Cât de morale vor fi companiile de tehnologie atunci când vor controla societatea? Aceasta este una din întrebările la care încearcă să răspundă regizorii George ve Gänæaard şi Horia Cucută în filmul „Clasat”, premiat la TIFF 2024. Producția, care este un „fake-documentary” inspirată din fapte reale, va putea fi vizionată doar online, pe site-ul clasat.ro, în perioada 24-27 aprilie. 

• „Într-o lume în care „Godfather of AI”  demisionează de la Google pentru a trage semnale de alarmă, în care echipele de etică ale Microsoft sunt desființate, filmul nostru se alătură, ca un gest artistic, acestor voci care cer transparență, empatie și acțiune”, spun cei doi într-un interviu pentru publicul HotNews.

19 premii naționale și internaționale

George ve Gänæaard şi Horia Cucută s-au cunoscut în echipa de comunicare a unui brand de paneluri pentru cercetare de piață. Au co-regizat cinci scurtmetraje, Thank you for your teeth! (2020), America (2019) sau Know Thy Partner (2022)), care au avut peste 120 de selecţii în numeroase ţări şi au câştigat împreună 19 premii în ţări precum SUA, Spania, România, Grecia, Iran sau Polonia. 

Au început să lucreze la lungmetrajul lor de debut, „Clasat”, în 2023, după ce au citit o investigație din Time, despre cum angajați din Kenya sunt plătiți cu sub 2 dolari pe oră pentru a modera manual conținut toxic care antrenează AI-ul occidental. 

A rezultat un fake-documentary inspirat din fapte reale, o abordarea în premieră în cinematografia românească, unde au împletit realismul jurnalistic cu tehnicile cinematografice. „Până la urmă, ăsta e testul oricărui cineast. Să treci de la scurtmetraj la lungmetraj și să faci acest pas fără să compromiți povestea”, zice Horia.

Despre ce este filmul „Clasat”

„În nici 24 de ore de declanşarea unui incendiu în care a murit un angajat, procuratura deja a clasat cazul şi toată povestea părea închisă. Gabriel Vânătoru (Daniel Popa), unul din veteranii presei independente din România, este intrigat de modul în care autorităţile, dar şi compania implicată, au acţionat ca să oprească subiectul să apară în presă. El decide să înceapă o investigaţie ca să arate publicului ce s-a întâmplat cu adevărat în acel incendiu şi mai ales cine era victima, Eremia Ţofan.

Cu o răbdare incomensurabilă, Gabriel încearcă să intervieveze oamenii care l-au cunoscut sau care au lucrat cu Eremia, construind piesă cu piesă, un puzzle complicat al evenimentelor care au dus la acel incident nefast. Investigaţia va arăta cum unicornul tech FUTURA AI, care trebuia să revoluționeze moderarea de conținut pe internet, era de fapt un mediu extrem de toxic de lucru, iar Eremia, care iniţial era portretizat ca angajatul model, era de fapt un ghimpe pentru managementul companiei, mai ales după ce a trecut printr-o conversie religioasă”, scrie în sinopsisul oficial al filmului. 

Regizorii vorbesc despre cum filmul ficționalizează, dar în același timp sintetizează o atmosferă de anxietate etică generalizată, în care puterea AI e opacă, iar controlul asupra ei inexistent.

„Temele explorate în film – responsabilitatea corporatistă, externalizarea moralității, disoluția investigațiilor jurnalistice, tăcerea complice a instituțiilor publice – sunt amplificate de contextul internațional. 

Într-o lume în care „Godfather of AI” (Geoffrey Hinton) demisionează de la Google pentru a trage semnale de alarmă, în care echipele de etică ale Microsoft sunt desființate, iar companii precum Meta și OpenAI sunt acuzate că își pun profiturile înaintea siguranței filmul nostru se alătură, ca un gest artistic, acestor voci care cer transparență, empatie și acțiune”, spun ei.

Din distribuție fac parte actori precum Liviu Pintileasa, Emilian Oprea, Dana Marineci, Ionuț Grama, Robi Urs, Vlad Ghinea, Alin Boeru sau Grațiela Popa și Oana Predescu.

