Fotbalul, acest sport care ne ține pe toți cu sufletul la gură, are nevoie de cineva care să se asigure că totul merge conform planului. Vorbim despre arbitri, acei oameni care iau decizii pe teren. Nu e ușor deloc să fii în papucii lor, mai ales când presiunea e mare și toată lumea se uită. De la reguli complicate la gestionarea jucătorilor, rolul lor e destul de complex. Hai să vedem mai în detaliu ce presupune acest arbitraj fotbal și cum a evoluat de-a lungul timpului.

Puncte Cheie

• Arbitrul principal este șeful pe teren, aplică regulile și ia deciziile finale, inclusiv cele disciplinare. El este ajutat de asistenți și, uneori, de al patrulea oficial și VAR.
• Istoria arbitrajului în fotbal arată o tranziție de la simpli observatori la oficiali cu autoritate, inclusiv introducerea cartonașelor pentru a clarifica sancțiunile.
• Echipa de arbitraj modernă include arbitrul principal, asistenții, al patrulea oficial și, la nivel înalt, arbitri asistenți adiționali și VAR, toți lucrând împreună.
• Sistemul diagonal de control (DSC) este metoda principală prin care arbitrii și asistenții se poziționează pe teren pentru a acoperi cât mai bine jocul, adaptându-se constant.
• Un arbitru bun trebuie să fie corect, să cunoască regulile în detaliu și să mențină un echilibru între aplicarea strictă a legilor și permiterea unui joc spectaculos.

Rolul Central al Arbitrului în Arbitraj Fotbal

În esență, arbitrul este coloana vertebrală a oricărui meci de fotbal. Fără el, jocul ar fi un haos total. Rolul său principal este să se asigure că Legile Jocului sunt respectate, dar asta implică mult mai mult decât pare la prima vedere. El trebuie să interpreteze regulile în contextul fiecărei situații, pentru că, să fim serioși, fotbalul e un sport dinamic și nu toate fazele sunt alb-negru.

Interpretarea și Aplicarea Legilor Jocului

Arbitrul este cel care dă viață regulamentului pe teren. Nu e suficient să știi regulile pe de rost; trebuie să le aplici corect, în timp real, în fața a mii de ochi. Asta înseamnă să fii atent la fiecare contact, la fiecare gest, la fiecare intenție. Uneori, o decizie greșită poate schimba cursul unui meci, așa că presiunea e enormă. E ca și cum ai încerca să rezolvi o ecuație complicată în timp ce alergi pe un teren.

• Observarea atentă a jocului: Arbitrul trebuie să fie mereu în poziția potrivită pentru a vedea ce se întâmplă.
• Luarea deciziilor rapide: Nu există timp de ezitare, mai ales în fazele de viteză.
• Comunicarea cu asistenții: O echipă de arbitri funcționează ca un tot unitar.

Autoritatea Decizională Finală

Indiferent cine mai e pe teren sau pe bancă, decizia arbitrului este cea finală. Asta nu înseamnă că nu poate greși, dar odată ce a fluierat, gata. Nu poți contesta o decizie în timpul jocului. E un principiu de bază care menține ordinea. Gândește-te la asta ca la un șef de orchestră; el dă tonul și toată lumea îi urmează indicațiile. Această autoritate este esențială pentru menținerea controlului asupra meciului.

Arbitrul este singurul oficial care poate începe și opri jocul, precum și singurul care poate impune măsuri disciplinare. El este, practic, gardianul fair-play-ului.

Gestionarea Disciplinară a Meciului

Pe lângă aplicarea regulilor de joc, arbitrul are și rolul de a gestiona comportamentul jucătorilor și al staff-ului tehnic. Asta implică folosirea avertismentelor (cartonașul galben) și a eliminărilor (cartonașul roșu) atunci când situația o cere. Nu e vorba doar de pedepsirea greșelilor, ci și de prevenirea escaladării tensiunilor. Un arbitru bun știe când să fie ferm și când să folosească cuvintele pentru a calma spiritele. E o artă în sine, care necesită multă tărie de caracter și o bună doză de psihologie. Pregătirea fizică este, de asemenea, un aspect important, deoarece un arbitru trebuie să fie capabil să țină pasul cu jucătorii, la fel cum se întâmplă și în cazul antrenamentului complet pentru fotbaliști.

