Biblioteca Metropolitană din București, filiala Dimitrie Cantemir, a devenit prima din țară care a lansat o secțiune dedicată literaturii nepaleze. Inițiativa vine în contextul în care o treime din totalul angajaților din state non-UE provin din Nepal. Inițiatorii văd decizia ca pe „un demers normal într-o democrație, care arată respect pentru toată lumea care e la tine în țară.”

• HotNews a vorbit cu inițiatorul proiectului, Mihai Lupu, despre comunitatea nepaleză din București și motivele pentru care aceasta avea nevoie de o bibliotecă dedicată. 

Normalitatea de a avea într-o bibliotecă din Capitală un colț dedicat literaturii nepaleze nu este o întâmplare, iar statisticile confirmă negreșit acest adevăr. Un număr de 101.599 de cetățeni străini din state non-UE aveau drept de ședere valid în România la finalul anului trecut în scop de angajare, potrivit Indexului locurilor de muncă realizat de Olx, care citează date furnizate de Inspectoratul General pentru Imigrări. 

O treime din ei provin din Nepal, iar numărul lor a crescut cu 63% în 2024, față de 2023. În ultimii 4 ani, câte 100.000 de angajați din state non-UE au primit dreptul de a aplica la un loc de muncă vacant în România, în contextul creșterii deficitului de personal din domenii precum hoteluri și restaurante sau construcții. De aceea, Guvernul a majorat cota maximă anuală de cetățeni străini nou-admiși pe piața muncii din România, lucru valabil și în 2025. 

Dacă în 2015 contingentul de străini din state non-UE care puteau să lucreze în România era de doar 5.500 de persoane, în ultimii ani pragul maxim a crescut de peste 18 ori, până la 100.000 de persoane. 

În plan local, conform datelor Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM), în anul 2024 au fost declarate de către angajatori 629.733 de locuri de muncă disponibile, dintre care 366.091 de locuri de muncă declarate vacante în mod repetat. Cele mai multe joburi pentru care se caută angajați sunt cele în construcții, învățământ, sănătate, curierat, comerț și transporturi. În acest moment, ANOFM are înregistrate peste 35.000 de locuri de muncă disponibile.

„Prezența acestor oameni ne îmbogățește”

„Știu că trăim într-un moment în care discursul anti-migrație este tot mai puternic, dar asta nu înseamnă că este normalitatea. Doar pentru că se strigă mai tare, nu trebuie să reacționăm, ci să arătăm prin acțiuni concrete cum prezența unor oameni din afară îmbogățește o țară – nu doar economic, prin acoperirea unui deficit de muncă, ci și cultural și social. 

Marile culturi se dezvoltă prin integrare, nu prin frică, iar ca societate ar trebui să mergem în această direcție. Nu devenim mai puțin români primind influențe externe, ci dimpotrivă – ne definim și mai bine identitatea prin învățare, prin testarea a ceea ce știm și a ceea ce putem deveni în contact cu ceilalți, inclusiv cu nepalezii”, spune Mihai Lupu, fondator EduCab (Educational Capacity Building in Local Comunities), o platformă internațională lansată în 2013, care sprijină bibliotecile publice să răspundă nevoilor locale și să contribuie la dezvoltarea comunităților.

Inițiativa colțului nepalez de la București aparține EduCab România și a avut ca parteneri Nepal Educab, IOM Romania, Filiala Dimitrie Cantemir – Biblioteca Metropolitană Bucureşti, Biblioteca Metropolitană București, JCI Kathmandu, Cold Feet Foundation Nepal și comunitatea nepaleză din București.

Biblioteca, punct de conexiune pentru migranți

La evenimentul care a avut loc la filiala Dimitrie Cantemir, pe lângă organizatori și partenerii inițiativei prezenți pe Zoom, au venit și 20 de nepalezi, care s-au arătat încântați de oportunitate și de faptul că au un spațiu dedicat lor, unde, dacă doresc, pot organiza tot felul de întâlniri sau evenimente. 

Motivul pentru care inițiatorii au ales această filială este legat de faptul că are program și sâmbătă; important este că un card făcut aici este valabil în toate celelalte filiale din București. 

Lansarea colțului nepalez s-a încheiat cu un tur al bibliotecii, deoarece ei pot avea acces la întreaga infrastructură a spațiului: calculatoare, evenimente culturale și resurse pentru învățarea limbii române, iar apoi cu o masă autentică, oferită de unul dintre restaurantele nepaleze din oraș.

