România are un singur centru integrat de tratare a obezității, boală de care suferă 22,5% din populație, cifră care în alte țări e chiar mai mare, arată o analiză a rețelei jurnalistice internaționale din care face parte HotNews. Pe lângă faptul că nu au unde să se trateze, ei au de luptat și cu stigma din jurul acestei boli.

• Articolul este parte a proiectului Pulse, un consorțiu jurnalistic internațional în care HotNews este parte și care oferă publicului perspective documentate și diverse, cu informații din mai multe țări, despre probleme de mare interes public. Articolul a fost scris de Alina Neagu (HotNews – România), alături de Andrea Muñoz și Fran Sánchez Becerril (El Confidencial – Spania), Magdalena Pötsch și Pia Kruckenhauser (Der Standard – Austria) și Ieva Kniukštienė (Delfi – Lituania).

Considerată mulți ani o consecință directă a stilului de viață, obezitatea este recunoscută, de puțin timp, și în România, ca o boală cronică. 

Dar „o boală orfană, pentru care nu facem nimic”, afirmă dr. Daciana Toma, medic de familie în București. Ea mărturisește că, în sistemul public de sănătate din România, nu are unde să trimită acești pacienți, pentru a fi tratați corect, interdisciplinar.

„Ce facem cu persoanele cu obezitate care nu își permit servicii medicale private? Ca medic de familie, nu am unde să le trimit”, a mărturisit dr. Daciana Toma, în cadrul dezbaterii „Să vorbim despre obezitate ca boală cronică”, organizată recent de Asociația Împreună împotriva obezității. 

Singurul Centru Integrat de Management al Obezităţii se află la Timișoara, unde funcționează în cadrul Spitalului Judeţean de Urgență. Acolo, toate consultaţiile sunt decontate integral, cu bilet de trimitere de la medicul de familie.

Centrul reuneşte medici din diferite specialităţi, care pot oferi un diagnostic mai precis şi pot stabili un tratament personalizat pentru fiecare dintre pacienţi. 

În cadrul acestuia activează o echipă multidisciplinară, formată din diabetologi, specialişti în nutriţie şi boli metabolice, endocrinologie, cardiologie, gastroenterologie, dietetică, psihologie, pneumologie, reabilitare medicală şi chirurgie metabolică.

„În București este un pic mai bine” 

În București și în alte orașe, spune medicul Daciana Toma, „avem partea de servicii acordate în privat, care sunt excepționale. Dar sunt accesibile unui foarte mic număr de persoane.”

Daciana Toma spune că soluția este să direcționeze pacienții „pe bucăți”: la medic diabetolog, la medic endocrinolog. 

„În București este un pic mai bine, dar în țară, de exemplu, medicii diabetologi nu au acceptat multă vreme pacienții cu obezitate. Asta din cauză că erau priviți ca pacienți dificili – nu ei ca persoane, ci boala este foarte greu de gestionat, consultația durează mult timp. Iar ea era plătită de Casa de Asigurări de Sănătate la fel ca o consultație pentru diabet.”

În București, majoritatea diabetologilor primesc acești pacienți, arată dr. Daciana Toma. 

„Dar sunt legați de mâini, pentru că nu se decontează medicamente pentru obezitate. În plus, partea de recomandări de nutriție e foarte mare consumatoare de timp – dacă îți propui să afli care sunt preferințele pacientului și să îl îndrumi. Sărind aceste etape, este foarte greu, pentru că nu ai eficiența scontată.” 

„Pacientul cu obezitate plătește, dacă își permite. Dacă nu, nu am cum să îl trimit”

Abordarea obezității trebuie privită ca un proces, subliniază Daciana Toma: „Nu doar medicul de familie sau medicul de familie împreună cu endocrinologul pot să facă acest lucru. E nevoie de cele mai bune recomandări legate de obezitate, de la cel mai bun specialist, iar ele ar trebui să fie adaptate la viața pacientului: că vorbim de viața profesională, că vorbim de viața lui de familie. Omul acela se întoarce într-o familie care este dispusă sau nu să îl ajute, este dispusă sau nu să îi respecte dieta. Trebuie să înțelegi exact ce se întâmplă acolo, ca să poți să îi faci recomandări care să nu fie o barieră.”

