INTERVIU Spitalele „ca instituții sociale pentru angajați”. Un cunoscut medic explică cum a ajuns un pat de spital să coste mai mult decât un pat de hotel 

O treime din spitalele din România cheltuiesc 80% din buget pentru salarii și funcționează ca să aibă cineva unde să lucreze, ci nu pentru a trata pacienți, spune medicul Daniel Coriu, fost președinte al Colegiului Medicilor, într-un interviu pentru cititorii HotNews. „Toți cei care au fost în funcții până acum știau despre aceste probleme, dar nici măcar nu au vorbit despre ele pentru că imediat ar fi fost căsăpiți de cei din jur”.

Daniel Coriu se așteaptă ca unele dintre măsurile de reformă pentru sănătate prezentate de premierul Ilie Bolojan, ministrul Alexandru Rogobete și președintele CNAS, Horațiu Moldovan, să se lovească de rezistența din sistem. 

Prof. dr. Daniel Coriu este medic primar hematolog, doctor în știinte medicale și directorul Centrului de Hematologie și Transplant Medular din Institutul Clinic Fundeni din București. În perioada 2020 – 2024, a fost președintele Colegiului Medicilor din România și, din această postură, a vorbit adesea despre necesitatea ca spitalele din provincie cu un grad redus de ocupare sau care obișnuiesc să transfere pacienți către alte unități medicale să fie transformate în centre de permanență, pentru a se reduce cheltuielile uriașe. 

INTERVIU Spitalele „ca instituții sociale pentru angajați”. Un cunoscut medic explică cum a ajuns un pat de spital să coste mai mult decât un pat de hotel  3

Propunerea de atunci a lui Daniel Coriu este, astăzi, una dintre principalele măsuri din setul pentru reforma sănătății prezentat de Guvern. E o măsură la care, admite el, se așteaptă să existe „o mare opoziție din partea primăriilor”. „Pentru că acolo lucrează, poate, și soția primarului, și soția șefului de post. Va fi greu să accepte. E o sursă de bani pentru respectivele comunități.”

Spitalele care funcționează „ca niște instituții sociale pentru angajați”

HotNews: Domnule Coriu, cum vedeți măsurile din pachetul de reformă a sănătății? Vor rezolva problemele sistemului?

Daniel Coriu: Nu am decât cuvinte de laudă. Toți trei – premierul, ministrul Sănătății și președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate – au demonstrat o cunoaștere și o înțelegere foarte corectă a problemelor din sistemul sanitar.

Sigur, cu certitudine, datele pe care le au dânșii sunt acolo de ani de zile, nu puteau să fie culese și obținute în ultimele săptămâni. Asta arată că avem specialiști foarte buni în Ministerul Sănătății, în Institutul Național de Management al Serviciilor de Sănătate, care au arătat care sunt adevăratele probleme. 

– Care considerați că sunt cele mai utile măsuri prezentate?
– Prima chestiune este legată de ineficiența managerială și administrativă. Cu asta sunt complet de acord. Cred că premierul a spus că există spitale – și vorbim de o treime dintre spitalele României, deci este un procent important – unde fondul de salarii depășește 80%.

– Ce înseamnă concret acest lucru pentru pacienții care ajung acolo?
– Înseamnă, practic, că în aceste spitale nu mai rămân bani pentru îngrijirea pacienților. De fapt, aceste spitale funcționează ca niște instituții sociale pentru angajați. Să aibă cineva unde să lucreze și să i se plătească un salariu.

Ei nu furnizează servicii de sănătate. Dar aici nu este problema managementului local. Nu este de vină spitalul respectiv. 

De vină este Ministerul Sănătății, care cunoștea această problemă și a permis să se întâmple. Deci asta nu este o ineficiență a managementului local. Este o problemă globală a Ministerului Sănătății. Care, de ani de zile, a permis acest lucru.

la sital 1
INTERVIU Spitalele „ca instituții sociale pentru angajați”. Un cunoscut medic explică cum a ajuns un pat de spital să coste mai mult decât un pat de hotel  4

„Cum îi vom da doctorului care muncește mai mulți bani?”

