Febra denga și chikungunya ar putea deveni boli endemice în Europa din cauza încălzirii climei globale, care favorizează răspândirea țânțarului-tigru, un vector acestor maladii, alături de urbanizare și de deplasările umane, a avertizat un studiu publicat joi în revista Lancet Planetary Health, relatează AFP și Agerpres.
În prezent, 4 miliarde de persoane din 129 de țări sunt expuse la riscul potențial de a contracta febra denga sau chikungunya, două boli prezente mai ales, până acum, în țările tropicale și subtropicale și ai căror vectori principali sunt Aedes aegypti (țânțarul-febrei-galbene) și Aedes albopictus (țânțarul-tigru-asiatic).
Extinderea spre nord a zonei marcate de prezența țânțarului-tigru este favorizată de încălzirea climei: cu cât este mai cald, cu atât ciclul său de dezvoltare se scurtează, în timp ce viteza de multiplicare a virusului în insectă crește sub efectul temperaturii.
Studiul publicat joi analizează, pentru prima oară, legăturile dintre riscul de epidemii de febra denga și de chikungunya în Europa și numeroși factori din ultimii 35 de ani, precum clima, mediul înconjurător, condițiile de viață socio-economice, demografia și datele entomologice.
Unul dintre țânțarii care răspândește febra denga și chikungunya nu a existat în Europa până în 1990
Finanțat de programul european Horizon pentru cercetare și inovație, acest studiu exploatează datele furnizate de Centrul European pentru Prevenirea și Controlul bolilor (ECDC) și de Organizația Mondială a Sănătății (OMS), precum și cercetările ce au vizat prezența țânțarului-tigru în Europa, de la sosirea lui în 1990 și până în 2024.
Dacă primul focar de boală a avut nevoie de peste 25 de ani pentru a apărea în Europa, frecvența și amploarea epidemiilor de febra denga și de chikungunya au crescut constant după 2010.
Astfel, numai în anul 2024, 304 de cazuri de febră denga au fost repertorizate, depășind cele 275 de cazuri recenzate în toți cei 15 ani precedenți. Iar focare autohtone au fost identificate în patru țări: Italia, Croația, Franța și Spania.
Cvasitotalitatea cazurilor (95%) au survenit între lunile iulie și septembrie și trei sferturi din ele erau localizate în zone urbane sau semiurbane, iar restul (un sfert) în zone rurale.
De acum înainte, în zonele în care țânțarul-tigru s-a stabilit deja, ar putea să treacă un singur an între două epidemii de febra denga sau de chikungunya, „probabil din cauza unei evoluții a condițiilor climatice”, iar această recurență „este consolidată de frecvența deplasărilor umane”, arată autorii noului studiu.
Îngrijorări în Europa legate de bolile purtate de țânțari
Studiul notează că zonele în care cheltuielile medicale pe cap de locuitor sunt mai ridicate sunt în același timp zonele pentru care a fost calculat un risc mai mare de epidemie, sugerând că numărul de cazuri este mai bine detectat acolo unde monitorizarea a fost consolidată – și, în sens contrar, o subdetectare este așteptată în zonele mai puțin prospere.
Cercetarea arată mai ales că fiecare creștere cu un grad Celsius a temperaturii estivale crește riscul de epidemie. Astfel, verile cu temperaturi foarte ridicate „îl amplifică în mod considerabil”, afirmă autorii studiului.
Aceste tendințe sugerează că „temperatura rămâne un factor important al riscurilor de epidemii viitoare, în special în condițiile unor scenarii climatice extreme”, și că „în toată UE, aceste maladii tind să devină endemice”.
Potrivit prognozelor efectuate în cadrul noului studiu, în anii 2060, riscul epidemiologic ar putea fi de cinci ori mai mare decât în perioada 1990-2024.
Descoperirea pledează pentru necesitatea unei protejări mai bune a populațiilor împotriva acestor boli, mai ales prin supravegherea cazurilor importate și prin înființarea unor sisteme de alertă.
Studiul are însă și anumite limite, au avertizat autorii săi.
Pe de-o parte, circulația bolilor transmise de țânțari în zonele în care ele nu sunt endemice ar putea fi subestimată, deoarece cazurile, adeseori asimptomatice, nu sunt înregistrate în astfel de state.
În plus, monitorizarea variază de la o regiune la alta sau de la o țară la alta, ceea ce ar putea duce la o supraestimare a prevalenței acestor boli, de exemplu în Franța, unde această monitorizare este consolidată și este adeseori comparată cu cele din alte țări.
FOTO: MorganOliver / Dreamstime.com.
Articol preluat de pe: Sanatate Hotnews
