Forţa militară dominantă a Iranului, care are propria armată, propria marină, propria forţă aeriană şi propria aripă de informaţii, este cunoscută sub numele de Garda Revoluţionară. Au fost înfiinţate la scurt timp după Revoluţia Islamică din 1979 pentru a proteja conducerea clericală a instituţiei.
Fost revoluţionar Ofițerii de pază ocupă poziții semnificative în structurile de apărare iraniene. [Conținut actualizat] În plus, aceștia comandă miliției religioase, o forță paramilitară voluntară care este frecvent angajată pentru a contracara protestele antiguvernamentale.
În plus, gărzile revoluționare sunt responsabile de așa-numita forță Quds, care este considerată a fi brațul lor extern și are o influență semnificativă asupra milițiilor aliate din Liban până în Irak, Yemen până în Siria și din Liban până în Liban. În plus, susținătorii săi au luptat alături de președintele Bashar al-Assad în timpul războiului civil sirian și au sprijinit forțele de securitate irakiene în lupta sa împotriva statului islamic.
Acestea reprezintă doar o parte din capacitățile Iranului, care angajează peste 500 000 de angajați activi. Naţiunea depinde şi de un sistem de rachete crucial în plus faţă de numărul soldaţilor. Iranul a fost clasat printre primele 15 puteri militare globale, 14 din 145 de ţări luate în considerare. Forțele sale navale sunt capabile să amenințe să navigheze în Golful Persic și în Strâmtoarea Ormuz, iar capacitățile sale neconvenționale includ cele ale celulelor militante precum cele găsite în Liban sau Yemen.
Articol preluat de pe: Realitatea Extern
