Șomajul în rândul tinerilor din mediul rural depășește 30%, deși în România există peste 34.000 de locuri de muncă neocupate. Discrepanța se datorează faptului că joburile sunt concentrate în marile orașe, în vreme ce în zona rurală oportunitățile sunt limitate (agricultura e mecanizată, salariile sunt mici), spune un expert pe piața muncii, într-un interviu pentru publicul HotNews. El spune că tinerii au așteptări salariale mai mari și că sunt atrași de economia informală sau ilegală – „economia de cazinou” – unde câștigurile pot fi rapide.

HotNews a discutat cu Cătălin Ghinăraru despre dezechilibrele economice, criza demografică, migrația tinerilor calificați și presiunea unei populații vârstnice. Ghinăraru este profesor la Facultatea de Adiministrație și Afaceri a Universității București, fost secretar științific al Institutului Național pentru Cercetare în Domeniul Muncii și cel pe care-l sună Comisia Europeană atunci când vrea să afle detalii despre piața muncii din România.

• Economia informală și efectele ei: Creșterea economiei formale „trage după ea” în tandem și economia informală. Mulți tineri apar statistic ca șomeri, dar ei activează în această economie paralelă. Lipsa unor date precise îngreunează aplicarea de politici eficiente.

• Efectul Stolper-Samuelson și brain drain: Integrarea piețelor cu niveluri diferite de dezvoltare (ex: România vs. UE) duce la pierderea sectoarelor de vârf în țările mai puțin dezvoltate. Tinerii calificați emigrează, iar cei cu calificări reduse rămân în economia informală. De asemenea, îmbătrânirea populației și menținerea seniorilor pe piața muncii pot reduce oportunitățile la intrarea tinerilor pe piața muncii.

• Criza demografică și implicații: Populația României se reduce dramatic din cauza scăderii natalității și emigrării femeilor tinere. Până în 2045-2050, vor apărea probleme majore legate de pensii, sănătate și îngrijirea vârstnicilor. Transferul de avere între generații este inegal.

• Unde se vor face angajări în următorii 10 ani? Pentru ce ar trebui să ne pregătim elevii de azi?:  IT&C, big data și inteligența artificială sunt domenii cheie, alături de sectorul medical (din cauza îmbătrânirii populației). Totuși, multe joburi vor rămâne în sectoare slab plătite (retail, HoReCa, transport), unde automatizarea este încă costisitoare.

• Polarizare socială și provocări geopolitice: Decalajele vizibile între România și alte state UE alimentează frustrări. Ghinăraru subliniază importanța NATO și a relației cu SUA pentru securitatea națională. Adaptarea Pactului de Stabilitate și Creștere al UE este esențială pentru a gestiona noile realități economice.

„Tinerii apar ca fiind șomeri, dar nu sunt. Lucrează în economia paralelă, ale cărei dimensiuni au crescut și care s-a diversificat”

Rep: În mediul rural, șomajul în rândul tinerilor, după ultimele date ale INS, depășește 30%. E 26% media pe țară, iar în rural este peste 30. Pe de altă parte,  avem peste 34.000 de joburi neocupate. De ce sunt atât de mulți tineri șomeri și cum se face că nu se pupă locurile vacante cu numărul șomerilor? De ce nu-i interesează aceste joburi pe tineri?
Cătălin Ghinăraru: Asta este o problemă mai veche pe piața românească a muncii, a unei neconcordanțe între cerere și ofertă și care se manifestă mult mai pregnant în mediul rural și în mediul urban mic, unde posibilitățile de ocupare sunt în general reduse.

Într-adevăr, este un număr mare de locuri de muncă neocupate, dar trebuie văzut și unde sunt acestea distribuite, pentru că în general ele sunt distribuite în marile orașe, în zonele urbane, care au forță de tractare, care reprezintă poli de atracție. În mediul rural nu există foarte multe activități care se pot practica. Agricultura deja s-a mecanizat foarte mult, iar oportunitățile în mediul rural sunt puține.

