Violonista Diana Jipa și pianistul Ștefan Doniga sunt singurii muzicieni din lume care au cântat în mai puțin de 100 de zile pe toate cele 7 continente și primii care au susținut în Antarctica un concert profesionist de muzică clasică. Performanța lor a fost omologată de Guinness World Records. Cei doi au acordat un interviu HotNews în care au vorbit despre turneul lor nemaipomenit, dar și despre experiențele în școlile din România, unde au susținut mai multe concerte. Ei trag un semnal de alarmă și spun că, atât oamenii de cultură, cât și mass-media sunt responsabili pentru tinerii din ziua de azi.

• „Noi cântăm de 15-20 de ori pe an în școli din România, pro bono”, spun Diana Jipa și Ștefan Doniga, în interviul pentru publicul HotNews. Cei doi îi îndeamnă pe artiști să lase comoditatea și să încerce să se adreseze și altui public decât cel care „a avut șansa să crească cu Mozart în casă”. 

Diana Jipa și Ștefan Doniga au o experiență de zeci de ani în domeniul muzicii clasice și au susținut peste 1000 de concerte fiecare. Violonista este doctor în muzică (în domeniul interpretării violonistice) al Universității Naționale de Muzică din București, profesor de vioară la Școala Gimnazială de Arte „Iosif Sava”, dar și manager artistic, coordonatorul asociației INNOVARTE.

Pianistul Ștefan Doniga este impresar artistic atestat de Ministerul Culturii și manager cultural cu aproape 30 de ani de experiență. „Din 1998 până în 2007 am fost Directorul Artistic al Filarmonicii din Giurgiu – eram și am rămas cel mai tânăr director pe care l-a avut vreodată o filarmonică în România, avem 19 ani când am început”, spune el.

După sute de concerte individuale, cei doi au început să cânte împreună. Au realizat mai multe proiecte artistice împreună, inclusiv concerte în școli, unde au vorbit tinerilor despre muzica clasică și performanță. 

„În 2020 am făcut 27.000 de kilometri numai în țara noastră. Am mers cu pianul și vioara și am cântat în toate locurile care ne-au plăcut, cu sunet preluat live, cu echipă de filmare profesionistă, multicam, drone etc., dar și invitați valoroși din partea fiecărui loc”, precizează artiștii.

La final de 2024, au început „Drumul Libertății”, un turneu dedicat împlinirii a 35 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989 și ideii de libertate. A început pe 7 septembrie, la Bruxelles, și s-a încheiat pe 14 decembrie, în Antarctica, în stația Julio Escudero, unde au avut parte de un concert unic. Întreaga experiență (care a ținut 98 de zile și 22 de ore) a fost una unică și recompensată de Guinness World Records. 

Singurii alți muzicieni profesioniști la nivel mondial care au mai susținut concerte publice pe toate continentele, dar într-o perioadă de timp mult mai mare, sunt membrii trupei Metallica, cei care au și inițiat acest record în anul 2013.

Am vorbit cu Ștefan și Diana despre lecțiile pe care le-au învățat din toate experiențele prin care au trecut în călătoria lor dar și despre afinitatea românilor față de muzica clasică.

„Avem prieteni în cel puțin 2-3 țări de pe fiecare continent”

– Încă din 2017 ați concertat în peste 30 de țări din toate cele 7 continente, peste 600 de recitaluri. Cum ați ajuns să faceți asta mai exact?
– Am început de la zero, dar cu o experiență managerială vastă. Am câștigat peste 30 de proiecte până acum și am făcut peste 50 de turnee, 22 de filme și vreo 60 de clipuri muzicale. 

Avem prieteni, acum, realmente în peste 50 de orașe din România și în cel puțin 2 – 3 țări de pe fiecare continent. Suntem ajutați și sprijiniți de pretutindeni. Dacă mâine ne dorim să cântăm pe oricare continent, putem deja să ne luăm bilet de avion.

