În Japonia, țara care a transformat longevitatea într-un simbol național, aproape o treime din populație a trecut de pragul vârstei de 65 de ani. România, deși la mii de kilometri distanță și cu o istorie demografică diferită, se apropie cu pași grăbiți de acest model: există localități unde peste jumătate dintre locuitori sunt seniori.

În Tokyo, aproximativ 1 din 5 locuitori are peste 65 de ani, iar această pondere este în creștere, reflectând tendința generală de îmbătrânire a populației japoneze, dar rămânând sub media națională (de 29,8%), spune Statisca Japoniei.

În România avem 238 de localități cu o populație mai îmbătrânită decât media Japoniei

Cele mai îmbătrânite localități din țară:

Potrivit unui comunicat al Institutului Național de Statistică, numărul românilor de peste 65 de ani îl depășește pe cel al copiilor (0-14 ani) cu circa un milion de persoane.

Suntem pe locul 12 în lume în Topul țărilor vârstnice și, în câțiva ani, vom ajunge pe locul 8.

Ce mai îmbătrânită țară e Japonia, unde aproape 30% din populație depășește 65 de ani. Este urmată de Italia, Portugalia, Grecia și Germania.

De ce este diferit cazul României

Situația României este oarecum diferită. Ieșită de o generație din comunism, țara s-a grăbit să recupereze decalajele față de Occident, importând modelul acestora: amânarea căsătoriilor, scăderea ratelor de fertilitate (femeile preferând să-și creeze un confort financiar înainte de conceperea primului copil, prioritizând cariera șamd). De asemenea, emigrarea a avut un important cuvânt de spus.

„Dacă la nivelul anului 2007 aveam în mare parte o populație foarte tânără care emigra – cu vârsta medie de 29 de ani -, acum se pleacă din țară la o vârstă medie de 34 de ani”, a spus președintele INS Tudorel Andrei, la o conferință desfășurată la Academia Română.

Îmbătrânirea populației afectează familia și relațiile dintre generații

Schimbările majore includ:

Schimbarea structurilor familiale: Există o tendință către familii mai mici și o creștere a gospodăriilor monoparentale. Acest lucru poate complica aranjamentele de îngrijire pentru adulții în vârstă, deoarece mai puțini membri ai familiei sunt disponibili pentru a oferi sprijin.

Relații intergeneraționale: Pe măsură ce adulții trăiesc mai mult, relațiile dintre generații se pot schimba. Membrii mai tineri ai familiei se pot confrunta cu responsabilități crescute pentru îngrijirea lor, ceea ce poate crea stres și poate modifica rolurile familiale tradiționale.

Tendințe de migrație: Emigrarea duce la o deconectare de rudele mai în vârstă care ar putea avea nevoie de sprijin. Această migrație poate exacerba sentimentele de izolare în rândul seniorilor.

Îmbătrânirea populației duce și la deteriorarea relațiilor familiale, după cum spunea și academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici, de la prezidiul Academiei Române:

„În ultimii ani asistăm la o degradare a familiei. Această degradare a început odată cu emanciparea femeilor. Această emancipare a adus creșterea rolului lor în viața economică, socială, politică. Un progres foarte important, desigur. Dar pentru ideea de familie a fost o enormă pierdere.

Un alt element care a dus la degradarea familiei a fost revoluția anti-tradiționalistă din anii 1969-1970, urmată de fenomenul hippie, fenomen în cadrul căruia familia a fost înlocuită de cu totul alte forme în care un rol important l-a avut eliberarea sexuală, teribilismul comportamental și vestimentar, dar și cultivarea urii față de tot ce e tradițional.

La aceste două elemente a contribuit și medicina prin două căi. Prima, apariția penicilinei. Penicilina a eliberat cuplurile de spaima sifilisului. Toate cuplurile erau terorizate de spaima sifilisului. Această spaimă era mult mai mare decât spaima de a avea SIDA în epoca noastră. Iar al doilea pilon al contribuției medicinei a fost apariția anti-conceptionalelor, care a permis cuplurilor să-și regleze fertilitatea. Această degradare a familiei se reflectă în multe locuri, dar poate cel mai important impact l-a avut în scăderea natalității. Nu doar în România, ci în multe țări. Din păcate, acest lucru este foarte grav și se datorește faptului că tinerii nu se mai căsătoresc sau o fac prea târziu ca să aibă timp să facă copii. Iar când fac copii, fac unul sau doi. Problema celui de-al treilea copil, care este salvatorul demografiei, aproape că nu se mai pune”.

Dincolo de problema presiunii pe sistemul de taxe și impozite (tot mai puțini români vor trebui să plătească pensiile unui număr tot mai mare de seniori), mai apare și problema presiunii asupra sistemului de sănătate.

Seniorii au nevoi medicale în creștere, iar actuala infrastructură medicală de la noi nu o poate asigura. „Impactul economic major pe care pensionarea “decrețeilor”, o generație de două ori mai numeroasă decât media perioadei, îl va avea este discutat doar dintr-o perspectivă limitată: impactul asupra sistemului public de pensii”, consideră Radu Crăciun.

„Criza sistemului medical din Romania indusă de îmbătrânirea “decrețeilor” nu este acea criză economică, despre care toată lumea vorbește, dar nimeni nu știe exact când se va întâmpla. În acest caz, putem pune degetul pe calendar!”, adaugă economistul.

De asemenea, înaintarea în vârstă te face mai precaut în luarea deciziilor: seniorii au o aversiune la risc mai crescută decât tinerii.

Vârsta media a membrilor Legislativului (cei care fac legile după care ne ghidăm) a crescut cu un an între ultimele două runde de alegeri. Dar vârsta medie a membrilor executivi ai boardului Băncii Naționale a crescut cu circa 17 ani. Vârsta medie a executivilor din CA al  BNR a crescut de la 49 de ani (boardul din 2009) la 56 ani (boardul din 2014) și 66 de ani (boardul actual).

Cei de peste 65 de ani îi vor depăși cu mult pe cei tineri (0-19 ani)

Proiecțiile ONU marchează o piatră de hotar al unei societăți îmbătrânite și reflectă impactul generației baby-boomers care se va pensiona în curând.

În 2031, adică peste 7 ani, numărul seniorilor va fi mai mare decât al tinerilor, prăpastia dintre cele două generații adâncindu-se ulterior.

Numărul persoanelor neocupate (inactive sau în şomaj) ce revin la 1.000 persoane ocupate, sau raportul de dependenţă economică, după cum îl numesc specialiștii, a crescut în anul 2023 la 1,45%.

Un raport ridicat de dependență înseamnă că economia în general, se confruntă cu o povară mai mare în sprijinirea populației inactive (fie că e vorba șomeri, pensionari sau tineri care trebuie sprijiniți).

Pe măsură ce ponderea celor care nu lucrează crește, cei care lucrează sunt supuși unor presiuni de creștere a taxării majorate pentru a face rost de banii din care să fie sprijiniți „inactivii”.

Articol preluat de pe: Hotnews Economie