În plus, mai este o chestiune: așteptările tinerilor sunt destul de mari referitoare la salarii. Sunt multe locuri de muncă vacante, dar care plătesc salarii sub așteptările tinerilor.

– Din ce trăiesc acești tineri?
– Să știți că există foarte multe posibilități…Din păcate, există o corelație pozitivă și puternică între dimensiunea economiei formale și dimensiunea economiei informale. Iar în stadii incipiente de dezvoltare a economiei capitaliste, deci acolo unde să spunem că nu există foarte multă reglementare, nu există cultură a reglementării, nu există cultura pieței, nu există cultura litigiului, acea „litigation culture”, acolo, pe măsură ce crește economia formală, crește, crește și cea informală. Ele cresc în tandem.

Or, România este  o economie de piață mică, deschisă și emergentă, în care acest fenomen se manifestă. Deci crește economia formală și trage după ea și economia informală. Care economie informală înseamnă și muncă nedeclarată, și acel „household production for its own final consumption”, dar înseamnă și economia ilegală. Iar sumele mari se fac în ilegal. Sunt foarte mulți tineri care obțin tot felul de câștiguri din astfel de zone. Dacă am reuși să dezvoltăm o cercetare pe zona asta, am vedea unde se duc acești tineri, cu ce anume se ocupă, ce sume de bani câștigă. Eu numesc această economie un fel de economie de cazinou foarte periculoasă.

– Dar de ce spuneți de cazinou?
– Pentru că e legată de activități de gambling, sau să le spun de divertisment. Prin urmare, a propos de acesti tineri, ei apar ca fiind șomeri, dar nu sunt șomeri, de fapt. Ei lucrează în această economie paralelă, ale cărei dimensiuni au crescut și care s-a diversificat pe măsură ce a crescut și economia informală.

„România a evoluat fantastic, dar tot pe ultimul loc a rămas”

Și aș mai spune ceva: România a evoluat fantastic în acești ani. Fantastic! Dar ne menținem pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în mai toate clasamentele, ceea ce conduce la un sentiment extraordinar de frustare. Pentru că te vezi prin comparație cu ceilalți și zici: „uite, tot pe ultimul loc am rămas”.

– Practic, în termeni relativi nu ne-am mișcat.
– Da, în termeni relativi nu s-a produs nicio mișcare. S-a văzut doar în termeni absoluți. Și aici cred că tot cu dumneavoastră discutam despre efectul Stolper-Samuelson, această ciudățenie economică descoperită prin anii patruzeci și încă puțin cunoscută.

Autor e chiar Paul Samuelson, care s-a dezis de propria teorie. După ce a devenit consilier economic al lui John Fitzgerald Kennedy, s-a dezis de teoria asta pentru că politic nu e ea foarte corectă, desi foarte reală din punct de vedere economic.

Deci acest efect ne spune că sectoarele care asigură ocuparea muncii nu sunt cele care asigură și venituri la nivelul așteptărilor. Așteptările tinerilor noștri acum sunt altele.

Există generații care s-au născut în Uniunea Europeană. Sunt tinerii care au ajuns la 15-16 ani și au vârsta de intrare pe piața muncii. Deci trebuie ne raportăm acum la alt tip de generație.

– Tot ce spuneți acum pentru mine sună ca o veste proastă, pentru că, din moment ce nu putem măsura economia noastră informală, mai ales în zona tinerilor, este clar că nici măsurile pe care ar trebui să le luăm nu sunt foarte clare.
-Păi nu pot fi foarte clare. Dar există instrumente și metode. Ele trebuie calibrate și recalibrate, deci trebuie văzută și dimensiunea sectorială și cea a forței de muncă, nu numai dimensiunea monetară sau valorică. Partea de muncă e foarte greu de prins: ce înseamnă, cât înseamnă, unde e concentrată, cum tranzitează ei economiile informale din România și cele din alte țări din Uniunea Europeană? Pentru că, așa cum avem o piață unică, în jurul ei parazitează o economie unică neregistrată. Deci sunt foarte multe lucruri care se cer cercetate. Din păcate, bugetul cercetării nu este mare…

„Când două piețe aflate la nivele diferite de dezvoltare se integrează, piața mai puțin dezvoltată pierde sectoarele de vârf”

– Îmi spuneați într-o discuție anterioară că numărul persoanelor de peste 65 de ani care vor continua să fie active pe piața muncii se va tripla în următorii zece ani.
– Da, este adevărat.

