România își consolidează poziția în peisajul european al investițiilor și reformelor, iar fondurile europene joacă un rol esențial în acest proces. Despre impactul acestor finanțări, rolul sistemului bancar, provocările legate de PNRR și nevoia unui cadru mai eficient pentru accesarea și utilizarea resurselor, am discutat cu Ramona Ivan, președinta Comisiei pentru Fonduri Europene din cadrul Asociației Române a Băncilor.
Fondurile europene au avut un impact semnificativ asupra economiei României în ultimii ani, cu o absorbție de circa 64 de miliarde euro între 2016 și 2024, în special în sectoarele infrastructură, transport, mediu și agricultură. Ramona Ivan menționează că aceste fonduri au contribuit cu peste 10-20% la investițiile anuale și au generat aproximativ 4-5% din PIB. Dincolo de cifre, fondurile europene au reprezentat o lecție valoroasă pentru mediul privat și beneficiarii publici, în privința rigurozității, responsabilității și planificării proiectelor.
Cum vedeți impactul fondurilor europene asupra dezvoltării economice a României în ultimii ani?
Ramona Ivan: Dacă vorbim despre impact și despre fonduri europene, aș privi lucrurile pe două paliere. Pe de o parte, vorbim despre cifre, despre statistici, și aici este destul de simplu de observat unde și cum au influențat. Există și o altă influență care, din punctul nostru de vedere, înseamnă calitate și, uneori, poate înseamnă chiar mai mult decât cifrele. Dar să începem cu ceea ce este mai ușor de spus – cifrele.
Dacă ne referim, așa cum ați spus, la ultimii ani, adică 2016-2024, știm că România a avut o absorbție netă de circa 64 de miliarde euro. Dacă analizăm principalele domenii finanțate – și mă refer la infrastructură mare, transport, mediu, agricultură –, vorbim foarte mult despre investiții. Iar în România, exact în perioada menționată, cu o ușoară excepție în 2020 (un an atipic, din cauza pandemiei de COVID-19), investițiile s-au ridicat la aproximativ 98 de miliarde euro.
„În aceeași perioadă, fondurile destinate investițiilor în domeniile menționate au fost de aproximativ 20 de miliarde euro. Asta arată că, în fiecare an, investițiile au fost realizate într-o proporție mare – semnificativă –, fiindcă un aport de peste 10-20% înseamnă semnificativ, datorită acestor fonduri europene.”
În plus față de domeniile amintite, trebuie să adăugăm cel puțin 10 miliarde euro alocate mediului privat, care, de multe ori, au avut un efect de multiplicare în economie. Mă refer la instrumente financiare combinate cu garanții, care, prin factorul de multiplicare, au avut un impact considerabil. De asemenea, dacă luăm în calcul și efectul asupra PIB-ului, putem spune că aproximativ 4-5% din PIB a fost generat tot datorită acestor fonduri europene. Partea care îmi place mie mai mult nu se cuantifică în cifre. Și aș include aici nu doar ultimii ani, ci și perioada de preaderare și cea din 2007-2014. Fondurile europene au însemnat, în special pentru mediul privat, un proces de învățare a unor rigori.
„Oamenii și-au dat seama că nu este suficient doar să ai o idee, să vrei să faci ceva, să ai un proiect – trebuie să știi și să-l duci la bun sfârșit. Trebuie să fii atent la ceea ce semnezi, iar indicatorii pe care ți-i asumi trebuie să fie potriviți pentru tine, nu doar să semnezi orice și să spui că, în sfârșit, s-a aprobat proiectul.”
A mai însemnat și că, uneori, trebuie să-ți dai seama că, dacă nu ai respectat toate cerințele, pot apărea efecte care te afectează – și nu în mod favorabil. Se pot aplica corecții, poți să nu primești întregul grant. A însemnat și să-ți planifici de la început cum vei duce proiectul până la capăt, pentru că banii nerambursabili 100% nu există. Și atunci trebuie să știi cum gestionezi fondurile proprii. Poți discuta cu un partener bancar sau cu o altă instituție care poate finanța partea ce ține de contribuția ta, până la momentul în care vin banii. Există diverse mecanisme care, credem noi, încep să fie tot mai bine înțelese și la nivelul mediului privat. Sunt multe firme care au crescut, și au crescut frumos, datorită fondurilor europene. Nu doar mediul privat a învățat, ci și beneficiarii publici, autoritățile și sistemul bancar.
