Internetul chinez trece prin cea mai radicală transformare din ultimii ani. Potrivit unei analize publicare de LiveMint, legea, care a intrarea în vigoare în 25 octombrie 2025, vizează influencerii care vor să vorbească despre domenii precum sănătatea, educația, finanțele sau dreptul sunt obligați să dovedească studii universitare sau calificări profesionale recunoscute oficial. Măsura, adoptată de Administrația pentru Cibernetică din China (CAC), schimbă complet modul în care creatorii de conținut pot comunica, marcând o linie clară între „opinia liberă” și „expertiza autorizată”.

Oficial, scopul legii este de a combate dezinformarea și de a proteja publicul de sfaturi periculoase sau înșelătoare. În realitate, mulți analiști văd în această mișcare o nouă etapă a controlului digital, o încercare de a filtra vocile incomode sub pretextul verificării competenței. Noua regulă ridică o întrebare esențială: cine decide, de fapt, ce înseamnă expertiză și cine are dreptul să vorbească în spațiul public digital?

China impune reguli stricte pentru influenceri: fără diplomă, fără platformă

Ce prevede noua lege și cine o aplică

Noua lege adoptată de Administrația pentru Cibernetică din China impune un set strict de criterii pentru toți creatorii de conținut care abordează subiecte considerate „sensibile” – sănătatea, educația, finanțele, dreptul, politica socială și, în unele cazuri, tehnologia. Influencerii trebuie să prezinte platformelor digitale diplome universitare, licențe profesionale sau certificate oficiale care să ateste pregătirea în domeniul despre care vorbesc.

Platformele majore din China — Douyin (echivalentul TikTok-ului), Weibo și Bilibili — sunt obligate să verifice aceste documente înainte ca un videoclip, articol sau podcast să fie publicat. Orice conținut creat fără dovada expertizei riscă să fie blocat înainte de publicare, iar contul autorului poate fi suspendat sau șters definitiv.

Măsura nu se limitează doar la verificarea diplomelor. Legea introduce și etichete de transparență pentru fiecare material publicat, indicând clar dacă informațiile provin din surse academice, studii oficiale sau date generate de inteligența artificială. În cazul conținutului care face referire la cercetări științifice, creatorii sunt obligați să menționeze sursa exactă, iar pentru orice material educațional sau informativ, promovarea de produse medicale sau suplimente alimentare este interzisă.

Scopul declarat al CAC este „restabilirea încrederii publicului în mediul digital” și „limitarea influenței opiniilor false sau nefondate”. Dar dincolo de formularea oficială, mulți observatori consideră că legea transformă spațiul online într-o zonă rezervată doar celor cu acreditări oficiale, reducând drastic libertatea de exprimare a celor care, până acum, își construiseră o audiență bazată pe experiență personală și credibilitate informală.

→ Administrația pentru Cibernetică din China (CAC) — instituția care gestionează toate politicile digitale și supravegherea conținutului online — devine actorul principal al acestei legi.

Cum funcționează verificarea și ce sancțiuni apar

În spatele noii legi se află un proces birocratic riguros, menit să transforme modul în care influencerii chinezi pot publica conținut online. Înainte ca un material să fie vizibil publicului, el trebuie să treacă printr-un sistem de verificare dublă — atât din partea platformei, cât și din partea Administrației pentru Cibernetică din China (CAC), atunci când subiectul depășește un anumit nivel de sensibilitate.

Procesul se desfășoară în mai multe etape clare, menite să confirme că persoana care vorbește despre un domeniu are o calificare reală și verificabilă:

1. Înregistrarea și identificarea creatorului.
Toți influencerii trebuie să își asocieze conturile cu identitatea reală, folosind documente oficiale și, în unele cazuri, certificări profesionale recunoscute de stat. Această etapă elimină posibilitatea de a opera sub pseudonime atunci când se discută despre subiecte de interes public.

2. Verificarea diplomelor și a acreditărilor.
Creatorul este obligat să trimită o copie a diplomei universitare, a licenței profesionale sau a certificatului de competență. Platforma verifică autenticitatea documentelor, iar CAC își rezervă dreptul de a solicita verificări suplimentare, inclusiv confirmarea directă din partea instituției emitente.

3. Aprobarea conținutului înainte de publicare.
În cazul domeniilor „reglementate” — sănătate, educație, finanțe, drept — conținutul trece printr-un filtru automat și, uneori, manual, pentru a identifica afirmațiile care pot induce în eroare. Videoclipurile, articolele și postările pot fi respinse dacă nu respectă regulile de citare, dacă omit sursa datelor sau dacă includ opinii interpretate ca „nefondate științific”.

