Singurul festival din România dedicat filmului documentar și fotografiei de natură, LYNX Festival 2025, va avea loc la Brașov, în perioada 4-9 iunie 2025. În deschiderea evenimentului va fi proiectat documentarul despre viața sălbatică de pe continentul nostru, „Europa – un continent, cinci lumi”, realizat de Christian Baumeister, unul dintre cei mai apreciați cineaști de natură din Europa. Într-un interviu pentru publicul HotNews, cineastul a dezvăluit câteva dintre culisele producției filmate în 30 de țări.

• România a fost inclusă în această serie cu 6 episoade cu imagini cu urșii bruni din Munții Carpați și cu biodiversitatea din Delta Dunării: „am spus povestea pelicanilor care le fură cormoranilor peștii pe care-i vânează”, explică regizorul german. 

LYNX Festival are ca obiectiv principal creșterea gradului de conștientizare asupra importanței pe care natura o are în viața noastră. Evenimentul este o inițiativă a Asociației România Sălbatică și Asociației Forona, și își propune, potrivit directorului artistic Dan Dinu, să creeze „un mix foarte eficient pentru cei care ne vizitează și care sunt iubitori ai acestor arte vizuale”.  

Focusul ediției din 2025 este pe Europa, iar majoritatea filmelor sunt despre arii sau specii de pe continentul nostru. 

Unul dintre filmele din acest an, „Ocean”, este un documentar abia lansat care ajunge la Brașov în premieră națională, înaintea de lansarea pe Național Geographic sau pe streaming. 

„David Attenborough, care tocmai ce a împlinit 99 de ani, ne uimește încă o dată în acest film cu omagiul pe care îl aduce oceanului planetar. După 70 de ani de carieră, vocea lui este poate cea mai importantă voce din această industrie, iar filmul promite să ne arate o față a mediului marin pe care nu am mai văzut-o până acum”, spune directorul artistic al festivalului. 

Un documentar filmat în 1000 de zile

Documentarul „Europa – un continent, cinci lumi”, produs, regizat și filmat de Christian Baumeister, va avea premiera în România în cadrul Galei de Deschidere a celei de-a 3-a ediții LYNX Festival, pe 4 iunie 2025, ora 19:00, la Centrul Cultural Reduta din Brașov. 

Serialul este cea mai ambițioasă producție germană despre istorie naturală realizată vreodată, filmată timp de peste 1.000 de zile, în aproape 30 de țări. Include 6 episoade și explorează biodiversitatea Europei, de la leoparzii din Caucaz la urșii polari din Svalbard și balenele albastre din Azore; a fost filmat în peste 50 de locații, inclusiv în România.

Christian Baumeister este un regizor și director de imagine premiat, recunoscut la nivel internațional pentru filmele sale documentare despre viața sălbatică, difuzate de canale precum BBC, ARTE, ZDF, Smithsonian Channel și National Geographic Wild. Cu studii în biologie în Germania și filmmaking în Marea Britanie, pasiunea lui pentru natură l-a purtat pe patru continente, dar legătura sa profundă cu America Latină a inspirat unele dintre cele mai spectaculoase producții ale sale. Printre acestea se numără seria „The Wild Andes”, nominalizată la două premii Emmy în 2019. 

„Ideea a fost de fapt una spontană, care mi-a venit în timpul unui eveniment la care participam. Am descoperit că nimeni nu a realizat vreodată un serial despre natură sălbatică din Europa cu adevărat meticulos, gândit în profunzime, ceva suficient de amplu. 

Ne-am dorit foarte mult să prezentăm imaginea de ansamblu a întregii Europe și să analizăm toate habitatele și să arătăm cu adevărat întreaga frumusețe a continentului nostru. Mi-ar plăcea foarte mult să cred că după ce vor urmări seria, în oameni se va trezi dorința de a ieși în natură, de a încerca să vadă cu proprii lor ochi ceea ce noi le-am arătat prin lentile. Să-și dorească să descopere natura, chiar și cea din imediata lor vecinătate, cea ascunsă în orașele în care locuiesc”, spune regizorul în interviul acordat HotNews.

„În Portugalia am descoperit lilieci care vânau insecte într-o bibliotecă veche, dintr-un palat, și așa salvau cărțile de la distrugere”

– Ați filmat peste 1000 de zile, în 30 de țări, cu echipe internaționale. Cum ați planificat și coordonat o acțiune de asemenea amploare?
– Christian Baumeister: Am avut doi coordonatori de producție care au muncit full time. Desigur, ce a fost esențial pentru noi a fost să stabilim contactul direct cu cercetătorii și specialiștii care ne puteau oferi cele mai corecte informații despre habitatul pe care-l documentam, să fim în contact și dialog cu oamenii care trăiau în locațiile respective și care cunoșteau mult mai bine decât noi realitatea din teren, comportamentul animalelor. 