– Asta nu reduce și mai mult șansele unor tineri de a-și găsi un loc de muncă, pentru că ele vor fi ocupate de seniori să zic așa?
– Da, într-un fel reduce șansele. Deci este evident că odată ce aceste generații mari, născute la sfârșitul anilor ’60 și începutul anilor ’70, vor începe să retragă din activitate – adică peste cinci ani – va apărea o problemă.

Este adevărat însă că unii s-ar putea să rămână în activitate, în funcție de specificul activității și de starea sănătății, de capacitatea reziduală de muncă. Și există, într-adevăr, acest risc, ca aceste persoane să ocupe în continuare anumite poziții, să blocheze într-un fel accesul tinerilor, pentru că la urma urmei oferta de muncă e finită.

Asta va crea o problemă. Și așa noi avem o problemă cu implicarea în economia subterană a tinerilor cu calificări scăzute.

La polul opus, avem pericolul brain drain-ului, al plecărilor sistematice către alte state din Uniunea Europeană și din afara ei încă din perioada de studii. Foarte mulți își aleg studii din afară ca să rămână acolo. De fapt, și aici se manifestă același efect Stolper-Samuelson. Anume, că atunci când două piețe aflate la nivele foarte diferite de dezvoltare se integrează -, se rup barierele vamale, bariere comerciale – piața care este mai puțin dezvoltată pierde sectoarele de vârf.

Deci sunt tot felul de exemple, cum ar fi Brazilia: ce s-ar fi întâmplat dacă n-ar fi fost o economie puțin mai închisă în timpul regimurilor militare dictatoriale? Ei au făcut niște investiții formidabile, au adus fertilitatea solului în Mato Grosso. S-a făcut combustibil din trestie de zahăr pentru avioanele supersonice, formula rămânând în continuare secretă. Astea s-au făcut într-un regim protecționist, tocmai pentru că altfel ele n-ar fi rezistat concurenței. Deci, în momentul în care integrarea se produce la nivele foarte diferite de dezvoltare, apare acest efect. De fapt, de aia și Samuelson până la urmă a renunțat la teorie, a repudiat-o, pentru că intra în contradicție cu doctrina americană free trade.

Dar ca să revin la întrebarea dacă nu va apărea un conflict intergenerational generat de faptul că cei de peste 65 de ani vor „bloca” unele joburi împiedicând tinerii să le ocupe, eu nu cred într-un conflict intergenerațional.

Va fi o chestiune care va necesita probabil anumite măsuri de politică specifice legate de cumulul pensiei cu salariul, de condițiile în care se poate face aceasta. Pentru că, atunci când se naște dreptul la pensie, nu încetează dreptul la muncă. Dar probabil că va trebui să luăm niște măsuri de politică care să-i favorizeze pe cei care sunt nou intrați pe piața muncii, pentru că ei sunt viitorul, ei sunt generația de mâine.

„Potențialul de creștere naturală a populației a fost distrus”

– Suntem pregătiți pentru acest fenomen de îmbătrânire care a început, se manifestă și care va avea consecințe? Vom putea să-l gestionăm?
– Din păcate,  lucrurile au scăpat de sub control aici. În perioada 2021-2022, când am realizat un studiu foarte cuprinzător pentru Autoritatea Națională pentru Calificări, „noi” însemnând Institutul Național de Cercetare în Domeniul Muncii și Protectiei Sociale, eram la 60% din nivelul anului 1990. Deci, contingentul de femei de vârstă fertilă a scăzut cu 40%.

