„The Legend of Ochi”, un film în care joacă câștigătorul premiului Oscar Willem Dafoe, a intrat în cinematografe pe 25 aprilie. Puțini știu însă că filmul, o poveste fantasy, este filmată integral în România, de la Transfăgărășan până în adâncurile Munților Apuseni. HotNews a vorbit cu George Magheru, un român care a lucrat la acest film, despre culisele producției. 

Când casa de producție A24 – celebră pentru filme ca „Everything Everywhere All At Once”, „Midsommar” sau „Uncut Gems” – decide să lanseze un fantasy epic filmat în România, știi deja că nu o să fie o poveste cu elfi roz și dragoni digitali. „The Legend of Ochi” (lansat pe 25 aprilie) este o aventură vizuală unică, unde păpușile animatronice înlocuiesc CGI-ul, iar pădurile din Apuseni devin decoruri magice pentru o poveste despre curaj, familie și o creatură misterioasă pe nume… Ochi.

Regizat de Isaiah Saxon – un vizionar cunoscut până acum mai ales pentru clipurile sale animate și munca din spatele studioului Encyclopedia Pictura – filmul marchează debutul său în lungmetraj și totodată o schimbare de ton interesantă pentru A24. 

Povestea o are în centru pe Yuri, o fată timidă (interpretată de Helena Zengel), care descoperă un pui de Ochi rănit și pornește într-o călătorie ce sfidează tot ce știa despre lumea ei. Alături de ea, în distribuție, îi regăsim pe câștigătorul Premiului Oscar – Willem Dafoe (în rolul tatălui rigid), Finn Wolfhard („Stranger Things”) și Emily Watson („Dune: Prophecy”).

O bună parte din magia acestui film nu vine doar din poveste sau efectele practice, ci și din modul în care România a fost transformată într-un tărâm mitic – Insula Carpathia. 

De la Transfăgărășan până în adâncurile Munților Apuseni, „The Legend of Ochi” valorifică peisajele noastre ca niciun alt film internațional de până acum. Iar asta nu ar fi fost posibil fără oamenii din culise, echipa românească care a colaborat strâns cu cea internațională. 

Unul dintre ei este George Magheru, asistent de regie, care a avut un rol important în coordonarea filmărilor – un job care înseamnă, printre altele, să gestionezi echipa locală, actori mari, logistică în teren dificil și… creaturi animatronice.

El ne-a povestit despre cum a fost să lucreze pe acest ambițios platou de filmare din România, ce înseamnă „haosul organizat” din spatele unui fantasy A24 și cum e, de fapt, să stai la masă cu Willem Dafoe, dar să ai în minte că la 6 dimineața trebuie să organizezi o scenă cu o păpușă uriașă care „să pară vie”.

George studiază Imagine de Film și TV la UNATC, dar de aproximativ șase ani lucrează pe platouri de filmare din România, atât pentru proiecte autohtone, cât și internaționale. 

„Am început în producție, apoi am migrat către departamentul de regie și, mai recent, pe partea tehnică, la cameră. În primii ani, mi-am făcut „ucenicia” la Multi Media Est, o adevărată școală de meserie. Apoi am prestat servicii pentru diverse case de producție de publicitate și film din București – probabil am lucrat la câteva sute de reclame”, spune el. În ceea ce privește filmul, până acum a fost implicat în cincisprezece lungmetraje, dintre care unul este „The Gray House”, un serial despre care spune că sigur „o să rupă”. 

„De mai bine de un an m-am specializat pe asistență tehnică în departamentul de cameră, lucrând ca freelancer. Iar din iunie urmează să mă implic în trei lungmetraje. Se anunță o vară bogată și, sper eu, plină de proiecte frumoase”, completează George. 

În proiectul „The Legend of Ochi”  a fost adus în 2021 de Cristi Bostănescu, un producător român cu care mai colaborase și în trecut. 

