Într-un moment în care statul caută soluții la criza bugetară, Ordonanța de Urgență nr. 33/2025, care vizează restituirea unor sume plătite la Fondul de Tranziție Energetică, ratează șansa de a repara o nedreptate fiscală majoră.
Deși Curtea Constituțională (CCR) a cerut clar o ”recalibrare” a contribuției, menită a o reîncadra în limite care să nu poată fi considerată confiscatorie, precum și un mecanism de restituire pentru toți cei afectați, Guvernul a ales o soluție parțială și confuză, de natură a crea efecte neconstituționale și inechități fiscale.
Ce a spus Curtea Constituțională
Decizia CCR nr. 640/2024 a stabilit că reglementarea anterioară privind contribuția la Fondul de Tranziție Energetică a fost parțial neconstituțională, Curtea instituind două obligații în sarcina legiuitorului:1. Stabilirea unui nou cuantum al contribuției, care să nu aibă caracter
confiscator; și 2. Crearea unui mecanism de restituire pentru contribuabilii afectați.
În mod distinct, Curtea a reamintit și că cei care au acționat în instanță pentru recuperarea sumelor plătite (ca despăgubiri sau sume supuse restituirii în contenciosul administrativ-fiscal) trebuie să beneficieze ca atare de efectele deciziei.
Ce a făcut Guvernul
OUG nr.33/2025 transpune doar parțial cerințele mai sus-expuse. Astfel, contribuția este fixată la 80%, fără o justificare economică solidă și fără avizul Consiliului Economic și Social. Și mai grav, însă, mecanismul de restituire instituit este limitat doar la cei care au contestat contribuția în instanță, conform regulilor contenciosului administrativ- fiscal. În schimb, contribuabilii care au plătit fără să conteste – de bună-credință și corecți – sunt excluși din procesul de reparație. Este o discriminare evidentă, contrară principiului egalității în fața legii recunoscut de art.16 din Constituția României.
Confuzie între instanță și administrație
O altă problemă majoră este suprapunerea nepermisă între competențele instanțelor și cele ale administrației fiscale. Pentru cei care au acțiuni în instanță, recuperarea sumelor trebuie să se facă prin hotărâri judecătorești, nu prin proceduri administrative de restituire, așa cum a procesat legiuitorul. Ordonanța ignoră această separare și creează un mecanism care interferează cu procesele aflate deja pe rol, iar alte texte din preambulul și nota de fundamentare adâncesc, din păcate, confuzia.
În plus, regula nu este nici măcar aplicată consecvent, prin dispoziția care limitează dreptul contribuabililor care ar fi putut să beneficieze de dobânzi mai mari, prin mecanismul administrativ instituit în Ordonanță, atunci când instanța de judecată le-a acordat sume mai mici. Este o abordare inechitabilă, care răstoarnă logica reparației, în condițiile în care mecanismul de restituire a fost prevăzut chiar pentru cei aflați în instanță, fiind dezavantajați dacă au deja o asemenea hotărâre judecătorească.
Nota de fundamentare – amestec de generalități și incoerență
Nota de fundamentare a ordonanței nu clarifică intențiile Guvernului, ba dimpotrivă. Se afirmă că mecanismul administrativ se aplică doar celor din instanță, deși aceștia ar fi trebuit să fie acoperiți deja de decizia CCR. Ceilalți contribuabili sunt trimiși spre contencios administrativ, deși tocmai pentru ei ar fi fost necesar un mecanism administrativ clar, care să evite noi litigii, așa cum s-a întâmplat în alte ocazii în care legislația noastră a fost considerată contrară ordinii juridice superioare (a se vedea OUG nr.52/2017 și Legea nr.9/2022), în cazul taxei pe poluare.
Ce se mai poate face?
OUG nr.33/2025 urmează să fie aprobată prin lege. Este momentul ca Parlamentul să corecteze lucrurile:
• Să introducă un mecanism administrativ de restituire pentru cei care nu au
acționat în instanță.
• Să permită instanțelor să-și urmeze cursul firesc pentru cei care au ales calea
judiciară.
• Să încurajeze ANAF să nu mai conteste inutil hotărârile favorabile
contribuabililor.
În aceste zile extrem de complicate, este nevoie de o abordare echitabilă, clară și coerentă. Deși presiunile financiar-bugetare sunt fără precedent în istoria noastră recentă, respectarea regulilor statului de drept și echitatea fiscală trebuie să rămână repere fundamentale, care nu pot fi ignorate sau încălcate, fără consecințe.
Altfel, statul riscă să piardă nu doar în instanță, ci și în ochii contribuabililor care încă mai cred în corectitudine fiscală și cărora, pentru a le cere încrederea, trebuie mai întâi să le ofere un tratament echitabil.
Dan Dascălu, Liderul Departamentului litigii și dreptul muncii, D&B David și Baias
Mihail Boian, Partener D&B David și Baias
Articol susținut de Pwc România
Articol preluat de pe: Hotnews Economie
