Doi specialiști, sociologul Barbu Mateescu și psihologa Diana Diaconeasa, au vorbit cu HotNews despre paradoxurile vieții petrecute în online și despre nevoia tot mai accentuată a oamenilor, de toate vârstele, pentru așa-numitul „detox digital”. Cei doi au abordat și subiectul transformării vacanțelor în „spectacol pentru publicul online”: „în loc să ne bucurăm de timpul liber, facem un efort susținut pentru a arăta lumii pe Internet cât de bucuroși suntem în concediu”.

• Ar trebui să știm că „suntem foarte aproape de punctul la care traficul fals (adică boți) reprezintă jumătate din tot Internet-ul, dacă nu cumva chiar l-am depășit. Într-un sens, suntem deja singuri”, explică Barbu Mateescu. 
• Un digital detox ar trebui să fie o etapă în dezvoltarea unui comportament digital sănătos, nu o soluție unică și definitivă”, explică și psihologa Diana Diaconeasa.

În 2024, România avea 28 de milioane de conexiuni mobile active, adică 1,4 dispozitive pe locuitor. 91,6% din populație avea acces la internet. Aceste date arată o supraexpunere digitală cu efecte clare asupra somnului, stării de stres și relațiilor interpersonale – de la dependența creată de notificări, la distanțarea în interacțiunile reale, accentuată de fenomenul FOMO (n.r.- „Fear of Missing Out”, este o anxietate socială caracterizată de teama că ceilalți se distrează sau trăiesc experiențe valoroase, iar tu ești exclus). În contextul în care AI-ul personalizează și mai agresiv conținutul digital, echilibrul devine o provocare majoră. 

„Deconectarea completă este dificilă, dar nu imposibilă”

Sociologul Barbu Mateescu vorbește despre cum rețelele sociale, pe termen lung și mediu, își pot pierde atractivitatea, iar experiența utilizatorilor poate fi din ce în ce mai neplăcută, motiv pentru care procesul deconectării începe să devină mai ușor. 

„Deconectarea completă este dificilă, dar nu imposibilă”, punctează el. În ceea ce privește modul în care burnout-ul digital și social media fatigue se manifestă la nivel societal în România, expertul subliniază cum i se pare rezonabil ca epuizarea să afecteze mai mult generația de 35-55 ani, cea care a folosit Facebook de la început.

„Cei mai vârstnici au descoperit relativ recent Facebook-ul și se bucură (încă) de el, cei mai tineri folosesc rar Facebook-ul și nu sunt afectați. O altă generație importantă sunt cei care au acum între 10 ani și 29 de ani. 

Expunerea lor la social media fatigue este majoră. Deocamdată desigur le place, sunt precum peștii în apă, dar nu exclud ideea ca în viitorul apropiat supra-expunerea să ducă la un val masiv de deconectări”, spune Mateescu.

Diana Diaconeasa, psiholog clinician și lector universitar în cadrul Universității București, vorbește atât despre calitatea somnului care este afectată, cât și despre conectarea cu cei din jur în viața reală. 

„Lumina albastră a ecranelor suprimă melatonina, hormonul somnului, și perturbă ritmul circadian. A sta în fața ecranului seara ne menține creierul stimulat, îngreunează adormirea și diminuează profunzimea somnului”, explică ea, nu fără a vorbi despre cum nivelul nostru de stres crește, odată cu excesul de informații pe care-l primește.

„Presiunea de a fi mereu disponibil și comparația socială cu vieți idealizate generează anxietate, stimă de sine scăzută și frustrare. Te compari cu viețile unor oameni despre care nu știi nimic, și pleci de la premisa că ceea ce vezi e real”.

Mai mult, spune Diaconeasa, telefonul îți lasă impresia că ai acces la mulți oameni care sunt doar la un „click” distanță, în timp ce realitatea este mult mai diferită. 