Asta înseamnă că, practic, potențialul de creștere naturală a populației a fost distrus. Nu mai există! Despre ce să mai discutăm? Ar trebui să fie niște rate de fertilitate ieșite din comun, să vedem un fenmen gen America secolului XVII-XVIII , unde existau familii de 10-11 copii, cum era familia lui Benjamin Franklin. Benjamin era cel mai mic și era al 11-lea.

Deci, am avut o scădere foarte mare a contingentului de femei de vârstă fertilă, scădere care s-a produs numai prin migrație. Deci, în cea mai mare parte e vorba de femei tinere, care au plecat din țară. Decretul acela pro-natalist din 1967 a făcut ca exact când a început tranziția la noi, să avem un contingent imens de populație în vârstă de muncă, cel mai mare din istoria României. Generațiile așa numiților decreței.

Pe spatele acestor decreței s-a făcut tot ce s-a făcut în România în anii ăștia. Tot! Toată tranziția, tot avansul economic pe care l-am avut s-a făcut pe spatele acestor generații. Acum s-a apropiat sorocul. Trebuie să iasă și ei la pensie.

– Ce înseamnă că lucrurile sunt scăpate de sub control?
– Scăpate de sub control, în sensul că nu mai putem inversa procesul de reducere a populației, cel puțin pe cale naturală și, în consecință, de îmbătrânire și mai puternică. Populația în vârstă va fi foarte, foarte numeroasă.

„Transferul de avere între generații este problematic”

Vom avea nenumărate probleme legate de asigurarea sănătății, de asigurarea nivelului de trai al acestor oameni. Nu mai vorbesc de asigurarea pensiilor, facilităților de transport. Deci foarte, foarte multe chestiuni legate de îngrijirea lor. Și nu știu cum le vom face față. Hai să admitem că până spre anii 2045-2050 mai sunt generații mari, cele din anii ’80, dar problema va fi după 2045-2050, când vor dispărea și astea. Și atunci ne vom baza strict pe generațiile mici, din anii 1990 -2000. Și nu știu cum va fi atunci….

– Părinții noștri ne-au lăsat sau ne lasă moștenire o avere pe care o făcuseră fără credit. Tinerii de azi își cumpără case, își construiesc averea pe credit, uneori până la 60 de ani. Pe scurt, generația următoare va fi mai săracă, chiar dacă e mai avansată tehnologic?
– Trebuie spus următorul lucru: generațiile părinților noștri au pornit de la zero. Au pornit unii de la lingură și strachină. E adevărat că în acești 35 de ani s-a creat foarte multă avere personală. Nu spun că nu s-au creat și niște averi foarte mari. Și e normal să fie așa. Dar până și Deng Xiaoping spunea: „Mai întâi se vor îmbogăți unii oameni. După aceea se vor îmbogăți mai mulți oameni”. Deci s-a creat o masă de avere, indiferent prin ce mijloace. Acest transfer de avere între generații este într-adevăr problematic. În primul rând, majoritatea, marea masă a populației nu a reușit să creeze foarte multă avere. De aceea și recursul la credite. Pentru că dacă ei ar fi avut niște active în spate, n-ar fi fost nevoie de credit.

Dacă vor fi mai săraci? Eu cred că, în general, nivelul veniturilor crescând, nu vor fi mai săraci. S-ar putea să fie o sărăcie a activelor, deci să nu mai aibă atâtea active. Fenomenul va fi într-un fel mixt.

Important este să vedem aici o chestiune legată de distribuția averilor. Așa cum avem inegalitatea veniturilor, avem și o inegalitate a distribuției veniturilor. Se poate chiar calcula un indice Gini al transferului de avere.

„Viața noastră va fi complet redesenată de ceea ce aduce IT&C-ul”

– Care credeți că vor fi sunt sectoarele cu cerere ridicată de angajare în următorii zece ani? Sau pentru ce fel de joburi ar trebui să ne pregătim elevii, studenții?
– Vestea bună este IT-ul, IT&C-ul, în toate componentele lui. Este marele, fantasticul câștigător al acestei decade.