– Cum e viața mereu pe drumuri – ce vă place cel mai mult și care sunt cele mai mari greutăți și provocări ale unui astfel de angajament?
– E ca un fel de vacanță creativă. A face cunoștință cu culturi atât de îndepărtate și a cunoaște oameni minunați ne bucură nespus. Bineînțeles că acum câțiva ani ne-ar fi părut poate imposibil, dar din aproape în aproape, a face un turneu atât de complex, cum a fost cel pe toate cele 7 continente, nu a mai fost o utopie, ci ceva necesar și firesc. 

„Vrem să știe toată lumea cât de frumoasă, bogată și diversă e muzica românească”

– Cine este publicul vostru din toate locurile unde ajungeți și cum este interacțiunea cu el?
– De cele mai multe ori, muzica pe care o cântăm o adresăm culturilor diferite de a noastră, pentru că vrem să știe toată lumea cât de frumoasă, bogată și diversă e muzica românească. Unde mai punem că tuturor ne plac poveștile, indiferent de țară, de oraș, etc., iar fiecare piesă are povestea ei pe care o împărtășim cu bucurie publicului, care ne întoarce această bucurie cu aplauze generoase. Au fost atâtea și atâtea locuri în care comunitățile de români ne-au fost alături cu o căldură de neegalat.

– Care sunt cele mai frecvente întrebări pe care le primiți de la oameni, cu privire la țara noastră?
– „Tot ce ați cântat e numai muzică românească?” e cea mai frecventă întrebare. Oamenilor nu le vine să creadă cât de diversă este muzica românească.

– În 2023, ați făcut înconjurul lumii și ați devenit primii artişti români din istorie care au reuşit acest lucru. Ce a însemnat călătoria, unde ați început și unde ați terminat?
– Turneul în jurul lumii din 2023 nu a avut la origini această formă: inițial a fost gândit să puncteze 2 locuri absolut opuse de pe Glob, unde comunitățile de români au o prezență notabilă. Am început în Spania, la Valencia, și în apropiere, la Barcelona, și ne-am dus exact la punctul de antipod – în Noua Zeelandă, și am continuat în Australia. Când am văzut că ne-a iesit proiectul, am zis „de ce să nu înconjurăm noi Pământul?” Așa că am mai organizat un concert ca să avem întoarcerea prin Santiago de Chile, iar „Turneul Antipod” a devenit „Turneul în jurul lumii.”

„Unii conaționali au încă probleme în a înțelege ideea de libertate”

– În 2024 ați pornit pe „Drumul Libertății” – povestiți-mi cum ați gândit acest turneu și ce simbolizează numele ales?
– Ideea turneului a pornit de la dorința de a marca împlinirea, în 2024, a 35 de ani de la Revoluție. Pentru noi, libertatea este esențială. Dacă unii conaționali au încă probleme (chiar majore, din câte vedem) în a înțelege ideea de libertate și importanța ei, pentru noi este singura condiție de a ne putea face meseria, de a ne trăi viața și cariera. Așa că ne-am propus să simbolizăm libertatea prin ceva ce nu a mai făcut nimeni niciodată: să cântăm pe toate continentele într-un singur turneu. 

– Unde ați cântat mai exact? Spuneți-mi unde ați început și câteva dintre locurile care v-au rămas la suflet.
– Am ales numai locuri simbolice pentru ideea de libertate, câte unul pe fiecare continent: În Europa – Bruxelles (Belgia, 7 septembrie), în Africa – Pretoria (Africa de Sud, 12 septembrie), în Asia – Cebu (Filipine, 17 septembrie), în Oceania – Auckland (Noua Zeelandă, 21 septembrie), în America de Nord – New York, 29 septembrie, în America de Sud – Lima (Peru, 1 octombrie). După cum se vede, am cântat pe 6 continente, de fapt, în 24 de zile. Apoi am venit acasă, am așteptat să se facă vară în Antarctica și ne-am dus și acolo, la Stația chiliană Julio Escudero, pe 14 decembrie. Unde ne-a plăcut mai mult? Pe scenă. 

– Aveți un recital anume care are o însemnătate aparte pentru voi?
– Poate că ar fi două momente speciale. Primul nostru recital, de unde a început totul, și care a fost la Focșani, pe 18 septembrie 2017, și cel din Antarctica, pentru că a însemnat realizarea aceasta URIAȘĂ, unică, de a fi primii muzicieni de muzică clasică DIN LUME care cântă un recital profesionist pe acel continent și în urma căruia am primit un Record Mondial GUINNESS.