A fost o provocare să punem totul cap la cap, mai ales că perioada de filmare alocată întregului proiect a fost limitată la 3 ani. Poate părea mult, dar este o perioadă foarte scurtă pentru un proiect de amploarea asta, mai ales dacă ținem cont că sunt anumite evenimente și comportamente pe care le putem surprinde doar într-un singur moment într-un an. De exemplu, dacă vrei să filmezi eclozarea unor efemeride, fenomen care durează câteva ore, o singură dată pe an, și ratezi momentul, trebuie să revii în anul următor.

– Cât a fost planificat din start și cât a trebuit să calibrați pe măsură ce lucrurile se desfășurau?
– Majoritatea secvențelor pe care le-am filmat au fost gândite și planificate din start. Am decis ferm asupra conceptului care presupunea să includem toate animalele importante, iconice pentru continent – cum ar fi balenele, urșii polari, căprioarele, leoparzii, urșii, tot.

Am încercat să ținem ochii și mintea deschise pentru a identifica și povești noi, unele care nu au mai fost spuse înainte. Și am găsit! O specie de șerpi de apă care vâna în cascadele din Slovacia. În Portugalia am descoperit lilieci care vânau insecte într-o bibliotecă veche, dintr-un palat, și practic așa salvau cărțile de la distrugere.

Chiar dacă am avut un concept clar din start și un scenariu pe care l-am urmat, într-un documentar despre natură ajungi mereu să (te) adaptezi. În final am reușit să avem cam 90% din ceea ce ne-am propus din start, ceea ce este un procent uriaș de succes într-o astfel de producție.

– Care au fost cele mai mari provocări din punct de vedere logistic sau creativ?
– Logistic cea mai mare provocare în acest tip de producții este mereu aceeași: să te asiguri că ești la timpul potrivit, în locul potrivit. Acest lucru devine din ce în ce mai dificil în zilele noastre, ținând cont de schimbările climatice care determină și animalele sălbatice să-și schimbe obiceiurile.

Lucrurile se întâmplă uneori mai târziu sau mai devreme decât ar trebui. Una din poveștile foarte complicate de filmat, de exemplu, a fost cea a balenelor albastre din Insulele Azore. În primul an, nu am putut filma din cauza furtunilor, am revenit anul următor și am avut nevoie de un catamaran pentru a ieși în larg.

Apoi am așteptat 3 săptămâni pentru vreme bună, pentru că și acum ne întâmpinaseră furtuni, unele atât de mari că nu puteai ieși. Când finalmente am putut merge în larg, am așteptat foarte mult și nu am văzut nicio balenă albastră. Am avut noroc în ultima zi de filmare, când credeam că va trebui să renunțăm și să ne gândim la un plan de rezervă. A fost literalmente în ultima zi posibilă de filmare, rămâneam deja fără bani și fără timp, totul arăta ca și cum va fi un eșec. Apoi, într-un singur moment, totul s-a schimbat.

România, în topul listei de locuri unde regizorul și-a dorit să ajungă

– A fost un moment anume, din teren, care v-a surprins sau v-a mișcat în mod deosebit?
– Personal, în acest moment, gândul meu se duce la filmarea cu erupția vulcanului. Ne instalasem în locație, iar noaptea dormeam pe marginea craterului și de fiecare dată când mă trezeam, vedeam această erupție masivă, impresionantă vizual. Simțeam că mă aflu fix în locul și în momentul în care Pământul este creat. A fost un sentiment de neegalat pentru mine. Dar au mai fost și alte povești. În Macedonia de Nord am filmat pe o insulă minusculă, Golem Grad – cunoscută și ca Insula Șerpilor, are doar un kilometru diametru și este plină de șerpi. Și este un loc unde nu s-a mai filmat până acum, iar noi am fost acolo și am surprins cum vânau șerpii. E un loc care pare ireal, este foarte izolat, foarte puțin cunoscut. Iar noi eram acolo, campam pe insula aceea. 

– Ce v-a determinat să includeți România în serie? Unde ați filmat  și ce ați descoperit?
– România a fost undeva foarte sus în topul listei de țări unde trebuie să ajungem, datorită faptului că încă există foarte multe zone sălbatice la voi în țară. În zona Carpaților, am filmat o poveste cu un urs brun. Mi-aduc aminte că am încercat să-i dăm o turnură diferită, știam că se mai făcuseră povești similare. Practic, aveam o femelă urs, cu pui, care la un moment dat deranjează un cuib de furnici. Și am filmat cum furnicile se adună și ripostează și atacă ursoaica – am construit un fel de poveste-metaforă de tipul David versus Goliath. În România am filmat și în Delta Dunării; am spus poveștile pelicanilor care le fură cormoranilor peștii pe care-i vânează. Și chiar dacă și acest habitat a mai fost filmat și expus în alte documentare, cred că am reușit să spunem povestea mai diferit, am folosit și foarte multe drone și avem numeroase imagini spectaculoase cu relieful văzut de sus.