„Paradoxal, tehnologia ne distanțează. Prezența constantă a telefonului în timpul interacțiunilor reale („phubbing”) distrage atenția și reduce calitatea comunicării. Abilitățile sociale directe pot fi diminuate, iar multitudinea de „prieteni” online maschează adesea un sentiment de izolare și singurătate”, punctează terapeuta.

Cei 5 pași ai detox-ului digital

Alături de Ungaria, Olanda și țările nordice, România este o țară fruntașă în ceea ce înseamnă utilizarea rețelelor sociale, spune Barbu Mateescu. 

„În particular, suntem campioni în ceea ce înseamnă penetrarea TikTok, stăm în schimb foarte slab la penetrarea Twitter/X, unde filmulețele sunt mai puține, dar textele primează – ceea ce spune multe. Cred că deconectarea este în consecință mai dificilă în România decât în alte părți”, explică specialistul. 

Însă, pentru a recâștiga bucuria prezentului, așa cum punctează Diana Diaconeasa, un digital detox este o soluție vitală. Practic, odată ce înlăturăm stimulii digitali, creierul primește o pauză și are ocazia să se reseteze. 

„Beneficiile deconectării din online (măcar pentru o perioadă) includ: reconectarea cu experiențele autentice, reducerea stresului și anxietății, îmbunătățirea somnului, stimularea creativității și reconectarea cu relațiile reale”, susține ea. 

Iată câțiva pași pe care-i poți face în direcția asta, după cum descrie psihologa:

• Stabilește obiective clare –  activează sistemul de recompensă al creierului și cresc motivația intrinsecă, în timp ce te ajută să persiști în fața dificultăților.
• Dezactivează toate notificările (e-mail, social media, jocuri) care nu sunt esențiale. Un studiu din 2017, publicat în Computers in Human Behavior, a arătat că notificările constante distrag atenția și pot induce o stare de anxietate cronică.
• Planifică și pregătește – anunță familia, prietenii apropiați și, dacă e cazul, colegii de muncă despre intenția ta. Explică-le că vei fi mai puțin disponibil și oferă o metodă de contact de urgență. Astfel, reduci presiunea socială și eventualele neînțelegeri. Decide exact ce activități digitale vei reduce sau elimina (ex: rețele sociale, e-mailuri de muncă, jocuri, streaming) și stabilește ce vei face cu timpul liber. 
• Fii flexibil și realist – un detox complet poate fi copleșitor la început, mai ales dacă ești obișnuit cu un nivel ridicat de conectivitate. Poți începe cu pași mici: o zi pe săptămână fără ecrane, fără telefon după o anumită oră (de exemplu 20), fără telefon în dormitor. Dacă reușești „mici victorii”, ele eliberează dopamină și consolidează circuitele neuronale asociate cu noul obicei. Flexibilitatea previne rezistența psihologică și sentimentul de eșec.
• Conștientizare și auto-reflecție asupra emoțiilor și schimbărilor – observă cum te simți: Ce gânduri apar? Ce emoții? Simți iritabilitate (semn de sevraj digital), plictiseală, sau, dimpotrivă, calm, claritate mentală? Observațiile sunt esențiale pentru a înțelege beneficiile reale ale detox-ului și pentru a menține schimbările pe termen lung. Ține un jurnal dacă te ajută să-ți procesezi emoțiile.

Odată ce ai făcut acești pași și ai început să lucrezi la o relație sănătoasă cu tehnologia, este important să o reintegrezi în viața ta într-un mod conștient și echilibrat, cu ajutorul unor limite și reguli clare. 

Cât despre durata unui digital detox, recomandarea inițială ar fi să începi cu un weekend (2-3 zile) pentru a experimenta beneficiile și a construi încredere, apoi de a încerca o săptămână completă atunci când este posibil. 