– Pe lângă ideea de libertate, ați pus accentul pe diversitate – ce simbolizează pentru voi asta și cât de importantă o considerați în societatea din România?
– Diversitatea e o condiție esențială a libertății. Fără respectul, acceptarea și prețuirea diversității, nu putem vorbi de libertate. Așadar o considerăm de o importanță capitală, nu numai în România, dar pretutindeni. Ce merită însă spus este că în România este foarte bine și deschis apreciată diversitatea față de enorm de multe alte locuri de pe Pământ. Așa că ar trebui să fim mult mai mulțumiți de locul în care trăim.

„Am ales 10 compozitori români de vreo 7 sau 8 etnii diferite”

– Ați ales să aveți un repertoriu format doar din muzică clasică românească, îmi puteți spune ce muzicieni ați ales și de ce?
– În proiectul Drumul Libertății am ales 10 compozitori români de vreo 7 sau 8 etnii diferite, tocmai ca să simbolizăm această diversitate. Au fost George Enescu, Ciprian Porumbescu (polonez), Bela Bartok (maghiar), Myriam Marbe (evreică), Adrian Iorgulescu, Dan Dediu, Roman Vlad, Alfosno Castaldi (italian), Dinu Lipatti (grec), Walter Klepper (german).

– GUINNESS WORLD RECORDS a fost un obiectiv în sine?
– Nu a fost, inițial. La început a fost Drumul libertății. Apoi, când am văzut că am reușit să avem finanțare pentru 6 continente, am zis „de ce să nu ajungem și pe al 7-lea?”. Că știam că au fost acolo cei de la Metallica, deci se poate. Dacă au reușit ei, putem și noi. Ne-ați fi crezut, în februarie 2024, dacă vă spuneam asta? Și dacă am văzut că se leagă, am contactat GUINNESS WORLD RECORDS, am început demersurile de contractare și am primit condițiile. 23 de puncte OBLIGATORII. Proiect profesionist, nu „personal achievement”. Abia atunci a devenit un obiectiv. Atins.

– Cum a fost momentul când vi s-a oficializat recordul, ce înseamnă pentru voi acest lucru?
– Vestea am primit-o în cel mai frumos mod posibil: după ieșirea de pe scenă! Tocmai încheiaserăm un recital din cel mai nou turneu al nostru ENESCHOOL, dedicat tinerilor. Eram în cabină și inițial nu ne-a venit să credem, am crezut că e un spam, pentru că am primit pe mail. Am scris imediat managerului de cont de la GUINNESS care ne-a confirmat că e real. Știu că ne-am spus reciproc „Bravo!”. Ce înseamnă? Împlinirea celui mai amplu și complex proiect din toată cariera noastră de până acum și, în mare parte, din muzica românească din ultimele zeci de ani. 

– Cum au fost experiența, publicul, când ați cântat în Antarctica?
– „Diana, îți dai seama unde suntem?!” „Nu!”. Astea au fost cuvintele la aterizare. Astea spun totul. A, și am mai spus ceva, că țin minte că ne-am filmat primii pași, ca Neil Armstrong pe lună, am zis că pasul ăsta înseamnă „urmează-ți visul”. Experiența a fost absolut incredibilă. Imaginați-vă că am fost așteptați, la intrarea în stația științifică, de membri ai stației îmbrăcați în tricouri albastre, galbene și roșii, pe care scria Antarctica. Acesta a fost publicul. A fost al doilea cel mai mare eveniment public organizat vreodată pe acel continent, după concertul Metallica din 2013. Au fost 70 de oameni de la 8 stații științifice.

„Mergeți prin școli să auziți ce vocabular se folosește”

– Cum simțiți apropierea românilor față de muzica clasică în prezent?
– Apropierea se face pe secțiuni foarte clare, distincte, de public. Cam știm cine consumă muzică clasică, ce categorii sociale, de vârstă, cu ce nivel de educație. Dacă e bine cum suntem? Personal cred că nu, mai ales din partea a doi factori: a noastră – a profesioniștilor, și a dumneavoastră – media. Noi ar trebui să ne dăm jos din turnul de fildeș în care avem pretenția că toți ar trebui să urce, dar fără să înțeleagă de ce.