„Discutăm cu toții ce ar trebui făcut, dar ne lipsesc cărările. Nu există un concept de a aborda boala cu totul și de a fi personalizat. Partea de nutriționist nu este decontată. Sunt diabetologi care au început să se preocupe și de partea aceasta, dar ei singuri: nu au echipă cu un psiholog, cu un nutriționist. Pacientul cu obezitate plătește dacă își permite. Dacă nu, nu am cum să îl trimit”, este concluzia medicului Daciana Toma.

4 milioane de români suferă de obezitate

Prevalența obezității în România este undeva la 22,5%, ceea ce înseamnă că „avem 4 milioane de români care suferă de obezitate”, arată prof. dr. Cătălina Poiană, medic primar endocrinolog la Institutul Parhon din București, citând cele mai recente date din Altasul Mondial al Obezității.

În plus, avertizează endocrinologul Cătălina Poiană, „proporția adulților care trăiesc cu un indice de masă corporală mare este într-o creștere spectaculoasă atât la femei, cât și la bărbați. În anul 2025, 70% dintre adulți au un indice de masă corporală crescut și 39% dintre adulți trăiesc cu obezitate.”

Iar cifrele ar urma să crească în următorii ani, potrivit estimărilor specialiștilor: în anul 2030, peste 10 milioane de adulți ar urma să aibă un indice de masă corporală crescut, ceea ce înseamnă suprapondere sau obezitate.

Nu în ultimul rând, obezitatea poate fi însoțită de complicații majore: diabet, hipertensiune arterială, risc trombotic, risc de accident vascular cerebral, apnee în somn. „Lista este foarte-foarte lungă”, afirmă dr. Cătălina Poiană. 

Reducerea obezității ar însemna și reducerea riscului apariției acestor complicații.

„Nu este rezultatul unei alegeri”

Pentru ca pacienții cu obezitate să ajungă să prindă curaj și să se adreseze medicului, aceștia ar trebui, mai întâi, să treacă peste stigmă și să conștientizeze faptul că „obezitatea nu este rezultatul unei alegeri sau al lipsei de voință”, mai spune medicul Cătălina Poiană.

„Sunt multe lucruri pe care le putem face, iar unul dintre cele mai importante este de a schimba paradigma, de a schimba percepția obezității din condiție care ține de estetică sau care este o consecință directă a stilului de viață în paradigma legată de obezitatea ca boală cronică netransmisibilă, cu patogenie complexă, care se asociază cu foarte multe complicații. Sunt foarte multe cazuri în care, dincolo de modificarea stilului de viață, este nevoie de intervenție farmacologică”, explică ea.

Înainte de toate, este momentul„ să nu mai vorbim despre obezitate ca condiție legată de stilul de viață, ci să vorbim despre obezități ca boli biologice complexe”, arată și Andreea Ciudin Mihai, medic endocrinolog și nutriționist, coordonatoarea Unității de Tratament Integrat al Obezității de la Spitalul Universitar din Barcelona.

Dr. Andreea Ciudin Mihai subliniază că obezitatea nu este rezultatul unei alegeri sau al lipsei de voință, iar apetitul este reglat de o interacțiune complexă între intestin și creier.

Cea mai răspândită boală netransmisibilă

Obezitatea este cea mai răspândită boală netransmisibilă. Este o afecțiune ce rezultă din combinația unor factori genetici, psihologici, de mediu și de comportament, spune medicul Andreea Ciudin Mihai.

„Grăsimea este un organ endocrin care, la un moment dat, începe să funcționeze singur. Dacă este oprită la timp, este un fenomen reversibil. Dacă nu, și a trecut de punctul de întoarcere, obezitatea este ireversibilă și are nevoie de tratament pe toată durata vieții”, explică medicul.

Există mai multe tipuri de obezitate. Factorii pot fi diferiți, iar obezitatea este, la rândul ei, de mai multe feluri și poate necesita tratament diferit.

În articolele științifice de specialitate se vorbește despre 4 tipuri de persoane cu obezitate:

• Persoane cu „creier înfometat”;
• Persoane cu „intestin înfometat”, care absoarbe mult mai repede alimentele;
• Persoane care mănâncă pe fondul unor probleme emoționale;
• Persoane care nu ard suficient caloriile.

