Curtea Constituțională a publicat, miercuri, motivarea deciziei prin care a declarat neconstituțională publicarea declarațiilor de avere pe site-ul ANI, precum și declararea veniturilor soților. Printre argumentele invocate de CCR se află faptul că nu a fost implementată corect o decizie a Curții și faptul că anonimizarea unor informații din actualele declarații nu asigură o suficientă confidențialitate.
În primul rând, magistrații Curții au invocat o decizie mai veche a CCR, 415/2010, care a dispus că legea ANI avea prevederi neconstituționale, inclusiv cea legată de publicarea declarațiilor de avere.
Localitatea în care se află un imobil, „informație cu caracter personal”
„Ca urmare a acestei decizii, Parlamentul a adoptat Legea nr.176/2010, prin care a pus de acord cu dispoziţiile Constituţiei doar prevederile Legii nr.144/2007 care conduceau la asimilarea Agenției Naționale de Integritate cu un organ de cercetare penală și judiciar, contrar principiilor constituționale referitoare la înfăptuirea justiției prin instanțele judecătorești. În schimb, Legea nr.176/2010 a menținut obligația de publicare a declarațiilor de avere, corectivul adus constând doar în anonimizarea adresei imobilelor declarate – cu excepţia localităţii unde sunt situate -, a adresei instituţiei care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum şi a semnăturii”, se spune în motivarea deciziei.
CCR susține că anonimizarea acestor date nu constituie o protecție suficientă pentru viața privată a persoanei, drept garantat de Constituție.
„Nu se poate nega faptul că, nu de puține ori, cunoașterea localității în care sunt situate imobilele permite cu ușurință identificarea imobilelor deținute de declarant și membrii familiei, cu toate că adresa exactă a acestora este anonimizată, potrivit textului criticat. Este, de exemplu, cazul persoanelor care locuiesc în localități reduse ca dimensiuni, în care comunitățile locale sunt restrânse, iar informațiile de acest tip sunt de notorietate. Curtea reține că nu numai denumirea străzii și numărul imobilului de pe respectiva stradă sunt date cu caracter personal ce nu pot fi divulgate în mod public prin raportare la patrimoniul personal al declarantului, ci și localitatea în care este situat imobilul este o astfel de dată prin raportare la persoana acestuia (…) Adresa imobilului pe care declarantul îl deține, indiferent că este redată sub formă determinată (cu indicarea localității, străzii, numărului, apartamentului) sau determinabilă (cu indicarea localității), constituie o informație cu caracter personal referitor la conținutul patrimoniului”, constată magistrații de contencios constituțional.
Judecătorii CCR invocă paternitatea incertă ca „fragilizare a demnității”
De asemenea, judecătorii invocă faptul că declararea averilor nu constituie o practică standard la nivelul Uniunii Europene.
„Dintre cele 27 de state membre ale Uniunii Europene, doar 10, în afară de România, impun membrilor parlamentelor naționale să își declare averea (Belgia, Bulgaria, Grecia, Franța, Italia, Cipru, Lituania, Polonia, Portugalia și Slovenia), iar dintre acestea, în 3 state declarațiile de avere nu sunt aduse la cunoștința publicului prin nicio modalitate, fiind depuse la organisme competente însărcinate cu analiza acestora (Belgia, Franța, Slovenia), în altele publicarea fiind doar parțială (Cipru și Portugalia). Totodată, din același studiu, reiese că 15 dintre statele membre UE nu solicită declaranților să furnizeze date referitoare la soți sau la alte rude”, a argumentat Curtea.
De asemenea, este menționată Legea nr.115/1996 pentru declararea şi controlul averii demnitarilor care prevede mecanismele prin care se poate exercita un control asupra intergrității în exercitarea funcțiilor publice. Judecătorii Curții susțin că sunt publice și salariile pentru funcțiile din aparatul de stat, astfel că se poate ști care sunt veniturile celor care ocupă aceste funcții.
Un alt argument este faptul că publicarea declarațiilor de avere determină „o fragilizare a securității persoanei, dar și a demnității sale”, cum ar fi în cazul celor divorțați sau cu paternitate incertă sau pentru că sunt menționate persoane care nu au calitate de angajați ai statului.
„Cu titlu exemplificativ, Curtea remarcă faptul că, prin accesarea declarației de avere, se poate afla public starea civilă a persoanei (căsătorie/divorț, inclusiv modul în care s-a realizat partajul), regimul matrimonial aplicabil, dacă persoana respectivă are sau nu copii, inițiala numelui tatălui declarantului (deși textul legii nu impune acest lucru, formatul electronic al declarației obligă declarantul să indice și acest aspect al vieții sale private, pe care poate că declarantul nu dorește să îl expună dacă paternitatea nu a fost stabilită/a fost tăgăduită, actele de stare civilă nu cuprind nicio mențiune cu privire la rubrica „Tatăl”), numele rudelor de gradul I sau II dacă acestea oferă un cadou/beneficiu „neuzual” (legea ajungând să stabilească, astfel, ceea ce este sau nu uzual în raporturile de familie)”, stipulează documentul citat.
Pericolul AI
De asemenea, judecătorii CCR susțin că sunt transferate în bloc informații din zona dreptului la viață privată în zona dreptului de acces la informații de interes public, ceea ce ar aduce o atenție „nerezonabilă” din partea publicului.