– Ministrul Sănătății promite că angajații din spitale vor fi plătiți în funcție de performanță. Va fi posibil acest lucru?
– Este trecut și în programul de guvernare ca normarea în spitale să se facă în funcție de numărul de pacienți. Trebuie să depășim etapa actuală, pe care o moștenim din vremea comuniștilor. Normarea se face la mobilă, la numărul de paturi. Într-adevăr, trebuie să normăm medicul în funcție de numărul de pacienți.

Și trebuie să plătim performanța. Aici suntem complet de acord. Toată lumea este de acord.

Dar, pe de altă parte, vine domnul ministru al Sănătății și spune că nu vor scădea salariile. Atunci, cum stimulăm performanța? Cum îi vom da doctorului care muncește mai mulți bani? De unde? Asta înseamnă să crești din nou costurile. Este o gândire frumoasă, dar nu văd cum se va întâmpla.

Cum se va pune în aplicare, dacă nu scazi salariul celui care nu muncește? În felul acesta, va primi salariu la fel ca cel care muncește. Cel care muncește mai mult nu are cum să fie recompensat. Pentru că a primi bani în plus înseamnă încă o încărcătură financiară pentru spital. Iar marea majoritate a spitalelor abia supraviețuiesc.

Domnul ministru a vorbit despre centre de excelență, spitale strategice care să nu fie multe. Și aici are dreptate. Noi nu putem face excelență în fiecare spital. Că nu se poate. N-ai oameni. Și atunci, noi trebuie să focalizăm cumva resursele umane și financiare în anumite spitale regionale. Aici sunt absolut de acord. 

Spitale construite în anii ’70, în zone unde acum „au rămas numai oameni care au o anumită vârstă”

– Setul de măsuri anunțate prevede și o reconfigurare a spitalelor care au foarte puțini pacienți sau care transferă nejustificat un număr mare de pacienți către alte spitale. Alexandru Rogobete vorbea despre spitale care au „mai mulți șefi de secții decât pacienți, ceea ce înseamnă o risipă”.
– Un lucru foarte corect subliniat – reclasificarea spitalelor. Ministrul Sănătății a spus foarte corect. Aceste spitale, mare majoritate, au fost construite prin anii ’70, în zone industriale, unde erau o mare aglomerare de oameni – oameni tineri, oameni cu copii. 

Spitalele respective corespundeau necesităților din acele timpuri. Astăzi s-a schimbat complet structura demografică a României. Oamenii tineri au părăsit zonele respective. În unele zone au rămas numai oameni care au anumită vârstă. Și atunci, trebuie să schimbăm lucrurile.

Vom avea nevoie de anumite unități sanitare pentru pacienți cronici. Nu are sens să mai investim în altfel de spitale multidisciplinare. Din nou este o problemă veche, foarte veche, cunoscută. Trebuie să adaptăm structura acestor spitale la nevoile comunității.

„Acolo lucrează, poate, și soția primarului, și soția șefului de post”

– 67 de spitale au fost închise în România în urmă cu 14 ani. Și atunci, o parte dintre ele au fost transformate, ulterior, în centre de permanență sau cămine de bătrâni. Altele au rămas închise și au existat și cazuri de spitale redeschise ulterior. Dar, dacă ne amintim, au existat voci care au criticat decizia, la acea vreme. Vă așteptați ca și acum această reconfigurare a spitalelor să fie o măsură contestată?
– Ceea ce a subliniat ministrul Sănătății și vreau să subliniez și eu: nu s-a vorbit despre desființare. Nu se desființează spitalele, nu se dau oameni afară. E vorba numai despre reconvertirea acestor spitale – ineficiente, cu un grad redus de ocupare –  în alte tipuri de unități sanitare: ambulatorii, centre de spitalizare de zi, centru de permanență. 