Evoluția Istorică a Arbitrilor în Fotbal

Fotbalul, așa cum îl știm astăzi, nu ar fi existat fără o structură clară de reguli și, implicit, fără cineva care să le aplice. La începuturi, lucrurile erau mult mai simple, sau cel puțin așa pare. Se pare că primele mențiuni despre nevoia unui "judecător peste părți" datează încă din secolul al XVI-lea, prin Richard Mulcaster. Dar în fotbalul modern, lucrurile au început să prindă contur în școlile engleze, pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Gândește-te, la început, se credea că jucătorii vor fi suficient de corecți încât să-și rezolve singuri disputele. Era o naivitate, să recunoaștem.

Primele Mențiuni și Necesitatea Oficialilor

Pe măsură ce jocul a devenit mai rapid și mai intens, a apărut clar nevoia unor persoane neutre. Inițial, fiecare echipă avea propriul "arbitru", iar dacă aceștia nu ajungeau la un consens, se apela la un cronometror. Sună complicat, nu? Dar era o încercare de a menține ordinea. Această abordare, deși rudimentară, a pus bazele pentru ceea ce avea să devină o componentă vitală a jocului.

Transformarea Rolului de la Arbitri la Tușieri

Lucrurile au început să se schimbe serios în 1891. A fost un an important pentru că atunci s-a făcut o restructurare majoră a legilor. Cei doi arbitri de mai devreme au fost transformați, iar rolul lor a evoluat. Unul a rămas "principalul", cel care ia deciziile finale, iar ceilalți doi au devenit ceea ce astăzi numim arbitri asistenți, sau tușieri. Ei ajută la aplicarea legilor, semnalând ieșirile mingii sau faulturile pe care arbitrul principal nu le vede. E ca și cum ai avea doi ochi în plus pe teren, dar decizia finală tot la "șef" rămâne. Poți vedea cum funcționează acest sistem în meciurile de fotbal de astăzi.

Introducerea Cartonașelor Colorate

Probabil cea mai vizibilă schimbare, cel puțin pentru noi, spectatorii, a fost introducerea cartonașelor galbene și roșii. Până prin anii ’70, avertismentele și eliminările se făceau verbal sau prin alte semne. Apoi, a venit Ken Aston, un fost președinte al Comisiei de Arbitri FIFA, și a avut o idee genială, inspirată parcă de semafoarele de pe stradă. Așa au apărut cartonașele galbene pentru avertisment și cele roșii pentru eliminare. Simplu, clar și universal înțeles. Asta a adus un plus de claritate și a redus mult din ambiguitate în gestionarea disciplinară a jocului. E o dovadă că și în arbitraj, inovația poate face o diferență uriașă.

Structura Echipei de Arbitraj Fotbal

Un meci de fotbal modern nu este condus de o singură persoană, ci de o echipă bine coordonată. Această echipă, condusă de arbitrul principal, lucrează împreună pentru a aplica Legile Jocului și a menține ordinea pe teren.

Arbitrul Principal și Asistenții Săi

Arbitrul principal este, fără îndoială, figura centrală pe teren. El este cel care ia deciziile finale în toate aspectele jocului. Dar nu lucrează singur. Doi arbitri asistenți (cunoscuți în trecut ca tușieri) îl ajută pe arbitru. Aceștia sunt poziționați de-a lungul liniilor de margine și au sarcina de a semnala anumite situații, cum ar fi:

• Mingea a ieșit din teren.
• Ofsaid.
• Faulturi comise în afara vederii arbitrului principal.

Chiar dacă arbitrii asistenți oferă sfaturi, decizia finală aparține întotdeauna arbitrului principal. El poate accepta sau ignora sugestia unui asistent, având autoritatea supremă pe teren.

Rolul Celui de-al Patrulea Oficial

Pe măsură ce jocul a evoluat, a apărut și rolul celui de-al patrulea oficial. Acesta nu se află pe linia de margine, ci de obicei lângă zona tehnică. Principalele sale responsabilități includ:

• Supravegherea schimbărilor de jucători.
• Gestionarea zonei tehnice a antrenorilor.
• Asistență administrativă generală arbitrului principal.
• Aduce la cunoștința arbitrului principal informații legate de timp sau alte aspecte administrative.

Prezența celui de-al patrulea oficial ajută la fluidizarea jocului și la reducerea presiunii asupra arbitrului principal, permițându-i acestuia să se concentreze mai mult pe deciziile din teren.