Ne-am dat seama, uneori, că este nevoie de mai multă acțiune, de mai multă determinare. Trebuie să știm să eliminăm din timp anumite lucruri care, poate, nu sunt neapărat necesare – binecunoscuta birocrație, care încă există. Este important să luăm măsuri la momentul potrivit, ca să nu riscăm să pierdem ceva ce nu mai poate fi recuperat. Pentru că, uneori, odată pierdută o oportunitate, nu mai ai nicio șansă. Consider că fondurile europene au contat foarte mult inclusiv în ceea ce privește educația – educația tuturor celor implicați.
Ce sectoare economice au beneficiat cel mai mult de fondurile europene până acum? Și unde mai este loc de creștere?
Ramona Ivan:Sectoarele, după cum am menționat, au însemnat, de exemplu, infrastructura. Când vorbim despre infrastructura de transport, aici sunt implicate toate celelalte domenii. De multe ori este vorba și despre furnizorii acestora. Deci, vorbim despre un lanț întreg. Proiectele de mediu, unde și aici considerăm că rolul nostru ca sistem bancar este unul din ce în ce mai relevant, vizează tot mai mult cerințele privind respectarea mediului înconjurător, ESG-ul, și transpunerea acestora într-un limbaj ușor de înțeles.
Indiferent dacă vorbim despre beneficiari publici sau privați, există o serie de alte proiecte, precum cele de eficiență energetică, care au avut un impact important. În plus, fondurile europene au contat foarte mult și pentru agricultură. Mă refer aici atât la subvențiile consistente, cât și la diversele forme prin care agricultorii au reușit să-și eficientizeze activitatea și produsele, astfel încât să respecte anumite rigori necesare, datorită aderării noastre la Uniunea Europeană. Acestea sunt, în linii mari, principalele domenii.
Există premise pentru creștere
Cum se poziționează România față de alte țări din regiune în ceea ce privește atragerea fondurilor europene?
Ramona Ivan: Trebuie să începem întotdeauna cu partea plină a paharului. Astfel, aș începe cu perioada 2014-2020, unde stăm bine. De fapt, stăm foarte bine. Rata de absorbție este undeva la 98%, dacă facem o medie între agricultură, fondurile de coeziune și cele structurale.
Dacă vorbim despre PNRR și despre perioada de programare 2021-2027, aici motoarele trebuie turate la maximum. Această perioadă se află, deocamdată, la un procent mic. Există însă premise pentru creștere. Vedem, la nivelul sistemului bancar, multe proiecte, și cel puțin ADR-urile lansează numeroase apeluri, inclusiv pe componenta de tranziție. Sunt multe măsuri active în acest an, inclusiv pentru IMM-uri, care urmează să fie lansate.
Pentru partea de PNRR, știm bine că regulile sunt diferite. Mecanismul de Redresare și Reziliență a apărut în perioada pandemiei de COVID-19, ca răspuns la nevoile apărute atunci, și implică un sistem bazat pe ținte și jaloane care trebuie îndeplinite. Numai după ce aceste obiective sunt atinse, fondurile pot fi accesate. Ne uităm cu atenție la acest proces, mai ales că scadența este destul de apropiată – finalul anului 2026 nu este deloc un termen îndepărtat.
„Ne uităm și noi, la nivelul sistemului bancar, participăm la toate întâlnirile relevante – fie că suntem invitați, fie că ne auto-invităm – pentru a fi alături de autoritățile române și pentru a sprijini întregul proces. În ceea ce privește PNRR, sunt lucruri clare care se întâmplă acum, iar noi încercăm să facem parte din acest demers.”
Care sunt lecțiile pe care le-am putea învăța?
Ramona Ivan: Lecțiile pe care le putem învăța sunt, în primul rând, legate de birocrație – este clar că trebuie să lucrăm mai mult la acest aspect. Procesul este complex și presupune multă determinare. Glumeam, la un moment dat, cu colegii mei: la nivelul sistemului bancar ne cunoaștem între noi, pentru că doar două-trei bănci aveau, încă din perioada de preaderare, compartimente specializate pe fonduri europene. M-am bucurat foarte mult când am văzut că tot mai multe bănci și-au format astfel de specialiști. Suntem ca o familie – nu foarte numeroasă, dar care încearcă să spună lucrurilor pe nume, cât mai corect.