– Ce v-ați dori ca românii să afle sau să redescopere despre țara lor când vor privi imaginile filmate aici?
– Același lucru pe care sper că și-l vor reaminti toți europenii care vor vedea seria: că acele imagini sunt din realitatea care ne înconjoară, că sunt la o mică distanță de noi, dincolo de pragurile caselor noastre. Sunt sigur că românii știu despre Delta Dunării sau că au urși bruni în pădurile lor, dar e altceva când ai șansa să vezi aceste lucruri despre care știi într-un ansamblu, prin lentile care ți le prezintă la întreaga lor amploare și frumusețe.

Am încercat în fiecare secvență filmată să construim sentimentul mirării și descoperirii. În zilele noastre, oamenii trăiesc într-un procent foarte mare în orașe, au contact din ce în ce mai puțin cu viața sălbatică. E important să avem acest gen de filme care să călătorească peste tot, să ajungă în fața lor și să le reamintească oamenilor că acele frumuseți sunt încă acolo. Sunt reale, nu sunt imagini istorice, nu sunt din vremuri apuse.

„În ceea ce privește natura, nu există granițe”

– Dincolo de granițele culturale sau politice, cum ați descrie Europa ca spațiu natural? Ce o face atât de deosebită?
– În ceea ce privește natura, nu există granițe. Europa are o natură incredibil de bogată și diversă. Aici găsești și zona Arctică, unde sunt -30 de grade și urși polari, dar și zona Mediterană, unde este cald și umiditate crescută. Sau poți merge în zonele cu lanțuri muntoase, unde ai alt tip de climă și vegetație. Chiar și în interiorul orașelor Europei încă se regăsește viață sălbatică. Cred că e unul din cele mai diverse continente, chiar dacă este printre cele mai mici ca întindere. Iar această diversitate nu a fost prezentată cu adevărat, nu în mod unitar. 

„În Europa mai sunt 50 de leoparzi, în Munții Caucaz”

– În opinia dumneavoastră, care au fost cele mai spectaculoase momente surprinse în cadrul seriei?
– Sunt foarte multe, de o parte din ele am povestit deja. Ar mai fi cele cu leoparzii. Mai sunt în jur de 50 de leoparzi rămași în Europa, poate mai puțini. Am lucrat în strânsă legătură cu cei de la WWF când am filmat în Munții Caucaz. Ne-au ajutat foarte mult în demersul nostru, cu filmări de pe camera traps, am strâns enorm de mult material brut în 3 ani, dar foarte puține imagini cu leoparzi. Iar către final am reușit să surprindem leoparzii cu pui cu tot, ceva ce nu cred că a mai fost filmat până acum în sălbăticie.

Mi-aș dori să menționez că am încercat mereu să filmăm lucrurile transpuse într-o perspectivă cât mai autentică și specifică locului în care filmam povestea; am vrut să păstrăm elementele de identitate ale fiecărei țări. De exemplu, povestea căprioarelor e filmată în Scoția. Căprioara e considerată cumva cel mai plictisitor animal, pentru că apare în toate documentarele despre animale sălbatice, e un fel de clișeu.

Desigur, nu putea să lipsească din film, pentru că e parte a faunei Europei. Și am filmat-o în Scoția, dar am făcut-o într-un mod autentic locului. Era ploaie torențială, iar echipa noastră s-a udat până la piele și a filmat așa, integrând ploaia și atmosfera asta specifică în poveste – ploaie, ceață, nori. A ieșit ceva foarte personalizat.

– Ați fost martor direct al efectelor schimbărilor climatice în timpul filmărilor? Ce semne ale încălzirii globale ați observat în Europa?
– Oh, da. Schimbările climatice sunt o mare problemă, una care se resimte peste tot. De exemplu, am mers în Svalbard (Norvegia) să filmăm urșii polari în martie. În primele zile a fost o vreme tipică, undeva la -30 de grade, frig și îngheț. Apoi vremea s-a schimbat brusc, temperaturile s-au dus la 0 (zero) grade, extrem de cald pentru acea perioadă de an.

Svalbard este foarte afectat de aceste schimbări climatice, pentru că temperaturile medii au crescut deja cu 8 grade în zona de nord, este enorm. Am filmat urșii polari și am surprins schimbările și în comportamentul lor – uzual ei vânează foci pe gheață, dar acum nu mai pot face asta pentru că nu mai e destulă gheață. Așadar, au început să vâneze reni, care nu sunt prada lor naturală. Dar a fost nevoie să se adapteze. Acolo am resimțit din plin schimbările climatice.

Devine din ce în ce mai dificil să ai predictibilitate în a te putea sincroniza cu evenimentele naturale, cum ar fi perioadele de împerechere – au început să se mute pe axa timpului. Mi-aduc aminte și de filmarea din Spania, eram în munți, era primăvară-vară, într-o zonă în care uzual era multă umiditate, dar acum, din cauza temperaturilor ridicate, vegetația care apărea era din start deshidratată. Florile ieșeau din pământ și mureau imediat, nu am văzut niciodată așa ceva. Continuau să înflorească, dar în ziua următoare erau deja uscate din cauza lipsei de apă. Schimbările sunt dramatice.

Articol preluat de pe: Hotnews Life