E un trend general. Toată viața noastră va fi redesenată de ceea ce aduce IT&C-ul. Vedeți și dumneavoastră motoarele de inteligență artificială ce revoluție au produs. E o nouă lume care se deschide, o întreagă lume acolo.

Pe lângă I.A. au apărut tot felul de dezvoltări în zona hardware, în zona software. Acum intrăm foarte mult în big data. De-abia de acum începem să realizăm ce înseamnă big data, ce înseamnă un volum uriaș de date administrative.

Deci marele, formidabilul câștigător este IT&C-ul. Aici este o nevoie fantastică de forță de muncă. Și vreau să vă mai spun următorul lucru: IT-ul este doar o mică parte din tabloul general. Care tablou general include specialiști în toate domeniile: în industria entertainment-ului, în muzică, care e tot mai informatizată. Exact aceeași chestiune se petrece în medicină, în științele sociale, în inginerie, peste tot.

Dar există și o parte urâtă a lucrurilor, din păcate, care ține tot de nenorocitul acela de efect Stolper-Samuelson. Ne întoarcem obsesiv la el. De-aia a fost și repudiată teoria, pentru că e greu de înghițit. E foarte greu să o înghiți, mai ales când ești în situația pe care teoria o descrie.

Deci creșterea va fi în sectoarele cu locuri multe de muncă laborioase, unde încă este mai ieftin să angajezi un om decât să folosești o mașină sau să automatizezi: retail, warehousing, transporturi sau HoReCa. Acolo va fi concentrată o parte foarte mare din forța de muncă, în special din cea cu studii medii. De asemenea, în zona de îngrijire medicală, că tot am discutat de îmbătrânirea populației, va fi o cerere din ce în ce mai puternică.

„Se schimbă generațiile și vom vedea toată forța acestei schimbări“

Se schimbă generațiile și vom vedea toată forța acestei schimbări. O vom vedea începând cu anii 2029-2030, pe măsură ce noi ne retragem din activitate.

Și e o schimbare chiar în felul în care gândesc noile generații. Văd o trecere a gândirii de la gândirea lineară la o gândire modulară, tipică aplicațiilor de pe telefoanele mobile. Va apărea un alt tip de gândire, un alt tip de acțiune, care va fi influențat de aceste motoare de inteligență artificială. Nu pot spune dacă va fi de rău sau de bine; spun doar că va fi provocatory, atât.. Trebuie să ne obișnuim cu ideea că există provocări care pot să nu fie nici bine, nici rău, așa cum definea Adam Smith mâna invizibilă.

„Oamenii văd că le-a crescut nivelul de trai, dar în același timp văd că față de ceilalți sunt tot acolo. Și atunci apare un sentiment al frustării”

– Apropo de gândirea liniară și gândirea modulară. De ce e așa de polarizată lumea? De ce ne-am înrăit așa de tare? E foarte radicalizată.
– Da, spectrul opțiunilor s-a redus foarte mult, cum spunea un coleg de-al meu. Așa după cum am spus, dacă în termeni absoluți am evoluat, în termeni relativi am cam rămas pe aceleași poziții și lucrurile astea nu se vor schimba. Deci, apropo, în maxim ce se va întâmpla, cum se va întâmpla, nu se va schimba. Deci pozițiile relative nu se schimbă sau se schimbă foarte greu, ceea ce înseamnă că decalajele de dezvoltare rămân.

Fiind într-o economie liberă, deschisă, decalajele astea sunt foarte vizibile și atunci apare un sentiment de frustare. Asta ca să nu mai vorbesc despre alte chestiuni care țin de război informational.  Principala chestiune este că ne aflăm într-o economie deschisă, iar oamenii văd că le-a crescut nivelul de trai, dar în același timp văd că față de ceilalți suntem tot acolo. Și atunci, apare un sentiment al frustării. Dacă acest sentiment nu este înțeles și dacă nu sunt luate măsurile necesare, măsurile corecte, el poate degenera.