Dar se leagă de chestiunea cu instituțiile sociale pentru angajați. Acele spitale țin de structurile locale, de primărie. Va fi o mare opoziție din partea primăriilor. Pentru că acolo lucrează, poate, și soția primarului, și soția șefului de post. Va fi greu să accepte. E o sursă de bani pentru respectivele comunități.

Sigur vor apărea mișcări. Cum să faci așa ceva? Cum să îmi desfințezi spitalul din comunitatea mea? Vedeți dumneavoastră, s-a creat un mit într-o comunitate. Dacă am spital lângă mine, mă protejează.

Însă orice comunitate mai mare de 6.000 de oameni, să spunem, are nevoie de o unitate sanitară care să facă față urgențelor. De aceea, este binevenită transformarea lor în ambulatorii, centre de spitalizare de zi sau centre de permanență. 

În centrul de permanență trebuie să existe permanent un medic care să recunoască patologia și să cheme imediat o salvare sau un elicopter, în cazul unei probleme grave – spre exemplu, un infarct miocardic sau un accident vascular cerebral. 

Și să existe un traseu clar stabilit dinainte: să se știe la ce spital ajunge pacientul. Nu cum e acum, că doctorul pune mâna pe telefon, sună și întreabă: „Vă rog eu frumos, îmi primiți și mie un pacient?”. Acest lucru trebuie să dispară.

„Medicina defensivă”

– Se va reuși limitarea transferurilor nejustificate ale pacienților în alte spitale? 
– Am foarte mari dubii legate de realizare și de reținerea pacienților în anumite spitale, pentru a se limita rata de transfer. Aici este o mare problemă. În primul rând, că s-a creat acest obicei. S-a creat obiceiul ca, fiind medic de gardă, să nu te implici.

E vorba despre medicina defensivă. Teama de malpraxis. Până la urmă, medicul respectiv poate să învoce depășirea competenței. El spune: „Eu nu am competență să rezolv acest caz, așa că îl transfer mai departe.” 

Este o chestiune foarte complexă. Nu aș pune foarte mare bază pe limitarea transferurilor. Nu văd posibil. E nevoie să fie foarte multe probleme rezolvate, începând cu aceasta – medicina defensivă.

„Pacientul să știe foarte clar unde merge când pleacă de la medicul de familie”

– Ministerul Sănătății și Casa de Asigurări de Sănătate au promis dezvoltarea unei platforme în care pacienții își vor putea face programări la medic, la analize. În România, pacienții nu au un traseu clar – atunci când ies din cabinetul medicului de familie cu biletul de trimitere în mână, nu știu încotro să se îndrepte. Va rezolva această platformă de programări problema?
– Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate este foarte bine intenționat. A vorbit despre această noțiune – traseul pacientului. Dar oferă o soluție care mi s-a părut ineficientă: o platformă de programare. 

Nu, asta nu va rezolva problema. Există platforme de programare individuale la unele spitale, dar nu rezolvă problemele pacienților, cu certitudine. 

Trebuie stabilit prin lege un traseu al pacientului. În așa fel încât pacientul, când pleacă de la medicul de familie, să știe foarte clar unde merge. Nu cum se întâmplă acum. Astăzi, pacientului i se pune în brațe un dosar și i se spune: „Du-te la consult hematologic. Du-te la… Descurcă-te cum poți.” 

