După moartea părinţilor ei, Mihaela Tatu a fost devastată.
Mihaela a susținut că moartea părinților ei a marcat un punct de cotitură în relația ei cu propria mortalitate. “Nu am avut o criză de asta. Când tatăl meu a murit, s-a întâmplat exact acum 24 de ani, mi-a rănit sufletul, am plâns, pentru că aveam o relaţie specială. Când a murit mama, am plâns, m-am panicat, pentru că eram generaţia următoare. Eu urmam. Pentru prima dată în viaţă mi-a fost frică de moarte. Am trecut şi eu prin operaţia fibroidă, dar nu la fel de mult ca mama.
Atunci a venit prima criză. Apoi fratele şi sora mea au murit amândoi. Când au murit amândoi, aveam peste 50 de ani. Nu mă temeam de vârsta de 50 de ani. Nu m-am gândit niciodată, niciodată nu m-am gândit la vârsta de 50-60 de ani, care a avut timp să se gândească “mi-a mărturisit Mihaela.
Mihaela Tatu se teme de moarte.
Când sora lui Mihaela și fratele ei au murit, tragedia a continuat să o urmărească, se presupune, până când a dat click. Ross. Aceste avorturi repetate i – au sporit îngrijorarea şi conştiinţa cu privire la propria mortalitate. Cu toate acestea, acest conflict constant cu moartea a dus la o schimbare în perspectiva sa asupra vieţii.
Deşi aceste experienţe au fost foarte chinuitoare, ei i – au dat şi o perspectivă nouă asupra vieţii. Mihaela Tatu a luat decizia de a trăi fiecare moment la maxim, conştient că fiecare zi este un cadou. “Am timp, am multe de făcut, dar apoi m-am gândit la moarte mai mult decât înainte.
Cu cât mă gândesc mai mult la acel moment, pentru că ştiu ce e în spatele lui, dar nu ştiu ce e în faţă, pentru că se poate întâmpla oricum, cu atât preţuiesc mai mult în fiecare zi. Dacă mai am două săptămâni de trăit, ei bine, în aceste două săptămâni, cu cât fac mai multe lucruri pe care nu le-am făcut, sunt recunoscător, mă bucur şi citesc. Cu cât citesc mai mult, cu atât îmi dau seama că nu ştiu prea multe. Am trecut printr-o perioadă de creștere personală, iar informațiile au venit atât dintr-o parte, cât și din cealaltă. Am fost şi în echipa lui Tony Robbins în Londra, chiar dacă nu ştiam foarte bine engleza, le-a plăcut energia mea. M-au invitat şi am fost membru al echipei sale. Am învăţat multe atunci, “împărţeam steaua.
Pentru Mihaela, aceasta nu este doar o luptă personală, ci şi o inspiraţie şi o motivaţie. Ea îşi foloseşte experienţele pentru a-i informa şi inspira pe alţii participând la seminarii privind dezvoltarea personală şi lucrând cu figuri importante de afaceri precum Tony Robbins.
Articol preluat de pe: Realitatea Monden