4. Etichetarea obligatorie a materialelor.
Fiecare postare aprobată trebuie să includă o etichetă vizibilă care indică tipul de conținut — „informații bazate pe studii științifice”, „opinii profesionale”, „material cu surse oficiale” sau „conținut generat cu ajutorul AI”. În lipsa acestor marcaje, platforma este amendată, iar creatorul riscă sancțiuni.

5. Monitorizarea și sancționarea permanentă.
Odată ce conținutul este publicat, el rămâne sub observație. Platformele au obligația să elimine imediat orice material care se dovedește ulterior fals, manipulator sau „contrar valorilor stabilite de stat”.

Sancțiunile prevăzute sunt dure: formatorii de opinie online care încalcă regulile pot primi amenzi de până la 100.000 de yuani (circa 14.000 de dolari), își pot pierde definitiv conturile și pot fi interziși de pe toate platformele majore din China. În cazurile considerate grave, legea permite chiar intervenția organelor de securitate cibernetică și deschiderea unor anchete penale pentru „răspândire de informații false care pot afecta ordinea publică”.

Noua lege nu îi vizează doar pe creatorii de conținut, ci și pe platformele care îi găzduiesc. În cazul în care acestea nu reușesc să identifice sau să sancționeze la timp încălcările, pot fi amendate, suspendate temporar sau supuse unei anchete de audit digital.

Avantaje și riscuri pentru public și creatorii de conținut

La nivel declarativ, legea pare să aducă ordine într-un spațiu online adesea dominat de zgomot, zvonuri și pseudo-experți. În ultimul deceniu, platformele chineze au devenit o sursă principală de informare pentru milioane de oameni, dar și un teren fertil pentru confuzie, manipulare și dezinformare. De aceea, autoritățile au prezentat această reglementare drept o măsură de igienă digitală, un pas firesc spre un internet mai responsabil și mai educat.

Avantajele declarate ale legii pot fi rezumate astfel:

• Creșterea calității informației. Doar persoanele care au pregătire reală în domeniu pot publica sfaturi sau analize, ceea ce ar trebui să elimine valul de opinii superficiale și de „gurus” improvizați.
• Protejarea publicului vulnerabil. În special în domenii precum sănătatea și finanțele, unde sfaturile greșite pot avea consecințe serioase, verificarea expertizei poate reduce numărul de victime ale dezinformării.
• Transparență și responsabilitate. Etichetarea clară a conținutului și menționarea surselor oferă utilizatorilor context și posibilitatea de a evalua credibilitatea unui mesaj.
• Crearea unui nou standard profesional. Influencerii vor fi încurajați să se specializeze, să urmeze cursuri și să obțină certificări, ceea ce ar putea ridica nivelul general de profesionalism din industria digitală.

→ Un raport al BBC News arată că majoritatea influencerilor chinezi percep noua lege ca pe o formă de control și nu ca pe o măsură de protecție publică.

Totuși, partea întunecată a legii nu poate fi ignorată. Mulți observatori și analiști din mediul digital avertizează că, în spatele argumentului „anti-dezinformare”, se ascunde o strategie de control și filtrare a opiniilor.

• Restrângerea libertății de exprimare. Limitarea dreptului de a vorbi doar celor „cu diplomă” exclude o mare parte a vocilor independente — creatori autodidacți, profesioniști fără titluri universitare, oameni cu experiență practică.
• Definirea subiectivă a expertizei. Legea nu stabilește clar ce calificări sunt „suficiente” pentru a aborda un subiect, lăsând decizia finală în mâna autorităților și a platformelor, ceea ce deschide ușa abuzurilor.
• Autocenzură și conformism. Pentru a evita sancțiunile, mulți creatori vor evita complet subiectele sensibile, ceea ce va duce la un internet uniformizat, lipsit de dezbateri autentice.
• Risc de monopol informațional. Doar instituțiile și vocile „oficiale” vor putea modela discursul public, în timp ce alternativele vor fi marginalizate sau eliminate complet.

În esență, legea stabilește o nouă ierarhie în comunicarea online: doar cei validați de stat pot influența opinia publică, în timp ce restul sunt reduși la tăcere. Această schimbare poate părea o măsură tehnică, dar în realitate redefinește principiile de bază ale libertății digitale în China — transformând internetul dintr-un spațiu al pluralității într-unul al conformității.

Unii experți occidentali au comparat noua reglementare cu o „licență de exprimare” — o formă de permis ideologic care decide cine are dreptul să vorbească și cine nu. Iar într-o țară unde granița dintre informare și propagandă este deja fragilă, o astfel de lege riscă să transforme cunoașterea în privilegiu, nu în drept.

