În ultimii ani, relația dintre antreprenori și propriile companii a fost tot mai des privită de stat printr-o lupă fiscală: nu doar cât profit se declară, ci și cum circulă banii, bunurile și avantajele între firmă și acționarii ei. În acest context de înăsprire a controalelor și de presiune pe venituri bugetare, Guvernul a decis să reducă spațiul „zonelor gri” în care beneficii aparent secundare puteau înlocui distribuirea clasică a profitului. Astfel, odată cu apropierea momentului în care crește și impozitul pe dividende, Executivul a corelat taxarea pentru bunurile și serviciile folosite în interes personal de acționari cu noua cotă, semnalând că perioada în care astfel de avantaje puteau fi tratate mai blând se apropie de final.

Guvernul aliniază taxarea „folosului personal” la nivelul dividendelor

Executivul a adoptat o ordonanță de urgență care urcă la 16% impozitul pentru bunurile și/sau serviciile acordate de firmă unui asociat/acționar în folos personal, tratate drept „venituri din alte surse”. Măsura este gândită explicit ca o aliniere la noua cotă aplicată dividendelor, care crește la 16% de la 1 ianuarie 2026. Practic, zona în care unele beneficii puteau fi „împinse” în afara dividendelor, la o taxare mai mică, devine mai greu de folosit fără costuri fiscale similare, informează Profit.ro.

Ce intră, concret, la „bunuri și servicii în folos personal” și cum se impozitează

Definiția vizează atât bunurile și serviciile primite direct (de exemplu, utilizarea unor active ale firmei în interes personal), cât și situațiile în care firma plătește unui acționar sume peste prețul pieței pentru bunuri sau servicii cumpărate de la acesta. Elementul-cheie rămâne mecanismul: impozitul se reține la sursă, de către plătitorul de venit, la momentul acordării. Până acum, astfel de venituri erau impozitate prin reținere la sursă cu 10%; noua logică duce cota la 16% și face mai puțin atractivă „mutarea” unor beneficii din sfera dividendelor spre alte forme. Această corelare este motivată tocmai de schimbarea cotei la dividende, aplicabilă distribuțiilor începând cu 1 ianuarie 2026.

Efectul imediat în companii: mai multă presiune pe documentare și pe „prețul pieței”

Dincolo de cota în sine, impactul imediat apare în operațional: firmele vor avea nevoie de justificări mai solide pentru tranzacțiile cu acționarii/asociații, mai ales când aceștia sunt și furnizori sau beneficiari ai unor servicii. „Prețul pieței” devine un reper sensibil, pentru că orice diferență semnificativă poate intra în zona de reîncadrare fiscală, iar acum impozitul asociat urcă la 16%.

În paralel, contabilii și consultanții vor împinge tot mai mult către reguli clare de utilizare a activelor, politici interne (car policy, reguli pentru combustibil, cheltuieli de protocol, utilizare de spații sau echipamente) și o separare mai strictă între cheltuielile strict necesare activității și cele cu beneficiu personal. În practică, „costul confortului” crește: ceea ce era tolerat informal devine mai scump și mai riscant în controale.

Legea societăților intră pe aceeași direcție: stop la împrumuturi și dividende când capitalul e fragil

În timp ce ordonanța vizează fiscalitatea, modificările din Legea societăților țintește arhitectura juridico-financiară a firmelor și modul în care banii pot ieși din companie sub formă de împrumuturi sau dividende. Schimbările introduse aduc restricții pentru firmele care distribuie trimestrial dividende: acestea nu pot acorda împrumuturi către acționari/asociați ori alte persoane afiliate înainte de regularizarea diferențelor rezultate din distribuiri. În plus, dacă „activul net” (diferența dintre total active și total datorii) scade sub jumătate din capitalul social subscris, apar interdicții atât la restituirea împrumuturilor către acționari, cât și la distribuirea dividendelor până la reîntregire, conform AvocatNet.ro.

Pentru cititorul nespecialist, aici se află miza reală: statul încearcă să limiteze extragerile de numerar din firme care arată deja semne de subcapitalizare, folosind pârghii care combină dreptul societar cu riscul fiscal. În termeni simpli, dacă bilanțul arată fragil, nu mai poți scoate bani „pe ușa laterală” fără consecințe.

Reacții și controverse: disciplină financiară sau risc de blocaj și sancțiuni în lanț

Susținătorii pachetului văd o încercare de „normalizare” a pieței: reducerea optimizărilor prin beneficii personale mascate, descurajarea tranzacțiilor cu părți afiliate la prețuri nejustificate și protejarea creditorilor atunci când firmele își erodează capitalul. În această cheie, măsurile sunt prezentate ca un semnal că perioada de toleranță pentru zonele gri se încheie.