Așa ceva este inadmisibil. Iar acest lucru nu se va rezolva printr-o platformă de programare. Platforma de programare este o chestiune care nu are o finalitate. 

la spital
INTERVIU Spitalele „ca instituții sociale pentru angajați”. Un cunoscut medic explică cum a ajuns un pat de spital să coste mai mult decât un pat de hotel  5

„Un pat de spital costă mai mult decât un pat de hotel”

– Președintele Casei de Asigurări de Sănătate a vorbit și despre faptul că, în următorii ani, costul serviciilor medicale decontate va crește până la valoarea reală, în condițiile în care sumele decontate în prezent de CNAS pentru serviciile medicale din sistemul public sunt mult mai mici decât prețul pe care pacienții îl plătesc din buzunar în sistemul privat. Vor fi suficienți bani pentru implementarea acestei măsuri, în condițiile în care auzim în fiecare an că bugetul CNAS este insuficient?
– Un lucru subliniat și de premier, și de către ministrul Sănătății, este monopolul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. E nevoie de competiție, dar nu de asigurări complementare, cum a spus ministrul Sănătății. E nevoie de un sistem concurențial. 

Adică eu, ca asigurat, să mă îndrept către cel care îmi furnizează cele mai bune servicii. Nu să fiu obligat în continuare să cotizez la CNAS și apoi, în plus, să mai cotizez și în altă parte. Nu este în regulă. Trebuie să existe mai multe case de asigurări.

Tratarea unui caz complex în spital costă extrem de mult. Și atunci, cumva, trebuie să ajungem la o realitate. Costurile actuale sunt niște costuri gândite acum cel puțin 20 de ani și, din păcate, nu s-a lucrat foarte mult la acest lucru. 

Dacă o treime dintre spitale vor fi reconvertite, acolo va fi o economie fantastică. Să știți că un pat de spital costă mai mult decât un pat de hotel. Acolo sunt costuri foarte mari. S-ar putea să facem o economie bună de acolo, pentru că, cu certitudine, nu se poate face față financiar. La un moment dat, ministrul Sănătății a vorbit despre o creștere accelerată a cheltuielilor, se vorbea de 73 de miliarde față de 47 de miliarde, acum nu știu câți ani.

Dar să nu uităm că, în acest timp, costurile la medicamente, servicii, materiale sanitare, utilități au crescut fantastic de mult. Acolo se duc banii, e inflația. Și inflația marchează managementul unui spital. 

Toți vor să vadă manageri performanți. Dar tu nu poți să dai vina complet pe conducerea de spital, dacă nu performează. Trebuie să îi dai și instrumente.

– Despre ce fel de instrumente e vorba?
– Eu, spre exemplu, dacă aș fi manager într-un spital al Ministerului Sănătății, ca să angajez o infirmieră trebuie să cer aprobarea Ministerului Sănătății. Păi unde ajungem cu chestia asta? Este absurd. Acolo trebuie să fie autonomie totală.

Îi ceri performanță? Păi, atunci, dă-i autonomie completă, ca omul să performeze și să reușească să își facă o viziune despre spital. Și să își îndeprimească acel plan. Așa cum dorește.

Oferă-i această independență! Nu pentru orice mișcare să ceară aprobarea unui funcționar de la Ministerul Sănătății. 

– Ministrul Sănătății spunea și că își dorește ca manangerii spitalelor să nu mai fie numiți politic. Credeți că acest lucru va fi posibil?
– Ne dorim cu toții acest lucru. Chiar ne dorim, ar fi foarte frumos. Domnul ministru a vorbit foarte frumos.

De ce nu avem în spitale Algocalmin și Paracetamol

– Alexandru Rogobete a spus și că îi este rușine că pacienții internați în spital sunt trimiși să își cumpere singuri Algocalmin sau Paracetamol. E o problemă care ține de managementul spitalelor sau chiar nu sunt bani pentru Algocalmin?
– E o mică naivitate a unui om care nu a trăit sistemul medical românesc. Principalul obiectiv al managerului de spital este să asigure medicamentele scumpe, să nu trimită pacientul să își cumpere medicamente scumpe, pe care nu și le-ar permite. 

Din păcate, nu mai rămân bani pentru medicamentele ieftine. 