Efecte asupra platformelor digitale: între control și responsabilitate

Pentru platformele chineze, noua lege înseamnă o transformare structurală a modului în care funcționează mediul digital. Dacă până acum verificarea conținutului se făcea în principal prin algoritmi de detecție automată și raportări de la utilizatori, din octombrie 2025 aceste companii au devenit responsabile direct de acuratețea informațiilor publicate.

În practică, platforme precum Douyin, Weibo și Bilibili au fost obligate să implementeze sisteme interne de verificare a calificărilor creatorilor, completate de mecanisme automate de filtrare a conținutului înainte de publicare.

Pentru fiecare creator de conținut care abordează teme precum sănătatea, finanțele sau educația, platforma trebuie să:

• confirme autenticitatea documentelor de studii;
• înregistreze calificarea în baza de date a CAC;
• atașeze etichete oficiale care indică sursa informațiilor și nivelul de competență;
• blocheze automat orice conținut care nu respectă aceste cerințe.

Pe lângă acest sistem de supraveghere, legea impune și un mecanism de audit trimestrial: platformele sunt evaluate în funcție de procentul de conținut fals identificat, timpul de reacție la încălcări și eficiența algoritmilor de moderare. Cele care nu ating pragurile impuse pot primi amenzi uriașe sau pot fi suspendate temporar.

Deși oficialii chinezi susțin că aceste măsuri vor duce la „un internet mai curat și mai sigur”, criticii avertizează că ele vor transforma companiile private în instrumente de cenzură proactivă, obligate să elimine orice conținut care nu se aliniază interpretării oficiale a „adevărului”.

Pentru creatorii de conținut, această schimbare înseamnă pierderea libertății editoriale și o dependență totală de aprobarea platformei. Practic, un influencer nu mai vorbește public decât după ce algoritmul — și, indirect, statul — îi confirmă că are voie.

Impact global: un nou model de reglementare digitală?

Deși legea este aplicabilă doar pe teritoriul Chinei, efectele sale depășesc granițele naționale. Analistii internaționali consideră că Beijingul încearcă să impună un model de guvernanță digitală bazat pe control, responsabilitate și „expertiză verificată”, un concept care ar putea inspira și alte regimuri autoritare să urmeze același drum.

Uniunea Europeană și Statele Unite au propriile politici de combatere a dezinformării, însă diferența majoră constă în cine deține puterea de decizie. În Occident, platformele și utilizatorii participă la procesul de autoreglementare, în timp ce în China statul deține controlul absolut asupra criteriilor de validare.

Unii experți în politici digitale descriu această lege drept un „export al modelului de cenzură soft”, prin care libertatea de exprimare este restrânsă nu prin interdicții explicite, ci prin filtrarea accesului la exprimare. În loc să blocheze direct opiniile critice, sistemul le exclude preventiv prin lipsa „calificării necesare”.

Pe de altă parte, unii analiști asiatici consideră că inițiativa Beijingului ar putea declanșa o nouă etapă a reglementării influencerilor la nivel global, mai ales în contextul proliferării conținutului generat de AI și al dezinformării medicale. Într-o lume digitală tot mai saturată de opinii și pseudoexpertiză, cerința pentru credibilitate certificată ar putea deveni un standard — chiar dacă prețul plătit este libertatea individuală.

Astfel, legea din China ridică o întrebare universală: unde se termină protecția publicului și unde începe cenzura?
Această linie, subțire și tot mai neclară, va defini probabil următorul deceniu al internetului global.

→ Potrivit unei evaluări publicate de OECD Digital Economy Outlook, guvernele lumii caută echilibrul între combaterea dezinformării și menținerea libertății de exprimare.

Influencerii între presiune, dezinformare și vulnerabilitate: avertismentul studiului britanic

În timp ce China introduce reglementări stricte pentru controlul influencerilor, o parte din comunitatea academică occidentală avertizează asupra unor pericole reale generate de acest tip de conținut. Un studiu recent realizat de Universitatea din Portsmouth scoate la iveală o perspectivă mai nuanțată asupra lumii digitale: influencerii nu sunt doar formatori de opinie, ci și actori aflați sub o presiune constantă — psihologică, socială și economică.

Potrivit cercetării, fenomenul influencerilor a devenit un ecosistem complex, cu beneficii evidente, dar și costuri ascunse. Pe de o parte, aceștia au democratizat accesul la informație și au creat comunități globale bazate pe autenticitate și empatie. Pe de altă parte, același mecanism de apropiere a publicului a generat o cultură a comparației, a performanței continue și a presiunii pentru relevanță.

Raportul arată că influencerii din întreaga lume se confruntă cu:

• Stres constant și anxietate de validare, din cauza algoritmilor care penalizează lipsa de activitate;
• Vulnerabilități de confidențialitate, cauzate de expunerea excesivă și lipsa de protecție a datelor personale;
• Dependență financiară de platforme, care pot schimba regulile de monetizare fără avertisment;
• Presiunea de a produce conținut „vandabil”, chiar și în detrimentul autenticității sau al valorii informaționale.

