom a pierdut un contract cu Google după ce nu a reușit să aducă ingineri din India în intervalul de timp necesar. „Proiectul a fost mutat în cele din urmă în Portugalia, că nu stă nimeni să aștepte până când se trezesc ai noștri să reacționeze”, spune managing partnerul Nestlers.
Lipsa procedurilor accelerate pentru specialiști agravează și mai mult problema. În timp ce țări precum Moldova oferă procesare accelerată pentru cazurile urgente, sistemul rigid al României nu se adaptează nevoilor afacerilor moderne.
„Până și Republica Moldova are fast-track pentru specialiști. Firmele plătesc un fel de taxă de urgență ca să li se facă documentele mai repede. De exemplu, acum, în martie, ca să aduci un cetățean non-european, prima programare la IGI ca să depui dosarul de aviz este la sfârșit de august.
Asta doar să depui dosarul, pentru că după aceea ai alte treizeci de zile termen să-ți dea avizul. După aviz urmează viza. Știți în câte luni se ia viza? Dacă vreau să aduc zece ingineri din India în patru luni.
Resimțim o rușine când vin, de exemplu, directorii executive ai marilor firme și noi trebuie să le explicăm absurdul situațiilor în care suntem.. Adică relația asta cu autoritățile de secol XXI este grotescă. Termenele sunt groaznice, lucrurile sunt dezorganizate”, spune consultantul.
Soluțiile nu sunt deloc complicate și s-ar putea rezuma în 3 puncte:
- Digitalizare, cu platforme online pentru emiterea si procesarea documentelor.
- Stabilirea procedurilor accelerate pentru sectoarele critice.
- Îmbunătățirea comunicării și a receptivității în cadrul instituțiilor publice.
Fără aceste schimbări, România riscă să-și piardă avantajul competitiv pe piața muncii din UE.
HotNews a trimis o serie de întrebări la Casa Națională de Pensii Publice, dar deocamdată nu am primit niciun răspuns.
N.Red: Numele Radu Nicoară este generic, dar personajul și experiența lui cu CNPP e cât se poate de reală.
Articol preluat de pe: Hotnews Economie