„Inteligența artificială este vândută ca un instrument care ne va îmbunătăți viața, dar rareori se discută despre impactul real asupra oamenilor care o creează și despre efectele pe termen lung asupra societății. Filmul nostru vorbește despre despre modul în care companiile de tehnologie își asumă (sau evită) responsabilitatea față de angajați și față de public. Scopul nostru este să provocăm o discuție, gândire critică, și să aducem la lumină aspecte ignorate ale revoluției AI, oferind o perspectivă umană asupra costurilor ascunse ale progresului tehnologic”, precizează regizorii.

Lansarea online a filmului, care va fi disponibil în perioada 24-27 aprilie, pe site-ul clasat.ro (biletele se pot cumpăra din 10 aprilie), se integrează perfect în tema acestuia, iar perioada scurtă în care poate fi vizionat a fost aleasă, așa cum explică Horia și George, pentru a păstra senzația de urgență, de efemer, de fereastră scurtă în care adevărul poate fi văzut, la fel ca în film. 

Într-un interviu HotNews, regizorii au vorbit despre contextul românesc al filmului, dar și despre cum inteligența artificială poate ascunde multe dedesubturi la care ar fi bine să fim atenți.

„Din păcate, CNC-ul nu susține cu adevărat cineaștii aflați la debut”

– Cu ce senzație v-ar plăcea să rămână oamenii după ce văd filmul „Clasat”?
– George: Ne-ar plăcea ca oamenii să iasă din film cu un soi de neliniște activă. Să-și pună întrebări. Despre cum e construit adevărul într-o lume în care AI-ul poate genera orice imagine, voce sau poveste. Despre cum ne alegem sursele. Despre cum verificăm ce ni se spune și cine beneficiază de pe urma tăcerii sau manipularii.

– Horia: „Clasat” e o poveste în care conspirația nu e un spectacol, ci un mecanism funcțional, banalizat, care există și se perpetuează pentru că nimeni nu se mai uită cu adevărat atent. Noi nu vrem să oferim verdicte, ci să stârnim un proces de gândire critică. Să provocăm publicul să chestioneze. Ce pare real? De ce ni se pare real? Și, mai ales, în beneficiul cui?

– Ce rol credeți că are un „documentar fake” în cinematografia românească? Vedeți un viitor pentru genul ăsta?
– George: O, da. Din păcate, CNC-ul nu susține cu adevărat cineaștii aflați la debut, sau cel puțin nu înainte să-și construiască un track record, să bifeze câteva puncte prin festivaluri, sau să aibă o casă de producție cu experiență în spate. Așa că, pentru cineva la început de drum, un „fake documentary” e una dintre cele mai accesibile forme prin care poți spune o poveste autentică, cu mijloace limitate, dar cu impact. Nu am inventat noi nimic. În State, de exemplu, astfel de filme, alături de cele din zona „mumblecore” sau „found footage”, lansează constant regizori noi. 

– Horia: E un gen care îți oferă multă libertate artistică, fără să depinzi de bugete uriașe. Poți construi o lume credibilă, tensionată, doar printr-un scenariu bine gândit și prin niște alegeri regizorale inspirate. Și, sincer, cred că și zona de horror e complet neexplorată în cinematografia românească. Primul „Blair Witch”românesc poate fi făcut de oricine are o cameră și o poveste bună. Noi, cel puțin, am vrea să-l vedem.

„Filmul nostru este și un omagiu adus jurnaliștilor independenți”

– Filmul urmează o investigație jurnalistică – există ceva în parcursul acestui personaj (jurnalistul) care vi se pare emblematic pentru modul în care ne raportăm azi la adevăr și la informație, într-o lume digitală?
– George: Parcursul lui Gabriel Vânătoru este, pentru noi, emblematic tocmai pentru lupta asta continuă dintre aparență și esență, dintre informație și manipulare. 

Trăim într-o lume digitală în care adevărul e tot mai greu de separat de zgomot. Avem la dispoziție mai multe surse ca oricând, dar tocmai volumul uriaș face discernământul mai complicat. Gabriel e genul de jurnalist care sapă, întreabă, se întoarce și mai sapă o dată.

Într-un fel, el e vocea aia interioară pe care mulți dintre noi o pierdem, vocea care ne împinge să nu acceptăm pur și simplu ce ni se spune, ci să căutăm, să punem sub semnul întrebării, să înțelegem ce e în spatele unei povești bine împachetate.