Utilizarea Arbitrilor Asistenți Adiționali și VAR

La cele mai înalte niveluri ale fotbalului, echipa de arbitraj poate fi extinsă. Arbitrii asistenți adiționali sunt plasați lângă liniile de poartă și au rolul de a supraveghea acțiunile din apropierea acestora, în special în situații precum golurile sau faulturile din careu. Mai recent, tehnologia Video Assistant Referee (VAR) a devenit o componentă importantă a arbitrajului. Sistemul VAR implică o echipă de arbitri care revizuiesc anumite faze de joc (goluri, penalty-uri, cartonașe roșii directe, confuzie de identitate) pe monitoare. Această tehnologie, deși controversată, are scopul de a corecta erorile clare și evidente, contribuind la echitatea jocului.

Echipa de arbitraj modernă este un sistem complex, unde fiecare membru are un rol bine definit. Colaborarea și comunicarea eficientă între toți oficialii sunt cheia pentru a gestiona corect un meci de fotbal.

Sistemul Diagonal de Control în Arbitraj Fotbal

Poziționarea și Responsabilitățile Arbitrilor Asistenți

Sistemul diagonal de control (DSC) este, practic, modul standard în care arbitrii și asistenții lor se organizează pe teren. Gândește-te la el ca la o coregrafie bine pusă la punct. Arbitrul principal are, desigur, ultimul cuvânt în orice situație, dar nu e singur. El e ajutat de doi arbitri asistenți, care, practic, îi "acoperă" terenul. Fiecare asistent are o jumătate de linie laterală de supravegheat, de la o linie de poartă până la jumătatea terenului. Rolul lor principal e să semnaleze lucruri pe care arbitrul principal s-ar putea să nu le vadă din poziția lui: mingea a ieșit din teren? A fost ofsaid? Un fault care a scăpat neobservat? Această colaborare asigură o acoperire mai bună a jocului.

Adaptarea Poziționării la Dinamica Jocului

Sistemul diagonal nu înseamnă că arbitrii aleargă pe niște trasee fixe, ca niște roboți. Deloc. E mai mult o orientare generală. Arbitrul principal, de exemplu, nu stă pe loc. El se mișcă pe teren, adesea în diagonală, încercând să fie mereu într-o poziție bună să vadă ce se întâmplă. Dacă jocul e mai mult pe o parte, el se va muta acolo. Dacă e nevoie să iasă chiar și puțin din teren pentru a avea o perspectivă mai bună, o va face. Ideea e ca toți să fie cât mai aproape de acțiune, fie că e vorba de ofsaid, faulturi sau mingea în afara jocului. Se adaptează constant la cum curge meciul.

Contribuția lui Stanley Rous la DSC

Se spune că acest sistem, așa cum îl știm azi, a fost pus la punct și popularizat de Stanley Rous. El a fost un arbitru englez și mai târziu președinte FIFA. A înțeles că o echipă de arbitri care lucrează împreună, comunicând și acoperindu-și reciproc zonele, poate lua decizii mai corecte. A fost o schimbare mare față de cum se arbitra înainte, când responsabilitatea era mai mult pe umerii unui singur om.

Sistemul diagonal de control nu este doar despre poziționare fizică, ci și despre o mentalitate de echipă. Fiecare membru al brigăzii de arbitri are un rol specific, dar toți lucrează pentru același scop: aplicarea corectă a legilor jocului și asigurarea unui spectacol sportiv echitabil.

Iată cum se împart, în mare, responsabilitățile:

• Arbitrul Principal: Autoritatea supremă. Decide totul, de la faulturi la cartonașe. Se mișcă pe teren pentru a avea cea mai bună vizibilitate.
• Arbitrii Asistenți: Supraveghează liniile laterale și de poartă, semnalizează ofsaiduri, mingi ieșite din joc și faulturi în zonele lor.
• Al Patrulea Oficial (dacă există): Ajută cu schimbările, timpul adițional și alte sarcini administrative, eliberând arbitrul principal și asistenții să se concentreze pe joc.

Calitățile Esențiale ale unui Arbitru de Fotbal

Să fii arbitru de fotbal nu e chiar așa simplu cum pare din tribune. E nevoie de mult mai mult decât să știi regulile pe de rost. Vorbim aici despre un pachet de calități care, dacă lipsesc, se vede imediat pe teren. Și nu, nu e vorba doar de a fi corect, deși asta e baza.