De ce apare obezitatea?

Atunci când pacienții sunt tratați în funcție de tipul de obezitate pe care îl au, rezultatele sunt mult mai bune decât dacă sunt puși toți în același „sertar”, subliniază dr. Andreea Ciudin Mihai.

Factorii care pot duce la obezitate:

• Biologici: creierul controlează comportamentul alimentar și apetitul;
• Genetici: între 40% și 70% din greutatea noastră depinde de factorul genetic;
• Psihologici: stresul și suferința psihologică influențează apetitul;
• Sociali: inegalități sociale, economice și de acces la servicii de sănătate;
• Medicamente: mai multe medicamente au ca rezultat creșterea în greutate pe termen lung;
• De mediu: obiceiuri de alimentație nesănătoasă și un stil de viață sedentar.

„O parte dintre acești factori nu pot fi controlați voluntar”, explică medicul.

Dr. Andreea Ciudin Mihai dă ca exemplu persoanele care mănâncă dulce.

„Persoanele cu obezitate nu au obezitate pentru că vor. Când spun, spre exemplu, că corpul le cere dulce, asta se întâmplă din cauza unui dezechilibru de neurohormoni la nivelul creierului. Când spun că nu mănâncă, ei ar trebui să fie crezuți. Pot avea un metabolism foarte lent, în principal din cauza factorilor genetici. Un copil născut dintr-o mamă cu obezitate este programat genetic să dezvolte obezitate pe durata vieții.”

Medicul mai povestește că o pacientă a venit la consultație și i-a făcut o calorimetrie – o probă care arată câte calorii consumă pe zi. „Această persoană consuma mai puțin de jumătate din cât ar trebui să consume, ceea ce înseamnă că corpul ei are un metabolism lent. Era persoana tipică ce spune «Eu nu mănânc!». Și niciodată nu a fost crezută.”

O epidemie

„Epidemia de obezitate” riscă să devină una dintre cele mai critice probleme de sănătate publică la nivel global, în anii care urmează, avertizează Cătălina Poiană, medic endocrinolog la Institutul „C.I. Parhon” din București. 

„Studiile făcute de medicii endocrinologi și cardiologi arată că cifrele sunt deja în acest moment la nivelul care era estimat peste 10 sau 20 de ani”, adaugă ea.

Este de așteptat ca aproximativ 60% dintre adulți și o treime dintre copii și adolescenți să fie supraponderali sau obezi până în anul 2050, arată un studiu publicat de prestigioasa revistă Lancet, în cadrul căruia au fost analizate date din 204 țări din întreaga lume.

Conform studiului, numărul persoanelor supraponderale și obeze s-a dublat comparativ cu anul 1990.

În România nu există, însă, „suficientă implicare politică” pentru derularea unor programe naționale de prevenire a obezității, este de părere Cătălina Poiană, care este și președintele Colegiului Medicilor.

O altă barieră puternică, afirmă ea, o reprezintă faptul că medicamentele împotriva obezității nu sunt decontate, iar pacienții sunt nevoiți să suporte costul tratamentului din buzunar. 

„Avem nevoie de programe naționale de sănătate care să aloce fonduri atât pentru partea de diagnostic, cât și pentru partea de tratament, pentru că medicamente există. E necesar să stratificăm și ce știm ce tip de obezitate este la fiecare pacient și ce complicații. Sunt foarte multe categorii unde, dincolo de modificarea stilului de viață, este nevoie și de intervenție farmacologică. Iar acolo unde riscul de recidivă este foarte crescut, trebuie intervenit inclusiv chirurgical.”

O alta problemă, spune Cătălina Poiană, este că obezitatea continuă să fie evaluată de mulți medici doar „în funcție de indicele de masă corporală, un element superficial și care nu se mai regăsește în realitate”. 

Pacientul cu obezitate „trebuie explorat, pentru evaluare și diagnostic, sub toate aspectele care țin de capacitatea lui morfofuncțională pe diverse funcțiuni și aparate și sisteme, care pot să fie afectate ca urmare a depunerii de țesut adipos, depunerea având drept consecință disfuncționalități la nivelul acestor organe.”

