Banca Națională a transmis vineri datele privind rezervele internaționale ale României. La 30 aprilie 2025, rezervele valutare la Banca Naţională a României se situau la nivelul de 62,41 mld. euro, față de 61,99 mld euro la 31 martie 2025. Nivelul rezervei de aur s-a menţinut la 103,6 tone. În condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale, valoarea acesteia s-a situat la 9,61 mld euro.

Rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) la 30 aprilie 2025 au fost de 72,02 miliarde euro, faţă de cele 71,5 miliarde euro la 31 martie 2025.

„Anual, o echipă de auditori verifică existența fizică a aurului din rezervă. Merg în subsolurile Bank of England, cântăresc aurul, verifică puritatea și fac un raport”

Plăţile scadente în luna mai 2025 în contul datoriei publice denominate în valută, directe sau garantate de Ministerul Finanţelor, însumează circa 436 milioane euro, a mai trasmis vineri BNR.

Rezerva de aur a României este de 103, 6 tone, din care 61,2 tone se află în custodie la Banca Angliei, conform Băncii Naționale. Anual, o echipă din BNR pleacă acolo să facă verificarea anuală a stocului de aur din subsolul Bank of England.

„Anual, o echipă de auditori verifică existența fizică a aurului din rezerva României. Merg în subsolurile Bank of England, pipăie aurul, îl cântăresc, verifică puritatea și fac un raport”, au explicat pentru HotNews oficiali din Banca Națională.

În 1944, România dispunea de o cantitate record de aur – circa 244 de tone. Mai mult decât dublul rezervei de azi. Pe atunci, aurul era ținut la băncile centrale din Anglia, Franța, Elveția, Olanda, Belgia sau la FED (sistemul băncilor centrale americane). Cu 10 ani înainte, România avea doar 92 tone aur fin, din care circa 15 tone erau plasate la Banca Franței.

„În 1915 stocul de aur al României ajunsese la 64 tone, iar în anul următor s-a dublat, atingând 143 tone. Această creștere spectaculoasă se explică și prin măsurile luate în perioada neutralității din 1915 până 1916, când s-au introdus taxele de export la cerealele românești, taxe ce erau achitate de importator în aur efectiv. Plata acestor taxe de export în aur au dublat valoarea rezervelor de aur de la BNR”, a explicat Guvernatorul Isărescu. România, având statut de țară neutră, vindea aur și Germaniei și Rusiei, ambelor țări beligerante. Iar rezerva creștea.

După al doilea război mondial a venit dezastrul pentru aurul românesc. Circa 96 de tone de aur a fost mutat odată cu Tezaurul în URSS, fără ca cineva să se gândească că noii noștri „aliați” ne vor trage o țeapă uriașă.

Apoi, o altă parte din aur s-a dus pe plata importurilor românești, garantate în aur. Cum nu se găseau bani destui când venea scadența, România ceda din rezerva de aur. Peste 100 de tone de aur au fost cheltuite pe importul de cereale, multe aduse din fosta Uniune Sovietică.

„A existat acel principiu al lui Petru Groza exprimat public că decât să flămânzească un popor mai bine renunțăm la aur. Acest slogan s-a tradus în practică prin garantarea importurilor de cereale cu rezerva de aur”, spune Isărescu.

Citește și : Operatiunea „Tismana” s-a transformat in Operatiunea „Muzeul”.

Al doilea motiv al scăderii rezervei a fost achiziționarea de armament, la presiunea Uniunii Sovietice, țară în a cărei „oblăduire” intrasem.

România trebuia să-și formeze „Armata Populară”, cum se numea inițial Armata României. Această Armată Populară trebuia să-și creeze divizii de tancuri, zonă în care stăteam mai prost”, spune Isărescu.

Doar că plata s-a făcut direct cu aur. Iar o parte din aur a fost folosit la plata sancțiunilor prevăzute prin tratatul de pace de la Paris, pentru că noi am fost considerați o țară învinsă în război. Nemaivorbind de plata unor licențe din Occident pentru tehnologia modernă necesară industrializării, plată făcută tot în aur.