– Horia: Da, ne-am dorit ca prin Gabriel să arătăm cum, în haosul informațional de azi, între mii de scroll-uri și notificări, se pierd povești. Și uneori se pierde și adevărul. Filmul nostru nu e atât despre fake news, cât despre cum o poveste reală poate fi ștearsă cu ușurință, mai ales când marile platforme tech colaborează tacit cu autoritățile. E înfricoșător să ne gândim câte povești nu ajung niciodată la noi. Sau cât de departe poate fi realitatea de acel comunicat oficial, sec și perfect calibrat, emis de o instituție care vrea să închidă un subiect. 

– Într-o țară în care jurnaliștii independenți luptă adesea cu lipsa resurselor și cu cenzura, e filmul și un omagiu adus lor sau cel puțin o evidențiere a importanței muncii lor?
– George: Da, fără îndoială. Putem spune cu toată convingerea că filmul nostru este și un omagiu adus jurnaliștilor independenți, fără teama de a cădea în patetism. Chiar ne-am dorit ca prin acest personaj, Gabriel Vânătoru, să reflectăm importanța reală a vocilor care nu se lasă intimidate și care continuă să caute adevărul, chiar și atunci când resursele lipsesc, iar sistemul lucrează împotriva lor. 

Am cunoscut și admirăm oameni ca el, în redacții mici, dar curajoase. Și tocmai de aceea, ne dorim să continuăm povestea. 

– Horia: Eu cred cu tărie că jurnalismul independent din România a compensat enorm pentru decăderea marilor trusturi și aservirea lor politică. Democrația nu poate funcționa fără o presă liberă. Iar în ultimii ani, această responsabilitate a căzut, aproape în totalitate, pe umerii câtorva jurnaliști independenți care au continuat să reziste, în ciuda contextului extrem de dificil. Sperăm ca mulți dintre ei să se regăsească în Gabriel Vânătoru, în tenacitatea lui, în dorința de a scoate adevărul la suprafață și, poate, să simtă că filmul nostru este și o formă de recunoaștere și de solidaritate cu munca lor.

– Ați ales să spuneți această poveste în România, o societate care are o relație aparte cu autoritatea, religia, dar și cu „adevărul”. Cât de mult v-a influențat contextul local în construcția universului din Clasat?
– George: În totalitate. „Clasat” este o poveste ancorată sută la sută în realitatea din România, bazată pe experiențele noastre și pe tot ceea ce am trăit până acum. Am construit o lume care ni s-a părut perfect plauzibilă aici, acum, o Românie în care acest tip de companii pot exista, în care autoritățile sunt prea ocupate sau prea obediente ca să ancheteze cu adevărat, în care adevărul se clasează repede.

– Horia: Chiar dacă România e, aparent, la periferia revoluției tech, efectele ei se simt din plin și aici. Așa că am ridicat o întrebare simplă: ce s-ar fi întâmplat dacă povestea din TIME ar fi avut loc într-o companie românească? Cum ar fi reacționat autoritățile? ITM-ul? Compania? Din păcate, realitatea a fost mai rapidă decât ficțiunea. La scurt timp după ce am încheiat filmul, a apărut cazul Atos, care ne-a oferit, fără să ne dorim, un răspuns destul de clar despre cum reacționează societatea românească la astfel de situații.

„Sperăm ca, odată ce îl vor vedea, spectatorii să conștientizeze cât de mult a început tehnologia să influențeze procesul politic”

– Având în vedere anul electoral, cât și contextul politic actual, ar putea povestea din „Clasat” să ne deschidă noi perspective, cum vedeți lucrurile?
– George: Sperăm ca filmul nostru să ajungă la cât mai mulți oameni. Și, fără să fim aroganți, credem sincer că toți cei care vor vedea filmul vor privi cu alți ochi nu doar ce se întâmplă în corporații, ci și în societatea noastră, în general. 

Filmul oferă un context în care devine mai clar cum funcționează mecanismele de manipulare, cum ne sunt livrate emoții și informații menite să ne direcționeze subtil, dar eficient, spre concluzii și alegeri care, în mod real, nu ne aparțin. E tocmai motivul pentru care ne-am dorit ca lansarea să aibă loc acum, înainte de primul tur. Credem că e o perioadă în care e mai important ca oricând să fim lucizi, să fim atenți, să ne punem întrebări. 