În plus, președintele Colegiului Medicilor consideră că „mai avem de lucrat și la educația profesioniștilor din sănătate. În pregătirea medicilor ar trebui să se aloce mult mai multă atenție obezității ca boală. Pentru că atunci când avem o patologie care «pică» între specialități și nu este reclamată ca fiind a unei specialități medicale, se ocupă toată lumea și de fapt nimeni de această problemă. Iar acest lucru trebuie foarte bine reglementat, iar specialitățile medicale care se ocupă de această patologie ar trebui să ia foarte în serios obezitatea.”

Ce fac alte țări europene 

În Austria, aproximativ jumătate dintre adulți și aproximativ 30% dintre copii sunt supraponderali, arată Kurt Widhalm, specialist în medicină nutrițională și președintele Institutului Academic pentru Medicină Nutrițională.

16,8% din populația cu vârsta peste 15 ani este afectată de obezitate.

Generațiile mai tinere se îngrașă mai repede decât generațiile anterioare, ceea ce duce la o apariție mai timpurie a obezității, spun specialiștii.

Austria este conștientă de natura dramatică a situației. „Trebuie să facem tot posibilul pentru a preveni apariția bolii – chiar dacă acum poate fi tratată”, subliniază specialistul în medicină nutrițională Kurt Widhalm.

Iar președintele Asociației Medicilor, Johannes Steinhart, pledează pentru renunțarea la  „medicina costisitoare, care doar tratează problema” și orientarea către medicina preventivă.

Acest lucru este valabil mai ales în cazul obezității, unde, uneori, se întâlnesc situații bizare, arată Johannes Steinhart. Spre exemplu, în Austria, asigurarea de sănătate nu acoperă medicamentele pentru tratarea obezității, dar acoperă intervențiile chirurgicale bariatrice peste un anumit indice de masă corporală.

„Doar o parte foarte mică din cheltuielile pentru sănătate, mai puțin de 1%, este alocată măsurilor preventive reale, iar această rată a stagnat ani de zile. Pe de altă parte, daunele rezultate ne costă sume considerabile. Orice investiție durabilă în sistemul nostru de sănătate se va amortiza în scurt timp prin costurile ulterioare evitate”, spune specialistul.

Ca și colegii lui din România, medicul austriac cere recunoașterea obezității ca boală cronică: „Boala trebuie recunoscută ca atare și nu pur și simplu respinsă ca o problemă de stil de viață sau o lipsă de disciplină.”

Aproape unul din trei lituanieni este obez

În Lituania, rata obezității este  ridicată, cifrele fiind peste media regiunii: 29,6% dintre femeile adulte și 26,7% dintre bărbații adulți trăiesc cu obezitate.

57% din totalul populației este supraponderală.

Cifrele sunt îngrijorătoare și în rândul copiilor: 6,6% dintre copiii cu vârsta între 2 și 6 ani sunt supraponderali, iar 2,7% sunt obezi.

În ceea ce privește copiii între 7 și 17 ani, 15,7% sunt supraponderali, iar 7,1% sunt obezi.

Specialiștii din această țară spun că, pe lângă sedentarism și alte cauze, alimentele de calitate sunt de cele mai multe ori mai scumpe, iar multe persoane aleg hrana mai ieftină, în detrimentul celei sănătoase.

Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, co-finanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT) în cadrul Acțiunilor Multimedia prin acordul de grant LC-02772862. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa: Delfi (Lituania), Deník Referendum (Cehia), cel mai mare ziar austriac Der Standard (Austria), unele dintre cele mai mari publicații din Grecia – EFSYN, El Confidencial – Spania, cel mai mare ziar polonez Gazeta Wyborcza, cel mai vechi site analitic și informațional bulgar Mediapool, una dintre cele mai mari publicații independente maghiare HVG și ziar italian cu profil economic Il Sole 24 Ore, una dintre cele mai vechi și puternice publicații din Peninsulă.

Trei organizații media transnaționale de renume – OBCT (Italia), N-ost (Germania) și Voxeurop (Franța) vor coordona activitățile proiectului.

foto: © Romolo Tavani | Dreamstime.com

Articol preluat de pe: Sanatate Hotnews