Corectitudine și Consecvență

A fi corect înseamnă să aplici legile jocului la fel pentru toată lumea, indiferent cine ești, de unde vii sau cât de cunoscut ești. Asta înseamnă că o greșeală a unui jucător de top trebuie sancționată la fel ca a unuia de la început de drum. Consecvența e sora geamănă a corectitudinii. Dacă azi fluieri un henț în careu, mâine, în aceeași situație, trebuie să faci la fel. Nu poți să schimbi regulile pe parcursul meciului sau de la meci la meci. Jucătorii, antrenorii și chiar spectatorii au nevoie să știe la ce să se aștepte. E ca și cum ai juca un joc unde regulile se schimbă constant – nu mai e distracție, devine frustrant. Asta duce la discuții, la nervi întinși la maximum și, în cele din urmă, la un spectacol mai slab. Un arbitru care aplică regulile consecvent, chiar și atunci când decizia e nepopulară, câștigă respect în timp. E un proces, nu se întâmplă peste noapte.

Înțelegerea Profundă a Regulamentului

Sigur, toată lumea știe că arbitrul trebuie să știe regulamentul. Dar nu e vorba doar de a ști că faultul se sancționează cu lovitură liberă. E vorba de a înțelege spiritul legii. De ce există regula respectivă? Ce vrea să prevină? De exemplu, înțelegerea diferenței dintre o intrare imprudentă și una periculoasă, sau când o mână în careu e intenționată și când nu. Asta vine cu experiență, cu studiu, cu discuții cu alți arbitri. Nu e suficient să citești cartea de regulamente; trebuie să o trăiești pe teren, să vezi cum se aplică în diverse situații, să înveți din greșeli. Un arbitru care înțelege în profunzime regulamentul poate lua decizii mai bune în situații complicate, cele care nu sunt alb sau negru. Poate anticipa mai bine jocul și poate preveni escaladarea tensiunilor. E ca un medic care nu doar știe simptomele, ci înțelege boala. Asta ajută și la gestionarea disciplinară a meciului, pentru că știi exact ce sancțiune se potrivește situației.

Asigurarea unui Joc Echitabil și Spectaculos

Scopul final al arbitrului, pe lângă aplicarea legilor, este să permită ca jocul să se desfășoare cât mai bine. Asta înseamnă să nu intervină inutil, să lase jocul să curgă atunci când nu e nevoie de fluier. Un arbitru care fluieră la fiecare contact minor, la fiecare atingere, strică ritmul, frustrează jucătorii și, sincer, plictisește spectatorii. Trebuie să știe când să folosească avantajul, când să lase jocul să continue pentru că nu afectează în mod semnificativ desfășurarea partidei. Pe de altă parte, nu trebuie să fie nici prea permisiv. Trebuie să găsească acel echilibru fin între a lăsa jocul să se desfășoare și a interveni atunci când este absolut necesar pentru a menține ordinea și corectitudinea. Un meci arbitrat bine este un meci în care, la final, toată lumea, chiar și echipa învinsă, recunoaște că s-a jucat corect. Asta contribuie enorm la spectacol. Gândește-te la un meci ca cel dintre Unirea Slobozia și Metaloglobus – tensiunea, ritmul, deciziile corecte fac diferența între un meci bun și unul slab.

Arbitrajul bun nu se vede, ci se simte. Când un arbitru își face treaba excelent, atenția spectatorilor rămâne la joc, nu la deciziile sale. Asta e arta.

Reglementări și Pregătire pentru Arbitraj Fotbal

Ca să ajungi să fluieri la un meci de fotbal, nu e chiar așa simplu cum pare. Există niște reguli clare și o pregătire serioasă în spate. Fiecare țară are organizația ei de arbitri, care se ocupă de tot ce înseamnă formarea și evaluarea lor. FIFA, forul suprem, cere ca aceste organizații naționale să aibă comisii de arbitri formate din oameni cu experiență. Practic, ei sunt cei care stabilesc standardele.

Organismele Naționale de Reglementare

Aceste organisme sunt esențiale pentru că ele pun în aplicare legile jocului la nivel local și se asigură că toți arbitrii respectă aceleași principii. Ele organizează cursuri, seminarii și teste pentru a menține un nivel ridicat de pregătire. Fără aceste structuri, ar fi haos.