„Livrarea unei asemenea cantități excesive și în masă de date cu caracter personal în spațiul public, pe internet, estomparea scopului urmărit inițial prin provocarea unei forme de curiozitate publică și de lecturare a acestor declarații, expunerea declarantului unei atenții publice nerezonabile, precum și stocarea datelor și declarațiilor de avere pe un interval de timp extensiv pe internet demonstrează cu prisosință că echilibrul care trebuie să caracterizeze relația dintre cele două drepturi fundamentale antereferite este afectat”, cred judecătorii.
După o comparație cu jurisprudența CEDO sau a altor curți constituționale din Europa, CCR concluzionează că regimul declarațiilor de avere din România este „printre cele mai intruzive” din perspectiva vieții private. În plus, este invocată și riscul folosirii volumului uriaș de date în scopuri nelegitime în condițiile în care inteligența artificală a făcut posibilă procesarea rapidă acestor date.
„Curtea subliniază că dezvoltarea tehnologiilor de inteligență artificială face posibilă crearea unor modele și tipare comportamentale personalizate în raport cu fiecare declarant în parte, ceea ce, coroborat cu abundența informațiilor private devoalate, prin efectul legii, în spațiul public, prezintă un risc în sensul desconsiderării demnității umane și a individualității persoanei, fragilizând până la anulare protecția constituțională de care aceasta trebuie să se bucure în privința vieții sale private”, se arată în motivare.
Soluția propusă de CCR
Către finalul motivării, Curtea indică o posibilă alternativă la secretizarea declarațiilor de avere, fiind invocat un precedent de la CEDO, anume impunerea unei declarații de interese financiare cu anumite praguri valorice indicate, dar fără detalii.
„Legiuitorul are o marjă de apreciere în sensul de a reglementa în ceea ce privește persoanele care ocupă funcții de demnitate publică (alese sau numite) o declarație publică de interese financiare al cărei conținut să valorifice elementele de încadrare a intereselor lor financiare/patrimoniale în anumite segmente și praguri valorice, fără a fi detaliate, pentru că orice detaliu poate conduce la identificarea și răspândirea în spațiul public a unor date cu caracter personal”, se spune în motivare.
Motivarea adoptată cu majoritatea voturilor judecătorilor CCR este însoțită și de o opinie concurentă care, deși în acord, cu motivarea propriu-zisă, aduce și alte argumente neinvocate în documentul adoptat. Opinia concurentă este semnată de către judecătorii Cristian Deliorga, Gheorghe Stan și Varga Attila.
Trei judecători au votat „contra”. Care sunt argumentele lor
În schimb, judecătorii care au votat împotriva deciziei majoritare au semnat două opinii separate. Prima dintre ele o are ca autoare pe Iuliana Scântei. Aceasta susține, în primul rând, că decizia CCR depășește limitele sesizării întrucât autoarea contestației nu a criticat publicarea în sine a declarațiilor de avere, ci faptul că elementele de anonimizare sunt insuficiente.
În al doilea rând, Scântei invocă principiul transparenței și a interesului public în favoarea publicării declarațiilor de avere. „Prin declararea neconstituționalității oricărei forme de publicare a declarațiilor de avere și de interese, se elimină pe de o parte, un standard de integritate, caracterul disuasiv al acestei măsuri, dar și o garanție fundamentală a integrităţii şi probităţii morale a persoanelor care ocupă o funcţie publică și care sunt obligate potrivit legii să depună aceste declarații”, a scris Scîntei, care mai susține că decizia majoritară a Curții elimină cu totul dreptul la informare pentru păstrarea integrității dreptului la viață privată.
O a doua opinie separată a fost semnată de Livia Stanciu și Mihaela Ciochină a căror principală linie de argumentare este faptul că decizia contravine chiar jurisprudenței Curții Constituționale. În acest sens este amintit un paragraf din Decizia 309/2014:
„Soluția legislativă a publicării declarațiilor de avere și de interese este justificată prin prisma scopului legal al Agenției Naționale de Integritate de asigurare a integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenire a corupției instituționale, iar pe de altă parte, că publicarea acestor declarații se realizează, potrivit art.6 alin.(1) lit.e) din Legea nr.176/2010, prin anonimizarea datelor cu caracter personal, fiind astfel asigurate garanții împotriva unor ingerințe arbitrare”, susține cele două judecătoare.
Mai mult, ele susțin că nici jurisprudența CEDO nu a fost invocată în mod corect. „Publicul larg are un interes legitim în a se asigura că politica locală este transparentă, iar accesul pe internet la declarații face ca accesul la astfel de informații să fie eficient și ușor. Fără un astfel de acces, obligația nu ar avea nicio importanță practică sau incidență reală asupra gradului de informare a publicului cu privire la procesul politic”
Curtea Constituțională a decis, pe 29 mai, că declarațiile de avere și de interese nu trebuie să includă bunurile și veniturile soților. De asemenea, judecătorii constituționali au declarat neconstituțional articolul de lege care prevede obligația de publicare a declarațiilor pe site-ul Agenției Naționale de Integritate.
Articol preluat de pe: Politic Hotnews