Poți face detox-uri zilnice sau săptămânale, cum ar fi să nu folosești telefonul cu câteva ore înainte de somn, sau pe perioade mai lungi, cum ar fi timpul petrecut într-o vacanță. „Cel mai important aspect nu este durata exactă, ci intenția și sustenabilitatea practicilor pe termen lung. Un digital detox ar trebui să fie o etapă în dezvoltarea unui comportament digital sănătos, nu o soluție unică și definitivă”, precizează Diana.

Fenomenul FOMO și dependența tinerilor de informația nouă

Sociolog Barbu Mateescu vorbește despre cum „repaosul digital” este mai dificil, cu cât o generație este mai tânără. 

„Generațiile mai tinere sunt la fel de dependențe de informație (nouă) ca de aer. O zi fără Internet pentru ei este un coșmar, pentru adulții de vârstă mijlocie e neplăcut, pentru vârstnici nu e (neapărat) o mare problemă”, zice el. Aici, așa cum aduce în discuție Diana Diaconeasa, fenomenul FOMO este un motor puternic al dificultății de deconectare, mai ales că algoritmii platformelor sociale sunt concepuți să ne țină conectați. 

„Teama de a rata evenimente, știri sau interacțiuni sociale ne determină să verificăm compulsiv telefonul, chiar și fără notificări reale. Acest lucru creează o anxietate de separare digitală. Fiecare notificare activează sistemul de recompensă al creierului tău, eliberează dopamină, ceea ce generează o dependență aproape reflex, instantă, și un ciclu vicios: cu cât suntem mai conectați în online, cu atât vedem mai multe lucruri pe care le „ratăm”, ceea ce amplifică neliniștea și nevoia de a rămâne online”, explică ea.

În acest background, Mateescu crede că detox-ul digital este o practică care va lua viteză, deoarece cantitatea de informație cu care putem jongla este limitată și, pe măsură ce îmbătrânim (ca oameni sau ca societate, adică uitându-ne la vârsta medie/mediană a României sau Europei), în scădere. 

Presiunea „vacanței perfecte” pe social media

Timpul petrecut în online și dependența de social media ne poate transforma vacanțele într-un „spectacol pentru publicul online”, așa cum descrie terapeuta. Practic, în loc să ne bucurăm de timpul liber, facem un efort susținut pentru a ne posta pe Internet și a arăta lumii cât de bucuroși suntem în concediu. 

„Da, e foarte ok sa facem poze și poate chiar să postăm, însă când te surprinzi postând și regizând momente pentru a „da bine pe sticlă” ai nevoie să reanalizezi ce se întâmplă și ce te motivează.” Practic, adaugă experta, astfel de comportamente te deconectează de la prezent, dar și de la propriile dorințe, și generează anxietate de performanță. 

„De aceea este foarte important pentru noi, creatorii de conținut, să oferim momente nefiltrate, să putem arăta o casă normală, nu una care pare scoasă din reviste, un chip obosit sau pur și simplu situații de viață reale, momentele când celebrăm, dar și cele dificile, deopotrivă.”

De ce ne vine greu să ne deconectăm

Diana Diaconeasa spune că dificultățile de deconectare provin din mecanisme psihologice complexe:

• Dependența neurologică (ciclul dopaminergic): notificările eliberează dopamină, creează o mică „bucurie” momentană și întrețin nevoia constantă de a căuta următoarea „recompensă”. 
• Teama de a rata experiențe (FOMO): nu vrem să ne simțim excluși sau izolați, iar teama că alții au experiențe interesante fără noi ne menține conectați.
• Anxietatea socială și nevoia de apartenență: online-ul este o modalitate principală de a menține legături, iar deconectarea poate fi percepută ca o amenințare la adresa acestor conexiuni. Creierul nostru are nevoie de conexiune, crede că fără ea, nu poate supraviețui, așadar când te „deconectezi” de fapt îți ameninți creierul cu ceva mult mai serios.
• Mecanism de coping și evitare: timpul online devine o evadare rapidă din stres, plictiseală sau emoții dificile.
• Bariere fizice și psihologice: ubicuitatea dispozitivelor, obiceiurile adânc înrădăcinate, identitatea online și lipsa alternativelor pot copleși.
• „Fear of Silence”: aversiunea față de liniște și plictiseală duce la utilizarea compulsivă a telefonului.
• Presiunea profesională și socială: așteptările de răspuns rapid și necesitatea de a fi online pentru muncă.