Cerințe Fizice și Teoretice

Nu ajunge doar să știi regulamentul pe de rost. Trebuie să fii și într-o formă fizică de zile mari. Arbitrii aleargă mult pe teren, la fel ca jucătorii, așa că testele fizice sunt destul de riguroase. Pe lângă asta, trebuie să treci anual și de un examen medical. Cât despre partea teoretică, cunoașterea Legilor Jocului este obligatorie, iar FIFA cere ca arbitrii să fie mereu la curent cu ultimele modificări. E un fel de contract de activitate sportivă, dar pentru arbitri, care trebuie să fie mereu în regulă [58c8].

Criterii pentru Arbitrii Internaționali

Pentru a ajunge să arbitrezi meciuri internaționale, e nevoie de mult mai mult. De obicei, se cere o experiență considerabilă în meciuri de nivel înalt. Cei mai buni dintre cei buni sunt incluși pe o listă specială, cea a arbitrilor internaționali FIFA. Asta înseamnă că au demonstrat nu doar cunoștințe solide și o condiție fizică excelentă, ci și o maturitate și o capacitate de decizie dovedite în cele mai dificile situații. A fi arbitru internațional este o recunoaștere a excelenței în domeniu.

Pregătirea continuă este cheia. Fie că e vorba de antrenamente fizice intense sau de studierea aprofundată a regulamentului și a deciziilor cheie, arbitrii trebuie să fie mereu în priză. Nu e loc de jumătăți de măsură atunci când responsabilitatea este atât de mare.

În cele din urmă, totul se rezumă la a asigura un joc corect și spectaculos, iar asta începe cu o pregătire temeinică a celor care au rolul de a veghea la respectarea regulilor. E un proces continuu, care implică multă muncă și dedicare din partea fiecărui arbitru.

Echipamentul Specific Arbitrilor de Fotbal

Ca să poți să te asiguri că totul merge strună pe teren, arbitrii au nevoie de unelte specifice. Nu e vorba doar de un fluier și niște cartonașe, ci de un pachet complet care îi ajută să-și facă treaba cât mai bine. Gândește-te la asta ca la trusa unui meșter – fără sculele potrivite, nici cel mai bun meșter nu poate face minuni.

Uniforma Distinctivă a Arbitrilor

Primul lucru pe care îl observi la un arbitru e, evident, tricoul. Ăsta nu e ales la întâmplare. Trebuie să fie o culoare diferită de cea a ambelor echipe, ca să fie clar cine e cine pe teren. La început, arbitrii purtau sacouri, dar lucrurile s-au schimbat. Acum, culorile variază, deși negru și galben sunt destul de populare. Pentru competițiile internaționale, FIFA impune anumite standarde, iar Adidas, ca sponsor, oferă uniforme în culori precum negru, roșu, galben, verde și albastru. Pe lângă tricou, vin și pantalonii scurți negri, șosetele negre și încălțămintea la fel. Pe piept, de obicei în stânga, e prins ecusonul care arată nivelul de calificare și cât e de valabil. E important ca totul să fie clar și vizibil, mai ales la meciurile transmise la televizor, unde culorile pot fi alese și din acest motiv.

Instrumente de Măsurare a Timpului și Comunicare

Pe lângă haine, arbitrii au și alte lucruri esențiale. Un fluier e de bază, dar mulți au și două ceasuri. Unul pentru timpul efectiv de joc și altul pentru a calcula timpul pierdut, ca să știe cât să adauge la final. Asta e o chestie destul de importantă, mai ales în meciurile strânse. Pe lângă astea, mai au un carnețel și un pix, unde își notează fazele importante sau cartonașele. La nivelurile superioare, lucrurile devin mai tehnologizate. Arbitrii principali comunică cu asistenții lor prin căști speciale, ca să fie mereu în legătură. Asistenții, la rândul lor, folosesc steaguri electronice care transmit semnale arbitrului când e cazul. E o chestie care ajută enorm la luarea deciziilor rapide și corecte.