– Horia: În același timp, sperăm ca, odată ce îl vor vedea, spectatorii să conștientizeze mai clar cât de mult a început tehnologia să influențeze procesul politic. Alegerile de anul trecut ne-au arătat deja acest lucru: cine reușește să controleze algoritmul, ajunge, de fapt, să controleze și discursul. Și e important ca oamenii să înțeleagă nu doar ce li se spune, ci și cum li se spune, și mai ales, de ce.

– Credeți că cinematografia și anumite filme sau povești pot aduce o schimbare reală în societate?
– George: Chiar am vorbit despre asta recent. Eu cred, sau cel puțin sper, că filmele și poveștile pot aduce o schimbare reală în societate. Nu avem puterea politicienilor de a lua decizii concrete, dar credem că, prin cinema, putem deschide conversații importante, putem pune subiecte grele pe masă, putem oferi perspective care lipsesc din discursul public. Arta are acest potențial de a educa, de a oglindi realitatea, dar și de a imagina un viitor mai bun. Și dacă filmul nostru reușește să declanșeze reflecții sau să pună niște întrebări incomode, atunci poate deja a început o mică schimbare.

– Horia: Eu sunt ceva mai sceptic și mai pesimist legat de viitor, dar cred că, în contextul actual, trebuie să spunem povești care măcar ridică un semn de întrebare. Scena cu muzicienii care continuă să cânte pe Titanic până în ultimul moment mi se pare cea mai bună metaforă pentru ceea ce încercăm noi să facem în 2025. Și probabil că o să continuăm în același spirit, până la capăt. 

„Ar fi bine să fim curioși, dar și vigilenți”

– Care sunt principalele voastre îngrijorări cu privire la evoluția inteligenței artificiale?
– George: Modul în care ajunge să fie folosită înainte să fie înțeleasă și reglementată cu adevărat. În goana după profit, unele companii ignoră complet riscurile etice sau sociale. Vedem deja cum AI-ul e folosit în deepfakes, în campanii de manipulare sau propagandă politică, în sisteme de scoring social, și toate astea fără vreo formă reală de responsabilizare. În „Clasat”, am încercat să punem sub lupă nu doar tehnologia în sine, ci și relația noastră cu ea. Cât înțelegem, cât alegem să ignorăm și cât cedăm din control. 

– Horia: Dacă ne uităm la ce s-a întâmplat în zona tech din social media, e clar că poate ar fi fost mai bine să reglementăm mai devreme anumite aspecte, în special cele legate de fake news și scam-uri. Cred că, în cazul AI-ului, riscul este să repetăm aceeași greșeală. Dacă nu punem presiune pe decidenții politici să creeze un cadru legal clar și funcțional pentru această industrie, aceste tool-uri vor fi folosite tot mai mult în scopuri îndoielnice, uneori imorale, alteori profund periculoase pentru societate.

– Cum credeți că oamenii ar fi bine să se raporteze la inteligența artificială și ce ar fi bine să aibă în vedere?
– George: Cred că cel mai important e să nu tratăm inteligența artificială ca pe un miracol tehnologic care o să ne salveze de toate problemele, dar nici ca pe un monstru apocaliptic care o să ne distrugă societatea. E o unealtă, și ca orice unealtă, depinde cine o folosește și în ce scop. Ar fi bine să fim curioși, dar și vigilenți. Să înțelegem cum funcționează, ce presupune, cine o controlează și cu ce interese. Și, mai ales, să nu ne pierdem obiceiul de a pune întrebări. Dacă lăsăm AI-ul să decidă pentru noi ce e adevărat sau fals, riscăm să renunțăm exact la ceea ce ne definește cel mai mult. Discernământul.

– Horia: Cred că e o linie foarte fină între a folosi AI-ul ca un instrument de productivitate, ceea ce poate fi de ajutor, și a-l transforma într-un instrument pe baza căruia luăm decizii importante. În al doilea caz, începem să ne atrofiem gândirea critică, iar pe termen lung cred că asta ne va face mai vulnerabili și mai ușor de manipulat. De aceea, cred că e esențial să învățăm cum funcționează aceste sisteme și să nu le oferim în alb încrederea pe care nu am oferi-o niciunui alt „operator” invizibil din viața noastră.

Articol preluat de pe: Hotnews Life