Criticii atrag însă atenția asupra efectelor colaterale: multe companii (mai ales IMM-uri) folosesc împrumuturile acționarilor ca formă de finanțare de supraviețuire, iar blocarea restituirilor sau impunerea conversiei în capital (în anumite condiții) poate crea tensiuni între asociați și poate afecta deciziile de investiții. În plus, introducerea răspunderii solidare pentru anumite situații și nivelul amenzilor (cu plafoane care pot ajunge la sute de mii de lei) cresc percepția de risc, mai ales într-un mediu în care multe firme nu au încă sisteme robuste de guvernanță și control intern.

Pe fond, controversele se reduc la o întrebare: cât din aceste măsuri lovește în abuzuri și cât lovește în practici uzuale, uneori folosite din lipsă de alternative reale de finanțare?

Ce urmează: 1 ianuarie 2026, apoi 2027 – calendarul care contează în controale

Din perspectiva fiscală, pragul de urmărit este 1 ianuarie 2026, când intră în vigoare atât cota de 16% pentru dividende, cât și alinierea la 16% a impozitării pentru bunurile și serviciile acordate în folos personal acționarilor/asociaților. Asta înseamnă revizuirea rapidă a politicilor interne, a contractelor cu părți afiliate și a modului de documentare a tranzacțiilor, inclusiv prin raportare la „prețul pieței”, mai scrie Profit.ro.

Pe componenta societară, deși regulile sunt deja în vigoare, un detaliu important este momentul aplicării anumitor sancțiuni de către Fisc, menționat în materialele de specialitate: constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor pentru unele obligații detaliate se conturează cu raportare la situațiile financiare aferente exercițiului 2025, iar aplicarea efectivă este legată de anul 2027. Asta creează un „răgaz” aparent, dar și riscul unei acumulări: firmele care ignoră semnalele în 2026 pot intra în 2027 cu vulnerabilități deja fixate în bilanțuri.

În această etapă, trei zone devin critice pentru management: (1) politica de dividende (anuale și interimare), (2) guvernanța tranzacțiilor cu părți afiliate și (3) indicatorul de activ net sub jumătate din capital, care devine un „semnal roșu” cu efecte în cascadă.

Scenarii posibile: mai puține „ieșiri” din firmă, mai mult capital și împrumuturi formalizate

Cel mai probabil, mediul de afaceri va răspunde printr-un amestec de conformare și adaptare. În scenariul de conformare, companiile vor limita beneficiile personale acordate acționarilor, vor standardiza procedurile de aprobare și vor documenta riguros tranzacțiile, inclusiv cu analize de comparabilitate pentru prețuri. Dividendele interimare vor fi folosite mai prudent, iar firmele vor urmări mai atent rezervele, pierderile reportate și obligațiile de reîntregire a activului net.

În scenariul de adaptare, unele companii vor încerca să înlocuiască vechile practici cu alte mecanisme (de exemplu, contracte mai clare de management, chirii sau servicii facturate), însă acestea vor fi sustenabile doar dacă sunt economic justificabile și corect încadrate. O altă tendință posibilă este creșterea finanțărilor prin capital: acționarii ar putea prefera majorări de capital sau conversii de creanțe pentru a evita blocaje ulterioare, mai ales în firme cu planuri de investiții și nevoie de credibilitate bancară.

În toate variantele, devine centrală tema împrumuturi între firmă și asociați: nu dispare ca instrument, dar se mută într-o zonă în care calendarul dividendelor, starea activului net și relația cu Fiscul trebuie gestionate integrat, iar pentru antreprenori, mesajul e simplu: dacă până acum „ingineria” dintre firmă și asociat era mai degrabă o chestiune de obișnuință, din 2026–2027 devine o chestiune de risc măsurabil, cu costuri fiscale și juridice mai mari.

În esență, statul nu introduce doar o taxă mai mare, ci împinge companiile către o guvernanță financiară mai strictă. Pentru cei care se adaptează rapid, poate fi și o oportunitate: firme mai curate, bilanțuri mai solide, relații mai predictibile cu finanțatorii. Pentru cei care ignoră semnalele, combinația dintre fiscalitate, restricții societare și sancțiuni poate transforma o problemă contabilă într-o criză de lichiditate. După cum a sintetizat avocatnet.ro, pachetul de modificări țintește simultan împrumuturile, dividendele și activul net – adică exact punctele prin care se poate „subția” o firmă fără să pară, la prima vedere, că scoate bani din companie.