Tehnologia Modernă în Serviciul Arbitrajului

Tehnologia a schimbat mult și arbitrajul. Pe lângă sistemele de comunicare, acum există și alte ajutoare. De exemplu, dacă se folosește tehnologia liniei porții, arbitrul are un dispozitiv special care îl anunță dacă mingea a trecut linia sau nu. Asta elimină multe discuții și controverse. Apoi, bineînțeles, avem VAR-ul (Video Assistant Referee). Acesta e un sistem complex care permite revizuirea anumitor faze de joc cu ajutorul imaginilor video. Deciziile luate cu ajutorul VAR-ului pot schimba cursul unui meci, dar scopul principal este de a corecta greșelile evidente. Echipamentul modern ajută la o mai bună aplicare a regulamentelor, dar și la fluidizarea jocului. De exemplu, la meciurile unde au fost probleme cu organizarea, s-au dat amenzi destul de mari, arătând că și aspectele logistice sunt importante.

Rolul arbitrilor este să aplice legile jocului, iar echipamentul lor este conceput pentru a-i ajuta să facă acest lucru cât mai eficient posibil.

Pe lângă toate astea, arbitrii trebuie să fie mereu pregătiți fizic și mental. Regulamentul Romanian Football Federation cere ca arbitrii să aibă un set complet de echipament, de preferat negru, inclusiv un fluier. E o muncă ce necesită multă atenție la detalii, atât în ceea ce privește echipamentul, cât și cunoașterea profundă a regulilor.

În concluzie

Deci, cam asta e cu arbitrii și regulile lor în fotbal. Nu e treabă ușoară, deloc. Trebuie să fie acolo, să vadă tot, să ia decizii pe loc, sub presiune. Și nu e vorba doar de fluier și cartonașe, ci de a ține jocul pe picioare, corect pentru toată lumea. Uneori greșesc, normal, sunt oameni. Dar fără ei, fotbalul ar fi un haos total. Regulile sunt ca un ghid, iar arbitrii sunt cei care le pun în practică, zi de zi, meci de meci. E un rol important, chiar dacă nu mereu apreciat.

Întrebări Frecvente despre Arbitrajul în Fotbal

Cine este cel mai important om de pe teren la un meci de fotbal?

Cel mai important om de pe teren este arbitrul. El este cel care dă tonul jocului, se asigură că toată lumea respectă regulile și ia deciziile finale. Fără arbitru, meciul nu ar putea începe sau continua corect.

Cum a evoluat rolul arbitrului de-a lungul timpului?

La început, se credea că jucătorii se vor înțelege singuri. Dar, pe măsură ce fotbalul a devenit mai intens, a fost nevoie de cineva să conducă jocul. Mai întâi au apărut doi arbitri, câte unul pentru fiecare echipă, iar apoi, în timp, rolul s-a transformat, apărând și asistenții (tușierii) pe care îi vedem astăzi, ajutând arbitrul principal.

Ce face un arbitru asistent și de ce este important?

Arbitrii asistenți, numiți și tușieri, ajută arbitrul principal. Ei stau pe margine și semnalează când mingea iese din teren sau când se întâmplă ceva pe care arbitrul principal nu îl vede, cum ar fi un fault sau o poziție de ofsaid. Decizia finală îi aparține tot arbitrului principal, dar asistenții sunt ochii și urechile lui pe toată suprafața terenului.

Ce calități trebuie să aibă un arbitru bun?

Un arbitru bun trebuie să fie corect și să aplice regulile la fel pentru toată lumea, fără să se lase influențat. De asemenea, trebuie să înțeleagă foarte bine regulamentul și să fie în formă fizică bună, ca să poată ține pasul cu jocul. Scopul lui este să facă meciul să fie pe cât mai corect și mai spectaculos posibil.

Ce înseamnă „Sistemul Diagonal de Control”?

Sistemul Diagonal de Control (DSC) este modul în care arbitrul și asistenții săi se mișcă pe teren pentru a acoperi cât mai bine jocul. Arbitrul principal aleargă de obicei pe diagonală pe tot terenul, în timp ce asistenții supraveghează liniile de margine. Acest sistem îi ajută să vadă mai bine ce se întâmplă și să ia decizii corecte.

Ce echipament folosesc arbitrii?

Arbitrii au un echipament special ca să fie ușor de recunoscut: un tricou de altă culoare decât echipele, pantaloni scurți și șosete. Pe lângă asta, folosesc un fluier pentru a opri sau a porni jocul, un cronometru pentru a măsura timpul și cartonașe galbene și roșii pentru a sancționa jucătorii. În meciurile importante, folosesc și tehnologie modernă, cum ar fi căști pentru comunicare sau sisteme video (VAR).