Uneori, e bine să se ia măsuri de simplificare cât timp mai pot fi luate acele măsuri. România a avut experiența de a merge mai puțin bine în anumite perioade de programare. Chiar și în prima perioadă de programare, 2007-2013, la un moment dat credeam că o să fie o situație total neplăcută pentru România. N-a fost, fiindcă atunci s-au luat rapid anumite măsuri bune. Cred că și acum toată lumea este conștientă de importanța de a nu pierde aceste fonduri și, dincolo de birocrație, trebuie avut grijă ca procesul să nu fie sugrumat. Mă refer aici atât la capacitatea administrativă, la nivelul autorităților, de a putea gestiona procesele simultan. De aceea, și în acest caz, există anumite măsuri care pot fi luate, de a externaliza anumite lucruri. Dumnealor știu cel mai bine, dar sunt țări care au aplicat acest mecanism. De asemenea, este important și ce se întâmplă la nivelul beneficiarilor, fiindcă sunt proiecte care, dacă se constată că nu mai pot continua, e bine ca, în timp util, să se facă ceva cu banii respectivi – să nu se piardă și să fie realocați de la împrumuturi la granturi, și așa mai departe.
Folosirea banilor din PNRR
Care sunt principalele provocări în acest moment legate de implementarea PNRR și de atragerea fondurilor de coeziune?
Ramona Ivan:Una dintre principalele provocări în atragerea fondurilor de coeziune este viteza. Și vedem, cel puțin la nivelul autorităților, că sunt autorități care ne surprind, așa, prin anumite măsuri pe care le iau în fiecare zi, dar credem că încă mai este loc. Ne bucurăm că și în România a devenit operațională Banca de Investitii și Dezvoltare. Acum câțiva ani, era doar modelul țărilor din jur – Polonia, de exemplu – și ne gândeam când o să fie și în România, cu bani din PNRR. Este foarte bine acest lucru. Dumnealor au și lansat o serie de instrumente care, astăzi, sunt analizate și se află pe masa sistemului bancar. Mă refer atât la garanția de portofoliu pentru IMM-uri, cât și la garanția pentru UAT-uri, care au ca scop folosirea acestor bani din PNRR.
Considerăm că și o altă formă – de exemplu, instrumentele financiare de garantare, care au fost făcute tot sub InvestEU – Compartimentul stat membru pot fi replicate, fiindcă sunt modele care au o absorbție imediată. Fondul European de Investiții semnează cu băncile comerciale din România interesate, care aplică și care sunt selectate. Și, deja existând o experiență, când mai mult de jumătate din băncile din sistemul bancar au aplicat deja și au astfel de produse, înseamnă că și-au făcut și toată infrastructura necesară, să poată să replice. Și anumite lucruri se pot face pentru a nu se pierde banii, cu efect imediat în economie.
Ce rol joacă băncile în facilitarea accesului la fonduri europene? Cum colaborează sectorul bancar cu autoritățile și beneficiarii?
Ramona Ivan:Prima dată ne-am gândit – și asta e așa, de acum foarte mulți ani – când mă întrebam cum o să fie pe zona de fonduri europene, ca bancă, cum poți să te implici. Și am zis: un beneficiar are nevoie de ceva bani, pentru că banii nu sunt 100% nerambursabili, și atunci băncile și-au făcut produse dedicate de finanțare, de cofinanțare, finanțare punte, scrisori de garanție, deci de avansuri, conturi speciale de proiect și așa mai departe. Beneficiarul are nevoie și de ceva informație, și atunci, nu suntem consultanți, dar suntem cei care dăm sfaturi. La nivelul sistemului bancar s-au dezvoltat compartimente specializate care analizează proiectele nu doar din punct de vedere al creditului, ci privesc întregul proiect, și astfel vedem care este structura potrivită, cum putem face ca acel proiect să meargă până la bun sfârșit.
În situația în care sunt anumite întârzieri care nu se datorează beneficiarului, să putem să întindem o mână de ajutor, să meargă mai departe. Bineînțeles că sunt și alte forme în care noi intervenim. Zicem noi că suntem și un translator a ceea ce ține de criteriile de economie verde, fiindcă am reușit să ni le deslușim și să le imprimăm în politicile noastre de creditare și, automat, este un pic mai facil să le povestim, să le explicăm beneficiarilor, indiferent că sunt beneficiari publici sau privați. Există și alte forme în care se poate colabora, cel puțin cu autoritățile. La nivelul ARB-ului avem și suntem invitați sau chiar membri cu drept de vot în diverse comitete de monitorizare care sunt în partea de fonduri europene. Participăm cu plăcere la orice este nevoie ca să întindem o mână, indiferent pe ce temă este.
„Există și anumite mici externalizări care s-au mai făcut la nivel de minister de resort mai ales pe partea de digitalizare, cu băncile care au considerat că au capacitatea să implementeze astfel de proiecte. Este un proces continuu la care spunem tot timpul prezent.”