De asemenea, gradul de urbanizare reală al societății a lipsit foarte mult timp la români. Cineva mă întreba care este diferența dintre Brașov și Constanța. Și i-am răspuns: Evul Mediu. În Constanța nu există Ev Mediu. Acolo, dacă sapi sub o clădire de secol al XIX-lea, dai de ruinele din secolul VI-VII. Nu există Ev Mediu! Fusese stăpânirea otomană, care n-a lăsat nimic. Imperiul otoman era un imperiu prădalnic și, prin urmare, acolo nu găsești nimic. Dacă sapi sub Brașov dai de medieval. Cum spuneam, urbanul real lipsește. Urbanul înseamnă concentrare, dialog, cooperare. Ruralul înseamnă răspândire; fiecare are locul lui, departe de celălalt șamd. Și clasa aceasta rurală înseamnă o zonă mai conservatoare, mai puțin dispusă la o zonă de agora. Știți că orașele medievale au o piață centrală. Satele nu au niciuna.

Ceea ce propune președintele Donald Trump nu este diferit de ce au mai propus președinții americani

– Mai sunteți membru în AUR?
– Da.

– Și cum vă simțiți?
– Foarte bine. Noi avem acest ideal al suveranității României și al afirmării suveranității României în familia europeană și euro-atlantică, pentru că noi ne-am integrat în Uniunea Europeană și am aderat la Tratatul Atlanticului de Nord, care este piatra unghiulară a suveranității și securității naționale. Este piatra unghiulară pentru a întări suveranitatea României. Noi ne-am pus împreună cu toți suveranitățile acolo, ca să fim împreună mai puternici.

– Da, dar semnalele date de unii lideri ai partidului nu converg în aceeași direcție.
– Poate e o diferență de comunicare, de formulare a mesajului. Dar noi am spus întotdeauna că NATO, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, este piatra unghiulară a securității României și ea este bazată pe relația specială cu Statele Unite ale Americii, fără de care nu se poate concepe nici fără puntea peste Atlantic. Nu se poate concepe fără NATO. NATO înseamnă puntea peste Atlantic. Legătura între Europa și America de Nord.

– Care legătură pare să fie tot mai fragilă, mai vulnerabilă.
– Da, acum am să vă spun și aici următorul lucru: privind tot în istorie, să știți că ceea ce propune președintele Donald Trump nu este diferit de ce au mai propus președinții americani. Și e normal, în fond și până la urmă, pentru că de 70-80 de ani contribuabilul american duce povara acestui stabiliment militar foarte mare, cu o armată de peste un milion de oameni. O armată imensă răspândită pe toate continentele globului.

Nu știu dacă cineva își dă seama ce înseamnă când iese un portavion mare: o ieșire din aceea consumă cam tot bugetul României pe-un an. Și Tratatul Atlanticului de Nord specifică foarte clar obligația membrilor de a-și asigura propria apărare. Deci noi trebuie să fim în stare să ne apărăm singuri. Dacă nu suntem în stare, atunci e foarte, foarte grav din privința literii tratatului și chiar și a spiritului tratatului.

– Păi da, dar vedeți că asta înseamnă bani. Ori, de pildă, referindu-ne la Europa și în special la România, noi nu avem flexibilitatea bugetară, spațiul fiscal, cum se cheamă, pentru a mai cheltui.
-Vedeți dvs., construcția europeană se bazează pe trei mari piloni stabiliți prin tratatele de la Maastricht, Amsterdam și Nisa: Pilonul Comunităților Economice Europene sau Pilonul economic, Pilonul Justiție și Afaceri Interne, care a fost statuat foarte puternic la Maastricht și mai ales prin Amsterdam. Al treilea pilon este cel de Securitate, cooperare și relații internaționale.

Acesta din urmă a rămas cam în aer. Și trebuie să-l întărim, pentru că fără el nu putem sta. De asemenea, trebuie să lucrăm la Pactul de creștere și stabilitate. Pragurile alea de deficit și de datorie sunt normative,  nu sunt bătute în cuie. Aceste lucruri trebuie revizuite, iar Pactul de creștere și stabilitate trebuie adaptat noilor circumstanțe.  

Articol preluat de pe: Hotnews Economie