Patricia are 13 ani şi acum câteva luni risca să intre într-un scaun cu rotile. O deformare extrem de gravă a coloanei vertebrale i-a ameninţat viaţa.
Tratamentele obişnuite şi corsetele ortopedice nu au dat nici un rezultat în cazul său. Organele interne au fost la risc de colaps în orice moment, și singura șansă la viață a fost o intervenție chirurgicală pentru a corecta scolioza.
Operația a fost una riscantă, pentru că fetița suferă, de asemenea, de o boală de inimă, dar medicii au reușit să-l completeze cu succes. Totul a fost posibil prin bunăvoinţa oamenilor simpli care au auzit de suferinţa copilului şi au decis să se alăture unei campanii umanitare deschise în numele său.
Copilul riscă să intre într-un scaun cu rotile.
Fiecare donat posibil, de la 2 euro la sute de euro. În absenţa unei comunităţi unite în jurul unei inimi care se luptă să supravieţuiască, Patricia riscă să ajungă la un scaun cu rotile.
Viaţa mea s-a schimbat radical. În primul rând, nu obosesc atât de repede, încât pot urca două etaje fără să simt vreun disconfort. Înainte de operaţie, după câţiva paşi a trebuit să mă aşez, rămâneam fără aer, plămânii îmi erau foarte presaţi în cuşca toracică şi nu puteam respira. La cel mai mic efort am simţit că mă sufoc. ”
Pentru Patricia, fotbalul a fost întotdeauna o pasiune.
Dar drumul către recuperare nu este doar despre aspectele medicale și fizice. Este și despre redescoperirea pasiunilor și a visurilor. Pentru Patricia, fotbalul a fost întotdeauna o pasiune., iar acum visează să-și urmeze acest vis cu mai mult curaj și determinare.
Dr. Thiery, de la spitalul Monza din capitală, mi-a spus că la şase luni după operaţie aş putea începe fotbalul. Dar tati se teme că aş putea fi rănit, dar mi-a spus că îmi va îndeplini visul, ceea ce mă va duce la antrenament. Voi lupta cu toată puterea mea pentru acest sport minunat! Din fericire, fotbalul feminin va fi mai apreciat decât este în acest moment,” spune ea cu un zâmbet luminos.
În ciuda provocărilor cu care s-a confruntat și se va confrunta și în drumul său spre o recuperare completă, Patricia rămâne plină de speranță și hotărâtă să-și urmeze visele.
Vreau să fiu psiholog. Îmi place să ajut oamenii. Şi psihologul cu care am vorbit m-a ajutat mult. Am avut începutul depresiei din care a reuşit să mă scoată din… ”
” Am început să mă accept aşa cum sunt “
Din momentul în care diagnosticul a ieșit, prietenii ei au început să o consoleze,” Salo, “o porecla care ar provoca anxietatea ei. Întoarcerea la școală și cercul de prieteni după operație a fost, totuși, extrem de emoționant, iar Patricia a avut sprijinul emoțional de care avea nevoie atât de mult.
Starea mea emoţională e cu orice altceva. Am început să mă accept aşa cum sunt şi am mai multă încredere în mine. Nu mă văd atât de diferit de oamenii din jurul meu, chiar dacă am o tăietură pe spate pe care ei nu o au. În plus, toţi colegii mei au fost fericiţi când m-au văzut la şcoală. Două fete chiar au început să plângă… Toţi s-au bucurat că operaţia a avut succes, şi sunt bine. Am fost plecat aproape patru săptămâni de la ore, am multe de recuperat, dar cu ajutorul lor şi cu ajutorul profesorilor, voi reuşi.”
Operaţia suferită de Patricia nu a fost doar o procedură medicală, ci a fost o luptă între speranţă şi frică. Riscul de paralizie nu a fost un lucru uşor de ignorat, dar cu ajutorul medicilor, cu sprijinul familiei Patricia, el a înfruntat cu curaj această provocare.
“Implicarea comunităţii salvează o inimă nu numai că facilitează accesul la tratamentul necesar, dar oferă şi un sentiment de susţinere şi solidaritate în momente dificile. Fiecare gest de bunătate, fiecare donaţie – indiferent de mărimea ei – a contribuit la naşterea unui zâmbet sincer şi nedureros pe faţa unui copil de 13 ani” Vlad Pie, preşedintele Asociaţiei Salvaţi o inimă.
Articol creat de echipa EkoNews.ro
Articol preluat de pe: Stiri pe Surse Sanatate