„Ca asistent de regie, rolul meu principal a fost să transmit informațiile esențiale de la regizor către toate departamentele implicate în ziua de filmare. Această comunicare este vitală pentru ritmul și eficiența unei zile de filmare. 

Practic, lucrez în echipă cu primul asistent de regie și împărțim responsabilitățile către restul echipei, inclusiv asistenți de producție. E un post în care trebuie să fii mereu prezent, atent, calm și organizat. Și, ideal, să construiești o relație de prietenie și încredere cu toți cei implicați – de la actori la tehnicieni”, îmi explică George despre rolul pe care îl are un asistent de regie.  

Pe platoul de filmare de la „The Legend of Ochi”, George și ceilalți asistenți erau chemați cu cel puțin 30 de minute mai devreme decât restul echipei, pentru că ei erau cei care trebuiau să pregătească actorii, să se asigure că ajung la costume, machiaj și coafură în timp util. 

„Odată ce actorii erau gata, începea ziua propriu-zisă de filmare, iar noi trebuia să păstrăm liniștea pe platou, să ne asigurăm că nu există zgomote care ar compromite sunetul. În caz contrar inginerul de sunet putea cere o altă dublă, dacă dialogul actorilor era contaminat cu alte voci de pe fundal. Pe lângă partea logistică, trebuie să fii și un bun „manager de mijloc” – cum îmi place mie să spun. Să știi să negociezi, să temperezi, să susții. Să creezi un flux armonios între toate departamentele”, povestește George. 

„România oferă toate formele de relief într-o singură țară”

Despre alegerea României ca țară pentru filmarea acestui fantasy, George spune că Isaiah i-a povestit că lucra la scenariu de vreo zece ani. 

„România a fost aleasă pentru că oferă toate formele de relief într-o singură țară, are o forță de muncă talentată și rentabilă și, mai nou, oferă și sprijin financiar prin sistemul Cash Rebate. Avem oameni foarte buni în industrie și se simte asta din ce în ce mai mult”, spune George. 

De asemenea, Isaiah povestea că l-a inspirat țara noastră pentru crearea acestui tărâm misterios și pentru că aici se păstrează cea mai mare suprafață de pădure virgină intactă și cele mai mari populații de urși, lupi și râși din toată Europa. 

Isaiah a vorbit despre România în multe interviuri din presa din State, spunând că aici există un sentiment profund de mister, atât în lumea naturală, cât și în cultura oamenilor, și s-a arătat fascinat de mediul rural românesc, unde încă mai vezi căruțe trase de cai, oameni care-și cosesc câmpurile și construiesc căpițe de fân, dar și supermarketuri și minivan-uri. 

„Munții Apuseni și Lacul Bâlea ne-au dat bătăi de cap, mai ales în zilele cu ninsoare puternică sau când drumurile înghețau. Uneori camioanele nu mai puteau urca. Dar echipa de producție s-a descurcat excepțional și am reușit să ducem totul la capăt”, povestește George despre dificultățile cu care s-au confruntat la filmări. 

 „Salut, sunt Willem!” 

Colaborarea dintre internaționali și români a fost excelentă, cu mici excepții – cum se întâmplă când pui câteva sute de oameni la un loc, spune George. 

„Mi-a făcut o deosebită plăcere să muncesc pe același set cu Willem Dafoe. Sunt fan de mic și, în prima instanță, a fost ușor ireal pentru mine că se întâmplă să interacționez cu o legendă vie, dar acest sentiment a trecut rapid, datorită lui. 

Pentru că este unul dintre cei mai decenți oameni pe care i-am întâlnit, chiar dacă e cunoscut de întreg globul”, își amintește George. 

Chiar prima lor interacțiune a fost una memorabilă. 

„Când a ajuns la basecamp pentru prima zi de filmare – coborâse cu poftă de viață dintr-un X6 alb, mașina arăta impecabil. Omul avea chef de vorbă și mă observase, timid, în proximitatea mașinii. 