Asta este realitatea sistemului medical românesc. Niciun spital românesc nu își permite să aibă toate medicamentele de care pacientul are nevoie. Să îi spună pacientului „nu mai veni cu medicamente de acasă, că îți dăm noi totul”.  Acest lucru nu este posibil în sistemul medical românesc. 

Din păcate, asta este realitatea. Domnul ministru, probabil netrăind în sistemul medical românesc, nu o înțelege. 

„Toți care au fost în funcții știau, dar n-au făcut nimic pentru că ar fi fost căsăpiți”

– Sunteți optimist că măsurile propuse se vor putea aplica sau vă așteptați la piedici?
– Așteptăm să vedem pachetul final. Pentru că, deocamdată, s-a vorbit despre niște principii care sunt foarte corecte. Marea majoritate sunt corecte. Și e prima dată când se vorbesc lucruri corecte. Eu n-am mai auzit un prim-ministru sau un ministru al Sănătății să vorbească lucruri atât de corecte.

Toți cei care au fost în funcții până acum le știau. Și fostul ministru al Sănătății le știa foarte bine. Înțelegea, pentru că avea o cunoaștere a sistemului. Dar n-a făcut nimic. Și nici măcar n-a avut curajul să le vorbească public. Nici măcar nu au vorbit despre ele, pentru că imediat ar fi fost căsăpiți de cei din jur. 

Faptul că își asumă și vorbesc public despre aceste probleme, mie mi se pare un progres fantastic. Să ai curajul să spui că 30% din spitale sunt instituții sociale pentru angajați este mare lucru. Nu au spus cu aceste cuvinte, dar asta este realitatea. Acei bani care înseamnă costuri foarte mari pot fi folosiți în altă parte, pentru a crește performanța. 

E prima dată când se vorbește corect. Și faptul că primul ministru sesizează la aceste probleme… Nu mai poți să le ignori. Chiar nu mai poți să le ignori!

Principalele măsuri privind reforma sănătății, anunțate luni: 

  • Spitalele unde „gradul de ocupare istoric nu depășește 30-40%” nu se închid, dar vor fi reconfigurate. „Există spitale în România în care avem mai mulți șefi de secții decât pacienți”, spune Alexandru Rogobete. 
  • „Transferul spre alte spitalele județene sau universitare fără un motiv real al pacienților să înceteze rapid”. 
  • Limitarea internărilor inutile, iar pacienții care pot fi tratați în ambulatoriile spitalelor să fie orientați într-acolo. În paralel, programul din policlinicile spitalelor (ambulatoriu integrat) ar urma să fie prelungit până la ora 20:00. 
  • Toți medicii din spital, inclusiv șefii de secție, vor fi obligați să acorde consultații în ambulatoriu (policlinica spitalului), potrivit ministrului Sănătății, Alexandru Rogobete.
  • Spitalele publice și private vor fi obligate, începând de anul viitor, să raporteze costurile reale ale serviciilor medicale, „pentru a ști cât costă o apendicită, o hernie și în anii următori să știm costuri reale si să luăm măsuri”, spune președintele CNAS, Horațiu Moldovan. În următorii ani, prețul decontat pentru serviciile medicale în sistemul public ar urma să crească până la valoarea reală.
  • Casa de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății își propun să lucreze la o platformă informatică unde pacienții să își poată face programări. 
  • Se vor introduce criterii de performanță și proiecte pilot prin care salarizarea în spitale va fi în funcție de performanță. 
  • Managerii spitalelor ar urma să nu mai fie numiți pe criterii politice, spune ministrul Rogobete. 
  • Șefii de secție ar trebui să nu mai fie numiți „de instituții din afara spitalelor”, precum Universitățile de Medicină și Farmacie, spune premierul Ilie Bolojan. În opinia premierului, managerii nu pot „să livreze servicii de calitate și eficiente” dacă șefii de secții „sunt numiți de alte instituții”.

Articol preluat de pe: Sanatate Hotnews

EkoNews