Ungaria depășește România la rezerve de aur, după ce a achiziționat anul trecut 14,5 tone de aur

Banca Națională a Ungariei a achiziționat 14,5 tone de aur la finalul lunii septembrie a acestui an și a intrat în rândul multor bănci centrale care și-au mărit rezervele de aur în ultimii trei ani. Astfel, pentru prima oară în istoria modernă, Ungaria deține mai multe rezerve de aur decât România. În aceeași listă se află Polonia, Turcia, Serbia și țări precum China, India sau Singapore.  

Potrivit datelor Băncii Naționale a României, deținerile oficiale de aur ale țării sunt de 103,6 tone. Dintre acestea, aproximativ 61 de tone (sau 59%) sunt deținute în seifurile Băncii Angliei. Cu această cantitate, România este pe locul 39 la nivel global în ceea ce privește rezervele internaționale de aur și pe locul al șaselea în regiunea Europei de Est.

Țările care nu dețin aur în rezervă

Consiliul Mondial al Aurului (WGC) publică rapoarte anuale care analizează cât aur deține fiecare țară. În prezent, Statele Unite ale Americii, Germania, Italia, Franța, au cele mai mare rezerve de aur.

Deși băncile centrale erau dornice să scape de aurul lor în perioadele de expansiune din anii 1980 sau 1990, națiunile încep să-și crească, din nou, rezervele de aur.

Norvegia – una dintre cele mai bogate națiuni din Scandinavia și din Europa- nu deține aur în rezerve

Norges Bank a vândut lingourile de aur din rezervele de aur ale băncii centrale, cu excepția a șapte lingouri de aur rezervate pentru expoziții și a 3,5 tone de monede de aur care făceau parte din „transportul de aur” în Anglia în 1940.

Canada- o altă țară fără rezerve de aur

Canada este cea mai mare economie fără rezerve de aur. În 1980, guvernul a aplicat o politică de vânzare a aurului său.

„Lingourile de aur nu sunt considerate lichide ca, de exemplu, titlurile de valoare ale Trezoreriei SUA și, în măsura în care ar fi implicată livrarea fizică, ar putea implica costuri semnificative pentru transportul și depozitarea în siguranță”, potrivit unei declarații din 2019 a Băncii Canadei. „Ca atare, aurul nu se potrivește bine în cadrul activelor noastre.”

Croația și-a vândut aurul pentru că prețul lui este instabil și depinde de o piață imprevizibilă

Croația este a treia țară „cu venituri mari” fără rezerve de aur. Aproximativ 67% din comerțul Croației este intra-UE, Germania, Italia și Slovenia fiind principalele destinații. În ceea ce privește importurile, 77% provin din statele membre UE, în timp ce în afara UE, 5% provin din China și 3% din Bosnia și Herțegovina.

Datele din decembrie 1999 arată că Croația a deținut aproximativ 13,12 tone de aur pentru o perioadă de trei luni în 2001. Acest aur a fost primit de Croația de la Banca Reglementărilor Internaționale (BRI) ca parte a cotei sale în activele în aur ale fostului stat socialist federal Republica Federativă Iugoslavă.

După câteva luni, aurul a fost vândut. Banca centrală a explicat că această decizie a fost luată pentru că prețul aurului este instabil și depinde de o piață imprevizibilă, în timp ce depozitele au dobânzi fixe și câștigurile pot fi ușor calculate.

Alte națiuni care nu dețin rezerve de aur includ Nicaragua, Camerun, Armenia, Gabon, Turkmenistan, Congo, Ciad și Eritreea.

BNR a cumpărat aur cel mai recent în anul 2002

Totuși, BNR nu a considerat necesară extinderea deținerilor de aur, ultima achiziție având loc în anul 2002, scopul declarat al BNR fiind să mențină stabil cursul de schimb dintre leu și euro, care nu este sinonim cu întărirea valorii leului românesc. Cele mai des întâlnite motivații din spatele deținerii de rezerve internaționale de către băncile centrale sunt: asigurarea unui fond în caz de situații de urgență, utilizarea activelor în ceea ce privește implementarea politicii monetare, dar și folosirea acestor rezerve ca ancoră pentru valoarea monedei emise de banca centrală.

Articol preluat de pe: Hotnews Economie