„Este o zi importantă în istoria Bibliotecii Metropolitane București. Este pentru prima oară când oferim servicii comunității nepaleze. Vreau să luați acest lucru ca un mod de apreciere pentru dvs., pentru tot ce înseamnă prezența voastră în țara noastră. Mă bucur că fac parte dintr-o instituție publică care poate să ofere aceste servicii și să o facă cu bucurie. Vă rog să ne acceptați oferta și vă așteptăm aici”, a spus Marile Chiriță, șef birou în cadrul Serviciului de Dezvoltare și Digitalizare Instituțională din cadrul bibliotecii.

Mihai Lupu a povestit cum acest proiect-pilot creează un spațiu dedicat comunității nepaleze din București, în timp ce biblioteca devine nu doar un loc de acces la cărți, ci și un punct de conexiune pentru migranți, oferindu-le resurse educaționale, culturale și sociale. 

Inițiativa, continuă el, va fi extinsă și în alte orașe, cum ar fi Râmnicu Vâlcea, unde există deja o comunitate nepaleză semnificativă. 

„Într-un context global în care discursul anti-migrație devine din ce în ce mai vocal, este important să privim dincolo de zgomotul de fond și să arătăm, prin acțiuni concrete, cum prezența migranților îmbogățește o societate – nu doar economic, prin acoperirea unor locuri de muncă, ci și cultural și social. Societățile puternice sunt cele care integrează și își asumă diversitatea ca pe o oportunitate, nu ca pe o amenințare”, explică fondatorul EduCab.

În România există și o minoritate de nepalezi creștini

Mihai a povestit că a ieșit pe străzi și a interacționat cu nepalezi, pentru a le vorbi despre colțul din cadrul bibliotecii, dar și despre cum s-a conectat la lideri ai comunității lor din țara noastră. 

Au mers direct în comunități, la locurilor lor de întâlnire, cum ar fi biserica internațională din București, ceea ce i-a conectat cu pastorul John, prezent și el la eveniment, care a putut da vestea mai departe. 

Nepalezii creștini reprezintă o mică parte din comunitate, cei mai mulți, 75-80% sunt hinduși, iar 15% sunt budiști. 

„Vrem să ne conectăm la toate aceste comunități, să afle că un spațiu unde se pot duce, iar rețeaua de biblioteci este deschisă pentru asta”, precizat Lupu. 

El a subliniat și importanța colaborării cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM), ceea ce-i ajută pe nepalezi să afle că pot avea parte de asistență juridică, consultanță dacă au nevoie de job-uri sau răspunsuri legate de legislația muncii. 

„Prin „Colțul Nepalez” și inițiative similare, încercăm să contribuim la integrarea acestor comunități, să le oferim sprijin concret și să le facilităm accesul la resurse educaționale, sociale și culturale. Vrem ca biblioteca să devină un hub deschis, unde migranții să se simtă bineveniți și să poată contribui activ, aducând la rândul lor cărți și resurse”, continuă inițiatorul, nu fără a spune cum deja la bibliotecă există cărți de poezie, romane, cărți de eseuri sau pentru copii, iar colecția va fi treptat îmbogățită.

„Nepalezii aveau un soi de optimism pe care nu l-am văzut în multe alte locuri”

Mihai Lupu a ajuns să fondeze EduCab Nepal dintr-o întâmplare. În 2014, era în Nepal, într-o mini-expediție de trekking, fapt care i-a permis să se conecteze cu localnici, care ulterior i-au devenit prieteni. 

A vizitat mai multe sate de sub Himalaya și a descoperit o școală din vârful unui deal, aflată la peste 2000 de metri altitudine, așa că a fost curios să afle cum funcționează. S-a întâlnit cu profesorii, directorul și a aflat că nu au calculatoarea sau o bibliotecă, din lipsă de fonduri. 

„Atunci am zis că dacă ne punem energiile împreună, putem să facem o schimbare. Am agreat cu acea comunitate să transformă o clasă într-o bibliotecă, iar noi ne-am ocupat cu partea de echipament, cărți și mobilier. În septembrie 2014 era gata. Asta a fost ideea, să ajutăm comunitățile locale să-și crească capacitatea de a expune oamenii la educație și cunoaștere de calitate, unde biblioteca devine un instrument în acest sens”, zice el.

În 2015, după cutremurul devastator de 7,9 grade pe scara Richter din Nepal, Mihai a revenit acolo pentru a-i ajuta pe oameni, alături de partenerii săi – a adus medici din capitala Kathmandu, iar biblioteca din sat, neafectată de seism, a fost transformată în dispensar pentru o săptămână, a oferit shelter la peste 600 de persoane, a reconstruit o școală temporară, iar apoi una de la zero, deoarece, chiar dacă nu au fost victime în zona în care lucra, 95% dintre clădiri nu mai erau locuibile. Lupu a povestit despre reziliența și optimismul lor în toate aceste condiții, dar și când au urmat replici destul de dure ale cutremurului. 