Acțiunea este cheia
Unde vedeți cele mai mari nevoi de reformă sau ajustare în actualul mecanism de atragere și utilizare a fondurilor europene?
Ramona Ivan: Dincolo de ce am spus deja, este clar că astăzi prioritatea trebuie să fie: Cum facem să folosim la maximum ce avem? Mă refer atât la perioada 2021-2027, cât și la necesitatea de a avea cât mai multe măsuri deschise și cât mai mulți beneficiari care reușesc să aplice și să ducă proiectele la bun sfârșit.
Absorbția înseamnă și proiectele mari, și beneficiari publici. Și în cazul PNRR, la fel, sunt o serie de proiecte ale autorităților care trebuie să-și găsească rezolvare și să meargă mai departe, cel puțin cele care sunt avansate. Pentru cele care nu se pot face, trebuie găsite soluții, astfel încât banii respectivi să fie realocați între componente.
Urmărim cel puțin zilnic – dincolo de întâlnirile pe care le avem – tot ce se întâmplă la nivelul autorităților. Și zicem noi că, deși toată lumea știe ce trebuie făcut, poate vorbim mai puțin, dar e nevoie de mult mai multă acțiune. Aici e cheia: acțiunea.
În contextul unei posibile scăderi a fondurilor europene, ce măsuri ar trebui luate pentru a susține dezvoltarea pe termen lung?
Ramona Ivan: Este clar că, înainte de fiecare etapă de programare, ne-am gândit ce urmează. Îmi amintesc că, inclusiv înainte de aderarea la Uniunea Europeană, mă uitam la modelul țărilor din jur care erau deja membre. Acum ne uităm în România la ce urmează după 2027.
Este evident că va fi mai puțin pe zona de granturi și mai mult pe zona de instrumente financiare. Beneficiarii trebuie să facă trecerea către acest concept – vorbim despre instrumente financiare de garantare, de finanțare, capital de risc și așa mai departe. Cam în această direcție ne îndreptăm.
Pe de altă parte, există și o serie de alte măsuri. De exemplu, am citit la un moment dat despre principiul „poluatorul plătește” – adică anumite scheme prin care pot fi sprijiniți cei care, prin activitatea lor, contribuie la poluare, iar apoi trebuie să își adapteze practicile. E doar un exemplu.
Mai sunt și acele parteneriate public-private care pot fi dezvoltate. Sunt deja o serie de inițiative în desfășurare. Se așteaptă, de exemplu, relansarea unor programe precum Start-Up Nation, Microindustrializare, Femeia Antreprenor. Toate acestea joacă un rol important.
„Cred că frumusețea, din perspectiva băncilor implicate pe zona aceasta, este că pot veni cu recomandări personalizate pentru fiecare beneficiar – ce i se potrivește mai bine, ce variante are, unde se încadrează.”
Am văzut deja beneficiari maturi pe zona aceasta. Dacă acum 20 de ani, oriunde mă duceam în țară, eram întrebată: „Unde e grantul? Unde sunt banii nerambursabili?”, acum se discută deja despre idei de proiecte, despre posibile surse de finanțare, despre cum poate fi mai ușor sau mai rapid de implementat. Nu mai e vorba doar de „unde-s banii nerambursabili, căci oricum îmi schimb ideea în funcție de ce găsesc”.
Ce alternative de finanțare sunt viabile în prezent pentru susținerea proiectelor strategice ale României, alături de fondurile europene?
Ramona Ivan: În afară de ce am menționat, există finanțări bancare care pot lua forma unor instrumente de sprijin – garanții, de exemplu, pentru proiectele mari. Am menționat aici cel puțin modelul Băncii de Investitii și Dezvoltare, care, în această perioadă, vine cu un astfel de instrument către sistemul bancar. Există suficiente forme de sprijin. Avem, cum spuneam, și parteneriatele public-private. Important este ca toate părțile implicate să se așeze la aceeași masă și să fie identificate foarte clar proiectele care riscă să nu poată fi susținute. E nevoie ca toți decidenții să participe și să existe foarte multă transparență. Cred că am omis să menționez transparența până acum, care este esențială.
Într-o situație ideală, îmi imaginez harta țării – și faptul că ar trebui să știm, în orice moment, cam pe unde și ce tip de proiect se află. Și atunci să ne concentrăm pe ele, să nu riscăm să pierdem aceste oportunități.
Articol susținut de Asociația Română a Băncilor
Articol preluat de pe: Hotnews Economie