„Va mai exista balanță, atâta timp cât corpul uman va rămâne biologic, nu tehnologic”

Pe măsură ce AI-ul devine tot mai prezent în viețile noastre, evoluția oamenilor cu mediul digital se schimbă. 

„Suntem foarte aproape de punctul la care traficul fals (adică boți) reprezintă jumătate din tot Internet-ul, dacă nu cumva chiar l-am depășit. Într-un sens, suntem deja singuri împreună, dar împreună cu mulți, mulți boți. Va mai exista balanță sau șansa la o balanță, atâta timp cât corpul uman va rămâne în principal biologic – și nu tehnologic – existând în consecință nevoi, emoții și percepții pe care spațiul digital nu le va putea îndeplini în totalitate”, mărturisește Barbu Mateescu. 

Psihologa Diana Diaconeasa punctează cum impactul AI-ul este ambivalent – ne poate face mai dependenți, dar ne poate oferi și instrumente pentru un echilibru mai bun. În primul caz, așa cum descrie, faptul că AI-ul excelează la personalizarea experienței online și creează „bule de filtrare” confortabile, ne expune doar la conținut care ne confirmă interesele și prejudecățile. 

Diaconeasa vorbește despre cum AI-ul, dacă este dezvoltat cu prioritate pe maximizarea profitului, va amplifica dependența, însă, dacă este creat cu principii etice și focus pe bunăstarea utilizatorului, are potențialul de a deveni un aliat în gestionarea vieții digitale și promovarea unui echilibru sănătos. „În final, bunăstarea ta stă și în abilitatea de a filtra informația și de a te ține departe de lucrurile care se simt bine, dar care nu îți fac bine.”

Barbu Mateescu consideră că formarea gândirii critice este mai importantă, în acest moment, decât promovarea digital detox-ului. 

Cu alte cuvinte, nu e suficient să înveți oamenii să se deconecteze – e mai valoros să-i înveți cum să înțeleagă și să filtreze informația pe care o consumă online. Fără această abilitate, chiar și un detox devine doar o pauză temporară, nu o soluție pe termen lung.

Sociologul spune că marile companii tehnologice lucrează activ împotriva dreptului la deconectare, pentru că timpul tău online înseamnă profit pentru ele. Cu cât petreci mai mult timp pe platforme, cu atât ele câștigă mai mult din reclame, date sau implicare. „Statele deocamdată mi se par slabe în acest sens, dar Uniunea Europeană este însă remarcabil de activă”, adaugă el.

La nivel de soluții în școli, Diana Diaconeasa abordează necesitatea unui curriculum integrat, unde sănătatea digitală e abordată transversal în materii diverse – de la civism și informatică, la biologie și psihologie – pentru a discuta despre identitate online, cyberbullying, siguranța datelor și impactul ecranelor asupra creierului. 

La nivel de familie, susține ea, punctul de plecare este exemplul personal al părinților. „Lăsați telefonul deoparte când sunteți cu copiii și stabiliți „ore fără ecran” în familie. E important să existe reguli clare și consistente privind timpul de ecran și momentele fără tehnologie (ex: fără ecrane la masă sau în dormitor). 

O comunicare deschisă și empatică creează un spațiu sigur unde copiii pot discuta despre experiențele online, pozitive sau negative. Părinții ar trebui să le ofere copiilor educație media și gândire critică, ajutându-i să înțeleagă fenomene precum fake news-ul sau algoritmii”, spune experta. 

Articol preluat de pe: Hotnews Life