Câteva concerte educative și turnee prin conace e exact nimicul care ne face să credem că facem ceva și ne scutește de remușcări. Când, de fapt, suntem datori să ne dedicăm viețile, profund, acestei schimbări de mentalitate. Să mergem în școli, să căutăm și să construim simboluri atractive și valoroase pentru cei ce nu au avut șansa să crească cu Mozart în casă. Dar e mai comod să facem proiecte „cool” și „underground cross-over” cu tot felul de proiecții și luminițe, mereu pentru același public. Fără niciun rezultat de perspectivă. 

Mai apoi sunteți dumneavoastră, media, care, în virtutea audienței sacrificați valoarea, considerând, în locul publicului, că „așa ceva nu e atractiv, nu vinde”. Dar ați încercat să îi dați valoare în mod repetat? Credeți că ar refuza, dacă ar primi? Din păcate nu riscă nimeni. 

Și ne prăbușim ca societate, mai ales în cea mai dureroasă zonă – tinerii. Mergeți prin școli să auziți ce vocabular se folosește. Noi am fost. Noi mergem mereu. Noi cântăm de 15 – 20 de ori pe an în școli din România, pro bono. Mergeți și reflectați asupra puterii pe care o aveți de-a face ceva pentru acești tineri.

– Ce v-ar plăcea să știe ei despre acest gen muzical?
– Că e calea cea mai sigură și mai rapidă de evoluție a unui om. Că e cea mai plăcută formă de educație. Că arta nu este divertisment, ci adevăr, la fel ca viața. Că, odată descoperită plăcerea muzicii clasice, e ca și cum ai descoperi un nou simț. Evident că nu știai de el înainte, dar acum universul este dintr-o dată infinit mai vast și nu vei mai putea trăi fără acest simț. Asta e muzica clasică.

„Muzica clasică este pentru oricine”

– Credeți că nouă generație își îndreaptă atenția și către muzica clasică?
– La nivel general, nu, desigur că nu, din motivele arătate anterior și pe care le sintetizez: presiunea permanentă a social media pentru divertisment de sumbră calitate și forme fără fond, pe de o parte, și dezinteresul cvasi-total al mass-media de a impune modele și resurse culturale autentice. Cocktail-ul fatal. 

– Ce v-ar plăcea ca românii să înțeleagă din eforturile voastre și din munca pe care o faceți?
– Că muzica clasică este pentru oricine, că muzica clasică românească este un tezaur uriaș, că, în fine, cultura română este universală. Trebuie doar să ajungă să cunoască aceste lucruri.

– Cum este percepută România la nivel mondial?
– Excelent. Am fost apreciați pretutindeni. Ideile acelea despre români ca paria ai unor medii sociale sunt demult dispărute. Suntem foarte bine văzuți, și ca nivel de trai, și securitate publică, România este la un standard foarte, foarte bun, comparativ cu nivelul mediu mondial. Cei care sunt nemulțumiți ar trebui să încerce orice țară din Africa, America Centrală și de Sud, mai puțin două din Asia și majoritatea din Europa. Adică vreo 80% din mapamond, și apoi să își exprime nemulțumirile legate de punctul în care este România azi, după 18 ani ca membru al Uniunii Europene.

– Veți continua demersurile de promovare ale muzicii și culturii românești?
– Este un an Enescu, sunt 70 de ani de la moartea marelui compozitor. Avem un proiect dedicat lui, Universul Enescu, cu care urmează să călătorim, din nou, cam pe toate continentele. 

– Unde vă putem vedea live, în România, în perioada următoare, aveți ceva în plan?
– Da, ca soliști ai Filarmonicilor din Pitești (Diana pe 27 februarie, Ștefan pe 20 martie) și Iași (Diana pe 21 martie), la Brăila pe 4 aprilie, apoi într-un turneu prin țară până la finalul lui mai, când vă rezervăm o surpriză de proporții în București. Nu vă spunem încă despre ce e vorba, ca să mai avem ocazia să discutăm!

Articol preluat de pe: Hotnews Life