În plus, studiul avertizează asupra răspândirii dezinformării involuntare: creatorii media, în încercarea de a simplifica subiecte complexe, ajung să transmită informații incomplete sau distorsionate. Aici, cercetătorii identifică o dilemă globală: cum poți filtra informațiile false fără să distrugi libertatea de exprimare?

Acest subiect este analizat și în articolul despre efectele psihologice ale expunerii online.

Legea din China — reacție la un simptom global

În acest context, măsura impusă de Beijing poate fi interpretată nu doar ca o acțiune autoritară, ci și ca o reacție la o criză reală de credibilitate. Într-un mediu online dominat de marketing agresiv, știri false și conținut generat de inteligența artificială, cerința pentru dovezi de competență poate părea, la prima vedere, o soluție logică.

Totuși, diferența fundamentală constă în modul de aplicare:

• În timp ce studiile occidentale propun reglementare etică și educație media pentru public,
• China a ales controlul instituțional, printr-o lege care decide cine are dreptul să vorbească și cine nu.

Această abordare transformă o problemă globală — calitatea informației online — într-un instrument de putere politică. De aceea, pentru mulți observatori, legea nu este doar o reacție la dezinformare, ci și un pas spre centralizarea totală a discursului public.

La nivel global, există riscul ca alte state să vadă în modelul chinez un precedent convenabil, un mod rapid de a „curăța” spațiul digital fără a mai investi în educație media sau responsabilizarea platformelor. Dacă acest tip de reglementare devine tendință, internetul ar putea trece, în doar câțiva ani, de la o rețea deschisă a opiniilor la o arhitectură controlată a competențelor aprobate.

Întrebări frecvente despre noua lege a influencerilor din China

1. Ce prevede, în esență, noua lege pentru influenceri din China?
Legea impune ca toți creatorii de conținut care discută despre domenii precum sănătatea, educația, finanțele sau dreptul să dețină diplome universitare, certificări profesionale sau licențe oficiale. Fără aceste dovezi, influencerii nu pot publica materiale pe platformele chineze.

2. Cine verifică diplomele și aprobă conținutul?
Responsabilitatea principală revine platformelor digitale – Douyin, Weibo, Bilibili –, care trebuie să verifice autenticitatea documentelor și să blocheze materialele care nu respectă cerințele. Administrația pentru Cibernetică din China (CAC) supervizează procesul și poate solicita verificări suplimentare.

3. Ce sancțiuni riscă influencerii care nu respectă legea?
Creatorii care publică fără acreditări pot fi amendați cu până la 100.000 de yuani (aproximativ 14.000 de dolari), își pot pierde conturile și pot fi interziși definitiv de pe platforme. În cazuri grave, pot fi deschise anchete penale pentru răspândirea de informații false.

4. Ce domenii sunt considerate „sensibile”?
Lista oficială include sănătatea, finanțele, educația, dreptul, dar și subiecte conexe precum psihologia, nutriția, consilierea personală sau analiza economică. Orice material care oferă sfaturi profesionale intră în categoria „conținut reglementat”.

5. Este această lege o măsură de protecție sau o formă de cenzură?
Depinde de perspectiva din care este privită. Oficial, autoritățile chineze susțin că scopul este combaterea dezinformării. Criticii, însă, consideră că legea funcționează ca un filtru politic, care restrânge libertatea de exprimare și reduce diversitatea opiniilor din spațiul digital.

→ Pentru textul integral al reglementării, consultați site-ul oficial al CAC.

China, între ordine și tăcere

Prin adoptarea noii legi, China nu a creat doar un precedent legislativ, ci un model de control digital care pune sub semnul întrebării viitorul libertății online. Pe hârtie, scopul este nobil — un internet mai sigur, bazat pe competență și responsabilitate. În realitate, însă, reglementarea marchează o schimbare de paradigmă: de la exprimarea liberă la exprimarea condiționată.

Într-o lume în care dezinformarea a devenit o amenințare reală, cerința pentru „expertiză verificată” poate părea o soluție logică. Dar atunci când doar statul decide cine este expert, adevărul devine o formă de proprietate controlată. Internetul, născut ca spațiu al pluralității și al democratizării informației, riscă să devină o scenă rezervată doar celor cu aprobări oficiale.

China, prin această lege, nu face doar ordine în propriul ecosistem digital — rescrie regulile globalului „drept de a vorbi”. Rămâne de văzut dacă restul lumii va învăța din această lecție de control sau dacă, sub pretextul combaterii dezinformării, va începe să urmeze același drum.