Având în vedere experiența lui de-o viață în domeniu, probabil știa de ce sunt acolo, chiar înainte ca eu să mă prezint. I-am comunicat cine sunt și că îl invit să mergem la costume ca să se schimbe, însă nu înainte de a-i verbaliza aprecierea pentru munca lui. S-a prezentat: „Salut, sunt Willem!” 

Auzindu-i vocea pătrunzătoare, mie îmi părea că Dr. Osbourne (n.r. – personaj din filmul „Omul Păianjen”) îmi dă bună ziua. Energic, a schimbat subiectul și m-a rugat să-i arăt unde filmăm. 

Am mers puțin prin zăpadă, cât să ajungem la marginea dealului, și i-am arătat setul îndepărtat din vale. Cronometrasem drumul: dura 8-9 minute să ajungi la set pe jos, de sus în jos. După ce a văzut unde avea să ajungă, l-am condus la costume. Ulterior, am trecut și pe la machiaj și păr.

Acum urma să îl urc înapoi în mașina cu care fusese adus la base și să mergem către set. Doar că el avea alte planuri. 

„Nu vezi ce mult are de parcurs mașina până acolo? Plus că e greu pe zăpada asta, unele porțiuni ale drumului sunt noroite, nu vreau să murdăresc mașina, uită-te la ea, e mai albă decât zăpada din jur! Vreau să merg pe jos! O să ajungem chiar mai repede, îți promit.” 

Îți reamintesc că avea 66 de ani când îmi spunea lucrurile astea. Pe mine m-a uimit cu modestia lui”, își amintește George și completează că actorul a fost foarte impresionat de România. „Willem chiar a rămas câteva zile în țară după filmări pentru a explora. A plecat într-un circuit prin România”.

Povestea cățelului din România care a ajuns în Germania

Helena Zengel, deși cea mai mică din echipă, s-a întors acasă cu poate cea mai impresionantă poveste. În primele zile petrecute în România, într-o drumeție a întâlnit un cățel care s-a atașat de echipă. Însă, la scurt timp, așa cum se întâmplă des pe drumurile din România, acesta a fost lovit de o mașină chiar în timpul filmărilor. 

George povestește că Helena, cu ajutorul echipei de producție, l-a pus în mașina care trebuia să-l ia pe Willem Dafoe de la aeroport și au transportat animalul rănit la o clinică. După ce s-a vindecat, cățelul a fost luat de Helena la București și nu s-a mai despărțit de ea. Helena s-a întors cu Kiwi, a numit-o așa pentru că primul lucru pe care l-a mâncat a fost un fruct, înapoi acasă, în Germania. 

„Demni de menționat mai sunt și păpușarii care au manevrat creaturile Ochii. Unele păpuși erau controlate electronic, altele manual, iar pentru unele cadre se îmbrăcau oameni în costume de Ochi. Dar nu orice fel de indivizi – ci persoane unice în lume, școlite să mimeze limbajul corporal al unei maimuțe aproape 1 la 1. Acest departament formidabil, care a muncit pentru Ochii, a lucrat și la Planet of the Apes și alte producții mari”, mai povestește George. 

Despre munca alături de regizorul Isaiah Saxon, George spune că a fost o experiență din care a învățat multe. „Fiind la debutul său regizoral, era foarte implicat și deschis. Am învățat de la el cât de importantă este post-producția – el are o companie de efecte speciale care contribuie enorm la produsul final. Un tip creativ și serios”.

Îl întreb pe George ce impact crede că va avea filmul asupra industriei cinematografice din România, în care el activează. „Cred că unul pozitiv. Jonathan Wang, producător la A24, părea foarte mulțumit de tot ce s-a întâmplat aici. Dacă filmul va avea succes, ceea ce e foarte posibil, România ar putea deveni o destinație și mai atractivă pentru marile studiouri”, încheie el. 

Articol preluat de pe: Hotnews Life