„Aveau un soi de optimism pe care nu l-am văzut în multe alte locuri. Spuneau – ok, da, e complicat, dar o să trecem peste asta, avem resurse și nu ne lăsăm doborâți. E greu de explicat genul ăla de energie, dacă n-ai fost acolo. Se leagă totul, de la modul în care e construită societatea, la peisaj și apropierea de munți.”

Mihai a fost de foarte multe ori în Nepal și spune că nepalezii nu sunt conflictuali, dar sunt extrem de muncitori și au un spirit antreprenorial interesant. Când a ajuns prima oară, în 2014, a observat că mulți dintre ei aveau deja experiențe cu români, cei care veneau în zonă pentru trekking sau diferite expediții, iar toate au fost pozitive.

„Interacțiunea cu românii a fost pentru ei foarte bună și îi considerau extrem de cool și mișto, erau tratați foarte bine, versus ce s-a întâmplat când au venit în România și au început să apară tot felul de abuzuri de la angajatori. Viața de aici e diferită de experiența lor cu românii din Nepal. În 2014 și 2015 vedeai multe articole în presa de acolo despre români care au făcut diverse lucruri sau realizări în Himalaya, dar apoi au început să apară și materiale despre abuzurile la care sunt supuși în România, parte dintre ei”, adaugă el.

Lupu aduce în vedere că majoritatea nepalezilor care vin la noi au deja contracte de muncă încheiate înainte să-și părăsească țara, și ar fi bine să-i tratăm așa cum ne-ar plăcea să fim tratați și noi când lucrăm în străinătate. 

Pe lângă salarii mai bune, ei vin aici, pentru a acoperi job-uri pe care românii nu le mai fac sau pentru care nu se găsesc angajați. „Este firesc ca, atunci când călătorim într-o altă țară, să putem intra într-o bibliotecă și să găsim cărți în limba noastră – asta arată respect și deschidere. O societate sigură pe sine nu vede diversitatea ca pe o amenințare, ci ca pe o oportunitate de creștere. Când te conectezi la alte culturi, înveți, te dezvolți și construiești relații bazate pe respect. Lăsând loc și pentru ceilalți, nu pierzi nimic – dimpotrivă, câștigi noi perspective și creezi procese sănătoase de dezvoltare pentru toată comunitatea”, crede fondatorul EduCab.

„Biblioteca trebuie să evolueze într-un hub de cunoaștere pentru toată viața”

EduCaB a început ca un proiect pilot în Dâmbovița, în 2013, și a devenit oficial în Nepal, în 2014. De atunci, a dezvoltat inițiative în peste 16 țări din Asia, Europa, Africa și America Centrală și a deschis colțuri românești în comunități din Europa cu un număr semnificativ de români (ex. Cassano d’Adda – Italia, Blackpool – UK, dar și proiectele din Köln – Germania, Zagreb – Croația sau Praga – Cehia).

Organizația crește organic și funcționează exclusiv pe bază de voluntariat, ceea ce le oferă libertatea de a dezvolta noi concepte, fără a depinde de finanțări publice sau europene. Lucrează cu peste 500 de biblioteci publice și comunitare și le sprijină să devină centre comunitare active, în timp ce oferă programe care răspund diverselor nevoi locale. 

De la grupuri de discuții pentru adolescenți pe teme sensibile (dependențe, bullying, sexualitate) la proiecții de filme europene cu dezbateri sau puncte de lectură în cabane montane sau chiar stâne, inițiativele EduCaB extind rolul bibliotecilor dincolo de cărți. „Cu cât expunem mai mulți oameni la informație de calitate, cu atât creștem rezistența societății la dezinformare și propagandă.” 

El adaugă cum un mediu guvernamental implicat și deschis poate transforma bibliotecile în motoare ale dezvoltării comunităților, deoarece ele contribuie la educație, reduc infracționalitatea și chiar cresc valoarea proprietăților din zonă. „Bibliotecile trebuie văzute ca instituții esențiale în cadrul primăriilor, nu ca rivali. Investițiile locale și centrale trebuie să le permită să devină centre de cunoaștere, nu doar să fie renovate rapid.

E nevoie de spații bine gândite, luminoase, flexibile, care să sprijine activități educative și culturale. În comunele mari, bibliotecarii ar trebui susținuți să își facă treaba, nu să fie redistribuiți la alte sarcini. Dacă evaluăm doar numărul de cărți împrumutate și nu toate activitățile educative pe care le oferă biblioteca, riscăm să pierdem o resursă vitală”, încheie Mihai.

Articol preluat de pe: Hotnews Life